Toți ne întrebăm: are sens să oprim economia ca să reducem efectul Covid-19? Cât va dura perioada asta – câteva săptămâni sau mai mult? Ce se va întâmpla cu economia, cu afacerile și cu joburile noastre? Nu putem răspunde direct, însă putem să definim niște scenarii posibile. Și să fim pregătiți.

Are sens să oprim economia, ca să reducem efectul virusului?

Răspunsul este da. Cifrele sunt clare. În țările care au introdus măsuri drastice (China, Singapore, Vietnam, Hong Kong), numărul de cazuri și de decese a fost minimal (un pic peste 3.000 în toată Asia). Dacă, însă, virusul este scăpat de sub control, gradul de infectare este de 40-70% (cf. guvernului german) și, la o mortalitate de 1-3%, ar însemna pentru Europa 2-10 milioane de decese în următoarele luni (în România ar fi 80.000-420.000, dintre care probabil 20% sub 60 de ani). De fapt, aceste cifre sunt teoretice – chiar dacă procentul de cazuri este mult mai mic, sistemul de sănătate intră în colaps (nu există suficiente paturi și echipamente), deci gradul de mortalitate crește de câteva ori (de exemplu, în Lombardia mortalitatea oficială acum este de 12%). Într-un asemenea scenariu catastrofal, oricum lumea va intra în panică și se va ascunde în case. Doar că mult prea târziu pentru a mai face ceva.

Mulți spun că, de fapt, oricum virusul va reveni. E posibil (gripa spaniolă a lovit în trei valuri într-un interval de un an, în 1918). Însă, pentru al doilea val, lumea va fi mult mai pregătită (capacitate în spitale mărită, kituri de testare, folosirea tehnologiei de geolocație, oamenii vor fi mult mai pregătiți pentru măsuri de distanțare socială, posibil să avem un vaccin sau măcar niște medicamente care reduc gradul de mortalitate). Hong Kong, de exemplu, ne demonstrează că lucrurile pot fi menținute sub control chiar fără carantină dacă ești pregătit (ei au avut experiența SARS de unde au învățat). Și în China nu a apărut un al doilea val.

Este deci inevitabil să avem o carantină dură a populației de probabil cel puțin două luni. Orice săptămână de întârziere crește mortalitatea totală de opt ori.

Cât va dura perioada de pauză a economiei?

Scenariul optimist este de trei-patru luni. Este ceea ce s-a întâmplat în China. Dacă analizăm propagarea pe vasele de croazieră, perioada este relativ similară. Dacă intrăm în perioada de vară, există posibilitatea ca virusul să fie mai puțin activ atunci (nu există consens științific, dar anumite studii dau speranță). Pandemiile mari din istorie (cum a fost gripa spaniolă) au avut cicluri de cel mult trei-patru luni.

Scenariul pesimist este cel al guvernelor britanic și german. Ele se așteaptă ca propagarea să continue până în februarie/martie, anul viitor. Dacă se întâmplă așa ceva, probabil anumite capacități economice vor trebui relansate, între timp (cu reguli stricte de distanțare socială), însă impactul economic ar fi absolut devastator.

Ce se va întâmpla cu economia și cum poate fi relansată?

Efectul asupra economiei va fi dramatic. Asistăm la o distrugere atât a cererii, cât și a ofertei, concomitent. Criza financiară din 2008 nu este comparabilă. Ca să înțelegem efectele și mecanismele de relansare, trebuie să studiem istoria – perioadele de război mondial.

Estimările actuale sunt probabil mult prea optimiste. Dacă, timp de trei luni, serviciile scad cu 20-30% și producția industrială cu 50%, PIB-ul anual scade, matematic, cu 6-7%. Cu efectele care se propagă în a doua perioadă a anului, vorbim de -10% sau poate chiar mai mult (înainte de intervențiile guvernamentale). Mai dur decât ce s-a întâmplat în criza din 2008, sincronizat și în UE, și în SUA. Nu e de mirare că bursele globale vor scădea probabil 50% de la cotațiile din ianuarie (cf. Goldman Sachs). Impactul este devastator în special pentru IMM-uri și pentru angajații fără contracte de muncă stabile (gig economy, sezonieri, free-lanceri etc).

Problema – la nivel global – este că armele tradiționale de care dispun autoritățile nu pot funcționa. Rata dobânzilor este deja 0 sau negativă și nivelul de îndatorare este mult mai ridicat decât chiar înainte de criza din 2008. Păsuirea de impozite sau injecția tradițională de lichidități nu are cum să ajungă direct la IMM-uri și la angajații vulnerabili – ar ajuta doar companiile mari. UE va fi probabil mai afectată decât SUA: EUR nu este o monedă de rezervă echivalentă cu USD; și Spania, și Italia (țări sistemice pentru zona EUR) sunt practic în insolvență după stoparea economiei – periclitând supraviețuirea zonei EUR. În România este și mai grav – înregistram deja deficit bugetar uriaș când aveam creștere economică, nu suntem în zona euro, deci nu avem acces direct la ECB și riscul de țară (spread-ul pe titlurile de stat) era cel mai mare din EU.

Vestea bună este că – în mod sigur – guvernele SUA și UE vor face orice ca să nu se intre într-o criză catastrofală. Deja vedem pachete uriașe fiscale anunțate și chiar bani distribuiți direct oamenilor, așa cum au anunțat americanii (un quantitative easing direct, care nu mai trece prin bănci). Cel mai probabil, vom asista la deficite bugetare uriașe (și de 10%+) în următoarea perioadă și folosirea „imprimantei” de bani a băncilor centrale, sper direcționată cât mai inteligent și către IMM-uri și persoanele afectate (cu obiectivul principal de a evita concedierile și falimentele). E posibil să crească impozitele pe marile averi. E foarte probabil să avem tensiuni mari geopolitice. Cel mai bine ar fi ca tot pachetul de relansare să fie coordonat între țări (pe modelul post-WW2, care a permis reconstrucția Europei și a evitat conflicte între țări).

Ce poate face România în acest context?

Pe termen scurt – nu mare lucru. Nu avem deloc spațiu bugetar și putem folosi buffer-ul trezoreriei doar câteva luni. Politicienii nu cred că vor decide, din păcate, tăieri drastice ale salariilor bugetarilor și supraimpozitarea pensiilor speciale, deși ar fi esențial pentru a stabiliza bugetul și a ajuta mediul privat. BNR poate încerca să imprime bani și să îi direcționeze către finanțarea deficitului bugetar – însă noi fiind o economie mică și care nu face parte din zona EUR, ar implica o devaluare dramatică a RON și o panică financiară. Efectul asupra societății va fi dramatic – vorbim de cel puțin un milion de oameni care își vor pierde locul de muncă și de un milion care se vor întoarce din diaspora pentru că nu mai găsesc acolo de lucru.

Singura soluție să ieșim din criză și să dăm încredere investitorilor este să apelăm la mecanismele de stabilizare existente (FMI, Banca Mondială, UE, ECB etc.) și la cele care vor fi înființate pentru a gestiona criza. Și să avem un plan coerent de relansare și reformă structurală. Doar așa putem spera să putem și noi avea, o perioadă, deficite bugetare de până la 10%, pentru a putea să ne revenim. Este și o oportunitate – politic, doar așa se vor putea face marile reforme pe care societatea civilă, mediul de afaceri și UE/SUA le cer de atâta timp clasei politice. Putem folosi zecile de mii de constructori care se vor întoarce din diaspora pentru a construi în sfârșit autostrăzi. Putem atrage capacități de producție pe care vesticii le vor închide în China. Putem oferi costuri mai mici în continuare multinaționalelor care vor fi nevoite să taie activități în Vest. Putem să devenim un centru cu costuri mici pentru servicii medicale. Oportunități vor fi. Bani, de asemenea. Avem nevoie doar de inteligență, organizare și de multă muncă. ■

Andrei Caramitru are studii la Universitatea din Geneva (licență în economie, masterat în matematici financiare) – șef de promoție. A lucrat primii doi ani ai carierei la UBS ca trader și specialist în fuziuni și achiziții (la Zürich și Londra). Următorii 16 ani, a fost consultant la McKinsey&Company. A fost ales partener în Elveția, a condus apoi biroul din România. A atins nivelul de partener senior la McKinsey (cel mai mare rol posibil), având responsabilitate de coordonare europeană în industriile de tehnologie, media și telecomunicații. A lucrat doi ani ca partener și la Boston Consulting Group în Viena.În 2019, a lansat în Olanda un fond de investiții pan-european specializat în tehnologii digitale(Kessel Run Ventures)