Rădăcinile crizei turcești și riscurile de contagiune

85
8 minute de lectură

Turcia îngrijorează piețele financiare prin intensitatea crizei financiare locale, cu implicațiile asupra partenerilor săi, finanțatori sau investitori, și prin potențiala amenințare mocnită de contaminare a economiilor emergente. Economiștii avertizează că economia Turciei a ajuns într-un punct de inflexiune, în care dacă nu-și calibrează politicile va intra în incapacitate de plată, moment de panică pentru piețele financiare.

„Turcia”, spune Steen Jakobsen, economist-șef al Saxo Bank, „reprezintă catalizatorul pentru o nouă temă de reflecție: o datorie mare și un deficit de cont curent pe măsură pot provoca o criză.”

Contextul economic global în care se mișcă această criză este calm, spune Jakobsen, deoarece ciclul datoriilor „e în pauză, pentru că SUA și China sunt într-o fază de «normalizare». În plus, în ultimii ani economia globală a obținut un ritm alert de creștere fără ca acesta să fie acompaniat de o expansiune monetară, deci fără concursul larg al tiparnițelor de bani, așa cum au stat lucrurile în perioada acută a crizei financiare. „Lumea încearcă să obțină creștere economică de 6% cu o creștere de mai puțin de 2,5% a bazei monetare… adică exact opusul modelului din anii 2000 – modelul în care politicile monetare erau dictate de băncile centrale și de politicieni”, spune Jakobsen.

Însă acest adevărat „tort de creditare mai mic pare să se fi asociat negativ și cu un dolar mai puternic (pe măsură ce economia SUA crește față de restul lumii) și cu un cost marginal de finanțare mai mare (pentru că scade volumul de dolari disponibili pe piață), ducând la o minicriză a țărilor emergente”, adaugă economistul Saxo Bank.

Riscul unui răspunsul autocratic și naiv

Criza din Turcia nu este însă produsul exclusiv al unei conjuncturi economice diferite, din care dispar stimulentele introduse în economia lumii după marea depresiune care a debutat în toamna lui 2008, cu prăbușirea Lehman Brothers, a observat Jakobsen. „Criza din Turcia a fost creată de cele expuse mai sus, dar a fost înrăutățită de răspunsul autocratic și naiv al președintelui Erdogan. Motivele expuse arată însă și de ce există un risc de contagiune, iar piața tratează Turcia drept sursă a acestei minicrize”, a avertizat Jakobsen.

Criza din Turcia a fost produsul erodării credibilității politicilor economice, spune economistul Goldman Sachs Prakriti Sofat. „Inflația galopantă a țării a depășit în mod constant obiectivul său de 5%, iar banca centrală nu a reușit să majoreze ratele dobânzilor pentru a o controla”, a observat Sofat.

Știrile politice negative sperie banii

În al doilea rând, „Turcia gestionează un deficit de cont curent considerabil comparativ cu alte țări emergente – pur și simplu, importă mai mult decât exportă și se bazează pe finanțări externe pentru a finanța acest deficit”, a adăugat economistul Goldman Sachs. „Într-un moment în care Rezervele Federale ale Statelor Unite cresc ratele dobânzilor, iar Banca Centrală Europeană reduce expansiunea cantitativă, Turcia pare vulnerabilă la retragerea lichidității globale și la o inversare a sentimentului investitorilor.

În cele din urmă, disputa diplomatică dintre Turcia și SUA, care implică reținerea în închisoare a unui pastor american, a determinat Turcia să devină atenția presei din lumea întreagă, iar în acel moment dezechilibrele economice și deficiențele instituționale ale țării au încins mințile investitorilor”, a adăugat acesta.

Deficitul de cont curent, călcâiul lui Ahile

„Economia Turciei a crescut cu aproape 7% pe an, în medie, începând cu anul 2010, însă există preocupări tot mai mari cu privire la durabilitatea acesteia. Inflația a crescut cu peste 15%, în timp ce deficitul de cont curent în 2017 a depășit 5% din PIB, ceea ce este ridicat în comparație cu alte economii emergente”, spune Hann-Ju Ho, economist al Lloyds Bank.

El atrage atenția că, spre comparație, multe țări emergente, cum ar fi Taiwan, Coreea de Sud și Tailanda, au acum surplusuri semnificative ale contului curent. Ca atare, „Turcia se bazează în mod deosebit pe influxurile de capital străin sau pe «disponibilitatea străinilor» pentru a-și finanța deficitul de cont curent. Asta nu e neapărat un lucru «rău»; în unele țări, exercițiul poate dura zeci de ani. Dar devine problematic pentru țara în cauză dacă intrările de valută se usucă brusc”, a mai explicat Hann-Ju Ho.

Erdogan, inamicul dobânzilor cu ginerele la Finanțe

Economia Turciei este însă vulnerabilă și pe canalul de afaceri, multe companii fiind împrumutate în valută, cum ar fi dolarul american. „În timp ce principalele bănci centrale globale, conduse de SUA, încep să-și normalizeze politica monetară, devine mai scumpă rambursarea datoriilor din străinătate.”

În plus, o mare parte din aceste intrări de finanțări străine sunt pe termen scurt, uneori străinii își retrag banii înainte de ajungerea la maturitate a unor titluri de stat turcești. „Astfel de presiuni au fost întărite de pierderea încrederii investitorilor în credibilitatea politicii interne, mai ales după ce președintele Erdogan s-a declarat „inamicul ratelor dobânzilor” și l-a numit pe ginerele său ministru de Finanțe”, a mai observat economistul Lloyds Bank.

Saxo Bank: 25% șanse ca Turcia să intre în default

„Ne aflăm în pragul unei crize de lichidități, sau «criza asiatică 2.0»?”, se întreabă retoric Jakobsen.

„Există 25% șanse ca Turcia să intre în default, adică în incapacitate de plată, în următoarele 12 luni. Însă pentru a evita o prăbușire ar trebui ca Erdogan să respecte planul în trei pași de răspuns la o criză de finanțare: un răspuns agresiv monetar și fiscal, cererea de ajutor extern (adică UE și FMI), sau crearea unei noi convertibilități a lirei turcești. Planul său curent nu are nimic de-a face cu toate astea, ceea ce ar putea duce la o escaladare a crizei și o posibilă contagiune spre alte piețe emergente”, adaugă acesta.

Cele 75% șanse ca Turcia să evite o cădere brutală în incapacitate de plată depind însă de o serie de măsuri pentru stabilizarea situației, spune și Prakriti Sofat, economist al Goldman Sachs. „Piața financiară așteaptă un pachet de politici cuprinzător și coordonat, cu creșteri semnificative ale ratelor dobânzilor, cu o recalibrare a tensiunilor cu SUA, un plan fiscal credibil și un acord de finanțare externă – de exemplu, cu Fondul Monetar Internațional”, spune Sofat. El consideră că măsurile luate de banca centrală a Turciei sunt insuficiente și este necesară o abordare lucidă a dezechilibrelor macroeconomice mai ample pentru stabilizarea piețelor.

Deficitele gemene, vulnerabilitățile economiilor emergente

Economiștii sunt deocamdată prudenți în evaluarea contagiunii care ar putea cuprinde piețele emergente, care s-ar produce inițial prin devalorizarea monedelor. Acel 25% exprimă cu claritate șansele modeste de a se declanșa o criză a economiilor emergente în acest moment din cauza panicii pe care ar putea-o produce criza turcească. Însă toate economiile emergente, inclusiv România, sunt vulnerabile în fața politicilor marilor bănci centrale care majorează, treptat, dar sigur, dobânzile. Cele mai fragile economii, desigur, par acelea care au deja deficite de cont curent și bugetare mari, deoarece acestea au nevoie de finanțare externă. Chiar mai fragile sunt economiile conduse arbitrar, din perspectivă politică, în care un ciclu electoral ar putea impune măsuri populiste de genul ținerii artificiale în frâu a dobânzilor, în timp ce inflația se inflamează.

Importanța Turciei nu este doar economică, arată Hann-Ju Ho. „Turcia are un acord cu UE pentru a stopa fluxul de refugiați în schimbul ajutorului financiar și al călătoriei fără viză pentru cetățenii săi în spațiul Schengen (care exclude Marea Britanie și Irlanda). Turcia este și membră a NATO. Astfel, o continuare a crizei economice din Turcia va reprezenta o preocupare pentru Europa din punct de vedere politic, având în vedere creșterea sprijinului acordat partidelor antiimigrație în ultimii ani, precum și din perspectiva securității.”

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele