Unul dintre subiectele de litigiu intens între societățile de asigurări și service-urile auto este nivelul de facturare practicat de unitățile reparatoare. Tensiunile între cele două tipuri de entități economice ating cote tot mai înalte.

Într-o cheie mai mult sau mai puțin umoristică, avocatul Valentin Moroeanu, managing asociat la societatea de avocatură Zamfirescu Racoți Vasile și partenerii, a prezentat câteva repere ale acestei teme. Astfel, totul pleacă de la un inspector de daune al unei companii de asigurări care primește într-una din zile o factură de la un service auto în valoare de 50.000 de lei plus TVA, pentru repararea unui autovehicul, în contul unei polițe de asigurare RCA.

Factura include cifre aberante din puctul de vedere al companiilor de asigurări, precum 800 de lei pentru o oră de manoperă sau pentru piesele de schimb sunt facturate prețuri de două ori mai mari decât cele Audatex (un catalog care include prețurile-reper ale pieselor de schimb).

Trebuie spus că aceasta nu este o situație întâmplătoare. Conform reprezentanților societăților de asigurări, facturi umflate sunt primite în mod frecvent de la unitățile reparatoare. Care este reacția directorilor de daună de la companiile de asigurări? Le transmit service-urilor auto că vor achita numai tariful orei de manoperă aferent reprezentanțelor și prețul piețelor de schimb din catalogul Audatex, niciun leu în plus.

Numai că replica service-urilor auto este de multe ori dură. Reprezentanții unităților reparatoare fac apel chiar la lege specifică, interpretând că actul legal le permite să stabilească orice nivel de facturare, menționând că legea spune că prejudiciul este suma facturată. Desigur, aceasta este interpretarea reprezentanților service-urilor auto. Iar companiile de asigurări care nu se supun acestei interpretări sunt amenințați cu plângere către autoritatea de supraveghere. Ceea ce, în multe cazuri, se și întâmplă, Autoritatea de Supraveghere fiind asaltată de astfel de plângeri, care apoi se transformă în criterii de performanță pentru societățile de asigurare.

Adevărul este că sistemul îndeamnă la abuz. Astfel, unitățile reparatoare și clienții sunt liberi să agreeze tarifele aplicate pentru reparația unei mașini. De partea cealaltă, companiile de asigurări se prevalează de paragraful legal al Noului Cod Civil care spune că despăgubirea nu poate depăși valoarea pagubei. Bun, dar întrebarea este: valoarea daunei este reprezentată de suma înscrisă în factura emisă de service-ul auto?

În acest punct, răspunsul se complică și poate fi oferit de o instanță de judecată. În orice caz, avocatul Valentin Moroeanu aduce un mic studiu de caz. Un prieten îi cere laptopul unui amic de-al său. Acesta, neatent, îl pierde. Amicul care a pierdut laptopul îi spune prietenului său, pentru operativitate, să își cumpere un laptop pe care apoi el îl va deconta. Zis și făcut, doar că păgubitul profită de prilej și cumpără un laptop de 3.000 de euro și nu de 1.000 de euro, cât valora laptopul pierdut. Îl va plăti prietenul care a pierdut laptopul? Va accepta acesta o valoare a pagubei de trei ori mai mare? Evident, nu, dar este posibil ca să fie nevoit să ajungă în instanță.

Desigur, acestea sunt teme simple, desprinse din viață. Dar ele sunt sugestive pentru situația în care se află companiile de asigurări și service-urile auto. ■