Recesiunea, un cost asumat al izolării

198
7 minute de lectură

Izolarea și distanțarea socială a fost răspunsul clasic al autorităților la criza medicală provocată de coronavirus, cu foarte puține excepții. Însă aceste măsuri au blocat economia, iar consumul a înghețat, în afară de cel de bunuri și servicii de strictă necesitate.

Mai mult, șomajul va avea o rată extrem de ridicată ca efect al crizei. De exemplu, doar în ultimele două săptămâni din luna martie, în Statele Unite au fost înregistrați peste 10 milioane de șomeri. Asemenea cifră nu a mai fost înregistrată vreodată în Statele Unite și descrie șocul care va veni pe piața muncii în perioada următoare. Aceste cifre creează incertitudine în rândul populației angajate, scad încrederea în economie, ceea ce va avea ca rezultat o reducere și mai abruptă a consumului privat. Iar cel mai puternic șoc economic provocat de această criză este așteptat să vină în trimestrul al doilea.

La finalul anului cele mai prudente estimări arată o alunecare negativă a economiei globale, de o amplitudine încă greu de estimat. Recesiunea va însă mult mai severă decât aceea în vremea marii recesiuni, când cel mai mare declin anual al PIB-ului global a fost de 0,1%.

Recesiunea din zona euro va fi brutală, cu mari probleme pentru Italia și Spania, țări cu economii fragilizate și în criza financiară din 2008. Să ne reamintim că împreună cu Grecia, Portugalia și Irlanda formau grupul PIIGS.

Estimările privind scăderea economiei în trimestrul al doilea al acestui an oscilează între sunt între -20% și -38%, o prăbușire a produsului intern brut comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut.

Estimările privind piața muncii urmează aceeași traiectorie, șomajul oscilând între 20% și 40%. Aceste valori sunt cu mult mai rele decât cele înregistrate în timpul crizei financiare care debutat în septembrie 2008, prin păbușirea colosului financiar Lehmann Brothers.

Însă și autoritățile au răspuns pe măsură. Iar sumele vehiculate, de ajutor furnizat economiei și piețelor financiare, sunt fără precedent. Și astfel au reușit să tempereze panica. Aceasta cuprinsese piețele financiare în prima parte a lunii martie.

Cum se pare că, datorită măsurilor de izolare luate, punctul maxim al crizei medicale a trecut, în Uniunea Europeană, și, de asemenea, în unele state americane, acum autoritățile pregătesc pachete economice pentru a reporni economiile.

Cum au răspuns Statele Unite?

FED a pus la dispoziție fonduri pentru a acoperi cererea de lichiditate de pe piața monetară de 4 trilioane de dolari. De asemenea, a declarat că va achiziționa nelimitat obligațiuni suverane, precum și obligațiuni garantate cu ipoteci.

Însă, de departe, cel mai mare program de sprijin al economiei realizat vreodată a fost negociat între democrați și conservatori. Acesta este în valoare de 2 trilioane de dolari (de aproape 9,5% din PIB-ul Statelor Unite) și va include inclusiv bani dați cetățenilor americani (helicopter money) și rambursări de credite de studii de către guvernul american. În prezent, este în negociere suplimentarea acestui program cu încă un trilion de dolari. În aceste condiții, programul va fi de peste 14% din PIB-ul Statelor Unite. Iar acest program pornește în condițiile în care deficitul bugetar al Statelor Unite în 2019 a fost de 4,6% din PIB.

Însă Statele Unite, probabil, e singura țară din lume, având în vederea că dolarul american este cea mai cerută monedă, mai ales în timp de criză, care, chiar dacă nu are, își poate crea spațiul fiscal. Prin emitere de dolari. Practic, Statele Unite își va tipări ieșirea din criză. Și, probabil, va fi prima țară dezvoltată care va ieși din această criză.

Cum a răspuns Uniunea Europeană?

Banca Centrală Europeană a lansat un program de relaxare cantitativă de 750 de miliarde de euro, program prin care cumpără atât obligațiuni suverane, cât și obligațiuni corporative. În același comunicat de presă, în care a anunțat aceste măsuri, Banca Centrală Europeană nu a exclus însă majorarea acestei sume, în caz că situația economică o cere.

La acest program se adaugă suspendarea pactului de stabilitate, pact ce cuprindea reguli stricte de deficit bugetar.

Rezultatul celor două măsuri: statele zonei euro se vor putea finanța, în euro, practic nelimitat, datorită suspendării regulii de maximum 3% deficit bugetar, și la costuri minime, datorită cumpărărilor de către Banca Centrală Europeană de obligațiuni suverane, ceea ce va ține yield-urile la un nivel scăzut.

Guvernul german, care are cel mai mare spațiu fiscal din Uniunea Europeană (de exemplu, în 2019 a înregistrat un excedent bugetar de 1,5% din PIB), a anunțat un program de sprijinire a economiei de 5% din PIB, program care include inclusiv ajutoare nerambursabile către companiile germane (helicopter money pentru companii).

Care este situația României?

România, în ultimii trei ani, prin deficitele gemene înregistrate într-o perioadă de boom economic, cauzate de politica fiscală puternic pro-ciclică (similară cu politica fiscală din anii anteriori crizei financiare din 2008), și-a asumat riscuri macroeconomice ridicate. Iar aceste riscuri, ca și în 2008, s-au materializat. Prin urmare, spațiul fiscal al României este extrem de redus, într-o perioadă în care este nevoie de resurse bugetare importante.

În aceste condiții, politicile de tip pătură (blanket) adresate tuturor cetățenilor, în România, nu sunt sustenabile din punct de vedere fiscal. Date fiind resursele limitate, acestea trebuie utilizate cât mai eficient – adică, alocate pentru persoanele, companiile/sectoarele economice care au fost puternic afectate de această criză.

Prin urmare, pe termen scurt, în timpul crizei medicale, ele se concentrează pe asigurarea lichidității economiei. Ulterior încetării crizei medicale, economia (consumul) va trebui repornită. Iar măsurile de sprijin ar trebui direcționate către sectoarele cele mai afectate de această criză.

Ce se va întâmpla la nivel internațional?

Sectoare întregi de activitate au fost puternic afectate. De exemplu, transportul aerian, companiile din sectorul de ospitalitate, mallurile. Prin urmare, sunt de așteptat falimente ale unor companii în special din aceste sectoare.

De asemenea, sunt de așteptat scăderi ale ratingurilor de credit atât pentru companii, cât și pentru state, dată fiind înrăutățirea situației financiare a acestora.

Mai mult, având în vedere cheltuielile publice extrem de mari făcute de majoritatea statelor, este posibil ca unele dintre acestea să nu poată fi finanțate. Prin urmare, nu sunt excluse situații de încetare de plăți (default) ale statelor. Să ne reamintim criza datoriilor țărilor periferice zonei euro, care a apărut la doi ani de la criza financiară subprime.

Piețele emergente, grup în care se încadrează și România, vor face față unor provocări mari, complicate de costurile mari la care se vor putea împumuta, de întărirea dolarului și de colapsul prețurilor materiilor prime.

Nu în ultimul rând șomajul, care s-a inflamat într-un ritm fără precedent, va afecta negativ atât evoluția economiilor lumii, pe care o descrie, de altfel, cât și încasările statelor din taxe și impozite. Deci veniturile statelor lumii vor scădea, în paralel cu creșterea obligatorie a cheltuielilor pentru protecție socială. Deficitele bugetare vor exploda și odată cu ele riscul asociat împrumuturilor suverane. Costurile finanțării acestor deficite? Iată o întrebare cu răspuns previzibil. Ieșirea din recesiune va fi o operațiune delicată, dificilă și îndelungată.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele