Ediția tipărită | Lideri 

1 decembrie 2018

DISPUTELE COMERCIALE cu care se delectează președintele Donald Trump au un aer învechit. Tarifele sunt principalele arme. Piețele vechii economii, de la automobile la oțel, sunt câmpul de luptă. Fermierii și fabricile îl preocupă pe președinte. Iar chimia sa personală cu alți oameni puternici poate să facă sau să desfacă acorduri. De unde și focusul pe întâlnirea dintre Trump și Xi Jinping de la summitul G20 de săptămâna asta, care are loc la Buenos Aires, după ce The Economist a intrat la tipar.

Totuși, conflictul care contează cel mai mult între America și China este o luptă a secolului al XXI-lea pentru tehnologie. Ea acoperă totul, de la inteligența artificială (IA) la echipamentele de rețea. Semiconductorii sunt terenul de bătălie fundamental. Industria microcipurilor este locul unde leadership-ul industrial al Americii și ambițiile de superputere ale Chinei se ciocnesc direct. Indiferent ce vor spune Trump și Xi la G20, acest conflict va dura mult după ei.

Asta, întrucât microcipurile pentru computere sunt fundamentele economiei digitale și ale securității naționale. Mașinile au devenit computere pe roți. Băncile sunt computere care mișcă bani. Armatele se luptă cu silicon și cu oțel. Firmele din America și țările aliate, cum sunt Coreea de Sud și Taiwanul, domină cele mai avansate zone ale industriei. Prin contrast, China rămâne dependentă de lumea exterioară pentru livrări de microcipuri de vârf. Ea cheltuiește mai mult pe importurile de semiconductori decât pe petrol. Lista principalelor 15 firme de semiconductori, din punctul de vedere al vânzărilor, nu conține niciun nume chinezesc.

Mult înainte ca Trump să fi sosit pe scenă, China și-a declarat clar intenția de a veni din urmă. În 2014, guvernul de la Beijing a anunțat un fond de investiții de 1 trilion de yuani (150 miliarde $) ca să-și modernizeze industria internă. Semiconductorii sunt cap de listă în „Made in China 2025”, un plan de dezvoltare națională elaborat în 2015.

Ambițiile Chinei de a crea o industrie avansată l-au îngrijorat pe predecesorul lui Trump. Barack Obama i-a interzis lui Intel să vândă unele dintre cele mai performante microcipuri către China în 2015 și s-a opus la achiziția unui producător german de microcipuri de către o firmă chineză în 2016. Un raport de la Casa Albă, dinainte de a părăsi Biroul Oval, recomanda acțiuni împotriva subvențiilor chineze și transferului forțat de tehnologie. Și alte țări sunt alarmate. Taiwanul și Coreea de Sud au politici de oprire a cumpărării de firme de microcipuri domestice de către firmele chinezești și de a stopa scurgerile de proprietate intelectuală.

Deși bătălia microcipurilor a fost anterioară lui Trump, președinția sa a intensificat-o. El a transformat Qualcomm în campion național, blocând încercarea de preluare a sa de către o firmă din Singapore, de teama concurenței chineze. La începutul anului, o interdicție la exportul de microcipuri și software american către ZTE, o firmă chineză de telecomunicații care a violat sancțiunile, a adus-o în pragul falimentului la interval de câteva zile. Surprins de pagubele produse și (spune el) convins de rugămințile lui Xi, Trump a dat repede înapoi.

Două lucruri s-au schimbat. Întâi, America a realizat că avansul său în tehnologie îi dă putere asupra Chinei. Ea a impus controale la export care afectează Fujian Jinhua, o altă firmă chinezească acuzată că fură secrete, iar Casa Albă plănuiește interdicții mai mari pe tehnologiile emergente. În al doilea rând, au crescut stimulentele Chinei de a deveni independentă în semiconductori. După ZTE, Xi a încurajat tehnologiile de vârf. Giganții săi high-tech au urmat îndemnul: Alibaba, Baidu și Huawei investesc la greu în producția de cipuri. Și China a arătat că poate să pună bețe-n roate firmelor americane. La începutul acestui an, Qualcomm a renunțat la încercarea de achiziție a NXP, o firmă olandeză, după amânări din partea unor reglementatori chinezi.

Interesele niciuneia dintre cele două țări nu se vor schimba. America are temeri legitime privind implicațiile pentru securitatea națională ale dependenței de cipurile chinezești și ale vulnerabilității la atacurile hackerilor chinezi. Pretențiile Chinei de a fi o superputere vor suna gol, atâta timp cât America va putea să îi sugrume firmele după cum vrea. China este destinată să vină din urmă: America este determinată să stea înainte.

Întrebarea dificilă este cât de departe ar trebui să meargă America. Protecționiștii de la Casa Albă ar dori, fără îndoială, să mute lanțul de aprovizionare pentru semiconductori în America. Le urăm noroc. Industria este un imn adus globalizării. O singură firmă americană are 1.600 de furnizori, peste jumătate din ei, din străinătate. China este o piață uriașă pentru multe firme. Qualcomm realizează două treimi din vânzări acolo. A încerca să desparți în două industria i-ar afecta pe producătorii și consumatorii din America. Și ar fi un act extrem de antagonic, care nu ar distinge între concurența neloială și cea adevărată.

În cele din urmă, ar putea fi și futil. America depășește azi China în proiectarea și producția de cipuri avansate. Ea poate, fără îndoială, să își încetinească rivalul. Progresul Chinei va fi însă greu de oprit. La fel cum ascensiunea Silicon Valley s-a bazat pe sprijinul guvernului american, la fel și China împletește resursele de stat și cele corporatiste în urmărirea scopurilor sale. Ea are programe de stimulente pentru a atrage talentul ingineresc din alte părți, mai ales din Taiwan. Firme ca Huawei au o capacitate dovedită de a inova; blocarea livrării de cipuri Intel în 2015 nu a făcut decât să impulsioneze China să își dezvolte propria industrie de supercomputere.

În plus, încercarea Chinei de a deveni un lider global în domeniul semiconductorilor vine într-un moment propice. Timp de decenii, industria cipurilor a fost impulsionată de legea lui Moore, conform căreia capacitățile unui cip de o anumită dimensiune se dublează la fiecare doi ani. Legea lui Moore și-a atins acum limitele fizice. Dat fiind că toți sar pe noile tehnologii, de la computerele cuantice la cipurile specializate IA, China are o șansă rară de a veni din urmă.

Abordarea corectă pentru America are, așadar, trei componente. Primul este să lucreze împreună cu aliații săi din Europa și din Asia pentru a contracara practicile chinezești neloiale (cum sunt transferul forțat de tehnologie și furtul de proprietate intelectuală) la Organizația Mondială a Comerțului și să supravegheze investițiile chineze din interior, atunci când securitatea o justifică. Al doilea component este să încurajeze inovația pe plan intern. Finanțări mai mari de la guvern merg deja spre cercetarea în domeniul cipurilor; este nevoie de o mai mare deschidere față de talente. Și al treilea este să se pregătească pentru o lume în care cipurile chinezești vor fi mai puternice și mai pătrunzătoare. Asta înseamnă, printre altele, să dezvolte proceduri corecte de testare pentru a se asigura de securitatea produselor made in China și să întărească standardele de utilizare a datelor, astfel încât informațiile să nu poată fi dispersate atât de neglijent. Măsurile de acest gen nu vor produce titluri de presă la G20. Dar ele vor face mai mult ca să modeleze lumea în anii care vin.

Acest articol a apărut în secțiunea lideri din ediția tipărită a The Economist, sub titlul „Războaiele cipurilor”