Războiul cu leul, întrerupt de buget

88
Ilustratie de Constantin Pavel

Misterioasa schiță a bugetului de stat, pentru anul care a început deja de o lună, întârzie să apară și naște deja tensiuni. Primarii cer alocări mai mari din bugetul statului și au argumente solide: ei sunt cei care susțin școli, grădinițe, o parte din rețeaua medicală a țării și, în general, sunt direct responsabili de confortul nostru. Încercarea de a pune mâna pe o schiță a bugetului, înainte de a scrie despre el, a eșuat. Proiectul de buget rămâne, deocamdată, un secret de familie politică, el nu a fost transmis nici măcar aliaților vremelnici, judecând după reacția președintelui UDMR, Kelemen Hunor.  Reacția acestuia îngrijorează, nu pentru că ar devoala vreo intenție ascunsă, ci pentru că descrie maniera irațională în care lucrează politicienii aflați la guvernare. Cât de naiv să fii, ca politician, și să ceri unui partid să-ți susțină proiectul de buget, fără să i-l arăți? Să fie asta o lipsă de respect pentru partenerii vremelnici sau o subapreciere a importanței bugetului? Dar scandalul schiței bugetului ținută departe de ochii contribuabililor și ai politicienilor a estompat cumva atacurile (verbale) lansate la adresa băncii centrale.

Acum mica echipă care ticluiește cifrele de cheltuieli și estimează veniturile statului are o altă treabă, să se lupte cu primarii nemulțumiți și radicalizați de nevoia de finanțare. În definitiv, acesta este ultimul an înainte de alegerile locale, o perioadă esențială pentru ca aceștia să-și poată seduce sau cel mult să-și mențină electoratul cu proiecte noi ori cu investiții în șantiere vechi. Gabriela Firea a explicat dur, fără delicatețea serioasă a lui Dan Suciu, prudentul purtător de cuvânt al băncii centrale. Firea spune răspicat că sub nicio formă primarii nu vor închide ochii la tăierea bugetelor, în aceste vremuri în care guvernanții se laudă că situația este roz, iar orașele mari simt că banii puțini sunt semn de austeritate. Suciu, stânjenit de enormitatea unor atacuri la adresa băncii centrale, își ferește privirea și nu comentează. Ar putea să o facă, înainte de a dirija comunicarea băncii centrale a fost un jurnalist redutabil, cultivat și experimentat. Tace pentru că orice cuvânt rostit din clădirea care adăpostește vistieria țării poate afecta leul. Orice cuvânt. Ca atare, bătălia cu politicienii a căror singură scuză, în afara interesului personal, de grup sau de familie, este aceea că au, de fapt, alte meserii și, în general, nu înțeleg nimic din mecanismele economiei de piață. În paginile acestei ediții a revistei noastre, ne întrebăm dacă nu cumva România a încetat să mai aibă o economie de piață, redevenind treptat una dirijistă. Îngrijorarea izvorăște și din riscul major al viitoarelor alegeri pentru Parlamentul European, care ar putea propulsa la butoanele deciziei politicieni mai radicali, cu mai puțină înțelegere și răbdare față de statele care nu fac față rigorilor comune ale Uniunii. Dar să nu dramatizăm, deși trebuie să ne îngrijoreze realitatea că există mecanisme de penalizare a dezechilibrelor și a deraierilor de la principiile fundamentale ale Uniunii. În acest moment, în loc să se joace de-a președinția Consiliului European, aruncând-o în derizoriu, guvernanții ar trebui să folosească această șansă imensă de a conta în marile decizii ale Europei, într-unul dintre momentele cele mai interesante din istoria ei modernă. Julian Popov, fost ministru al mediului în Bulgaria, ne reamintește că România are șansa de a coordona dezbateri esențiale pentru viitorul Europei: Brexitul se va juca sub președinția noastră, bugetul Uniunii se va negocia acum, chiar dacă nu se va finaliza, alegerile europene sunt și ele interesante.

Continuăm să urmărim efectele aplicării controverstaei Ordonanțe 114, care a spulberat liniștea leului, a tăiat valoarea de piață a companiilor listate la Bursă, a scandalizat investitorii și ar putea frâna creșterea economiei.

Până atunci însă, imaginația politicienilor este infinită: ei își închipuie că economia duduie, că ar putea crește anul viitor cu 5,5%, în vreme ce toate estimările, cele optimiste, făcute anterior de apariția OUG 114, dau cel mult o creștere a PIB cu 3,5%.  Desigur, cu cât imaginația zburdă mai sus, cu atât mai mari pot fi cheltuielile, mai ales că am intrat într-un an electoral. Până atunci însă, putem contempla rezultatele anului trecut, în care deficitul bugetar s-a oprit, magic, sub 3% dintr-un PIB… Chiar, care este PIB-ul care e luat în calcul? Primele estimări oficiale ale PIB-ului pentru 2018 sunt date de institutul de statistică de abia la mijlocul lunii februarie. Atunci, acest PIB magic pentru deficit ce este? Nu cumva este estimarea ticluită cu ocazia ultimei rectificări bugetare? Dacă e așa, avem o problemă de deficit excesiv.

Comentarii

Lidia Moise
Lidia Moise este jurnalist, comentator și realizator de televiziune cu articole publicate în presa română și internațională. A fost publicist comentator la Televiziunea Română, unde a realizat emisiunile Jurnal economic și Express Economic. A fost director executiv al săptămânalului Revista 22. A fost redactor șef adjunct la România liberă, a condus departamentul economic al agenției de știri Newsin, a colaborat cu postul de știri economice Money Channel. A condus secția economică a cotidianului Evenimentul zilei. Lidia Moise este comentator al agenției Xinhua pentru economia regiunii Central și Est Europene.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele