Săptămâna trecută au fost publicate două date macroeconomice (rata inflației și deficitul comercial), date macroeconomice care exprimă același lucru – o economie românească în care încep să se vadă dezechilibre și care este ușor supraîncălzită.
În ceea ce privește rata inflației, înregistrată în luna aprilie (apr. 2019/apr. 2018), aceasta a crescut la 4,11%.
Printre factorii conjuncturali care au generat această evoluție au fost:
- creșterea prețurilor produselor alimentare; în general, acestea au o volatilitate ridicată;
- deprecierea leului, care se transferă în prețurile produselor importate; leul s-a situat pe un trend de depreciere de la începutul anului, trend cauzat de creșterea aversiunii la risc față de România (urmare a OUG 114). Acest trend, conform ultimelor sondaje ale CFA România, va continua, probabil, pe parcursul anilor 2019 și 2020;
- efectele OUG 114; aceasta a introdus taxe indirecte (taxe pe cifra de afaceri) pentru companiile din domeniul energetic și pentru companiile din sectorul telekom. O taxă indirectă, mai devreme sau mai târziu, în funcție de mediul concurențial din sectorul economic în care este introdusă, se transferă în prețul final (către consumator) al bunului sau al serviciului furnizat. Mai mult, o majorare a prețurilor produselor energetice are două tipuri de efecte asupra ratei inflației, și anume: (1) efectul de primă rundă – majorarea efectivă a prețurilor energiei, prețuri componente ale Indicelui Prețurilor de Consum (IPC) și (2) efecte de a doua rundă – majorarea prețurilor bunurilor și serviciilor care încorporează energie (cvasi-totalitatea componentelor IPC).
Conform ultimului sondaj CFA România, se anticipează că rata inflației, pentru următoarele 12 luni, va rămâne în jurul nivelului actual.
În ceea ce privește deficitul comercial, acesta a înregistrat, în primul trimestru al anului, valoarea de aproximativ 1,8 miliarde de euro, valoare cu peste un miliard de euro mai mare decât cea înregistrată în perioada similară a anului anterior și nemaiîntâlnită din anul 2008. Acest deficit are un impact negativ asupra deficitului contului curent (deficit care s-a majorat, în primul trimestru al anului 2019, cu aproximativ 200 de milioane de euro față de aceeași perioadă a anului anterior).
În plus, conform ultimelor prognoze ale Comisiei Europene (Spring 2019 Economic Forecast), deficitul de cont curent al României va continua să crească peste 5%, atât în acest an, cât și în 2020, nivelul de atenție cu privire la sustenabilitatea acestuia fiind de 5%.
| Cont curent (%PIB) | 2017 | 2018 | 2019 | 2020 |
| România | -3,4 | -4,7 | -5,2 | -5,3 |
| Polonia | 0,1 | -0,5 | -1 | -1,4 |
| Ungaria | 3 | 0,5 | -1,2 | -1,4 |
| Cehia | 0,3 | 0,1 | -0,5 | -0,6 |
| Grecia | -1,1 | -1,4 | -1 | -0,8 |
Mai mult, în ceea ce privește deficitul de cont curent, România se detașează de țările din Europa Centrală și de Est, având cel mai mare deficit (cu aproximativ 4 puncte procentuale față de a doua țară clasată), atât în 2019, cât și în 2020. Finanțarea acestui deficit va pune presiune pe costurile de finanțare ale României și pe deprecierea monedei naționale.
Un factor fundamental, care este numitorul comun al ratei inflației și al deficitului comercial, a fost creșterea substanțială, nesusținută de creșterea corespunzătoare a productivității muncii și peste capacitatea economiei (ofertei) de a se adapta, a salariilor, în special a celor din sectorul public (care au înregistrat rate de creștere anuale de peste 20%).
Astfel, majorarea accelerată (nebazată pe creșterea echivalentă a productivității) a salariilor în sectorul public (care este, preponderent, un sector non-tradable) și, de asemenea, majorarea accelerată a salariului minim pe economie au forțat majorarea salariilor în întreaga economie (atât în sectorul tradable, cât și în cel non-tradable). Această majorare a salariilor, nebazată pe o creștere a productivității muncii, a avut ca efect atât o creștere a cererii interne, cât și o creștere a prețurilor bunurilor și a serviciilor produse local (cauzată de creșterea costurilor de producție). În lipsa unei creșteri echivalente de productivitate, care să conducă la majorarea ofertei interne, echilibrul dintre cerere și ofertă s-a reglat prin creșterea prețului (inflație) și prin creșterea importurilor (deficit comercial).
Cum majorarea de salarii în sectorul tradable nu a fost susținută de creșterea productivității în acest sector, ci doar de competiția de pe piaţa muncii, competitivitatea externă a acestui sector a scăzut. De aici, rezultă presiuni de depreciere a monedei naționale și deteriorarea contului curent, fenomene care s-au manifestat în România în ultima perioadă. În literatura economică, acest efect este denumit Balassa-Samuelson.
Ca urmare, în această perioadă, din cauza faptului că majorarea de salarii nu a fost determinată de creștere de productivitate, ci de măsuri administrative, efectul Balassa-Samuelson s-a manifestat în România prin:
- presiuni asupra ratei inflației (presiuni care vor continua);
- deprecierea leului față de euro, depreciere care s-a accentuat la începutul anului 2019;
- deteriorarea contului curent și a balanței comerciale.
