Reportaj cu Papa Francisc

9 minute de lectură

Vineri 31 mai 2019. Soseşte Papa Francisc în Bucureşti! Subiectul e de mult în atenţia publică, presa l-a anunţat şi a tot rulat ştiri despre vizită, despre program, despre semnificaţii. În ultimele zile – reportaje, documentare istorice, rezumate ale primei prezenţe în România a unui Sfânt Părinte, Ioan Paul al II-lea, în urmă cu 20 de ani, pe 9 mai 1999. Va fi acum un turneu prin ţară, cu descinderi în toate provinciile istorice, de-a lungul a trei zile, semn al importanţei speciale pe care Papa Francisc o dă deopotrivă comunităţii catolice de la noi, cu tradiţia ei ortodoxă „unită cu Roma” în urmă cu trei secole, în conjunctura de dramatică discriminare – de fapt prin completă ignorare – a credincioşilor români ardeleni, şi ţării întregi, cu majoritatea ei de rit răsăritean, sub aceeaşi largă acoladă a creştinătăţii. În Bucureşti şi dincolo de munţi, în Harghita, la Şumuleu Ciuc, apoi la Iaşi şi, din nou în Transilvania, la Blaj s-au făcut pregătiri laborioase. În Capitală – mari mobilizări de trupe, la propriu!: poliţişti, jandarmi, servicii secrete, măsuri speciale de securitate şi de asigurare a ordinii publice. În locurile unde se vor oficia slujbe sunt gândite şi exersate toate mişcările, cuvântările, gesturile care vor fi făcute. Instituţiile statului îşi pun şi ele la punct scenariile protocolare. Sunt stabilite traseele Papei şi cetăţenii se pot înscrie pentru participarea la ceremonii şi pentru acces în zonele prin care Sanctitatea Sa urmează să treacă. O mare scenă pentru momente muzicale religioase în parcarea de lângă Ateneu. Mii de scaune aduse pentru „pelerini”. Pentru ei – pelerine de ploaie, şepcuţe, tipărituri. Afişe, „poster”-e, „banner”-e. Şi anunţuri ale autorităţilor, încât oamenii să ştie că vor fi devieri şi blocări de trafic. În zilele de dinainte s-au făcut „simulări”, tot ce trebuia pentru ca vizita să se desfăşoare în cele mai bune condiţiuni. Va ploua mult în Bucureşti vineri seara, Papa nu va mai putea ajunge de la Catedrala „Sfântul Iosif” în Piaţa Palatului Regal, vor fi peste tot în ţară precipitaţii masive în cele trei zile, dar cerul se va mai şi lumina, vor fi şi clipe senine, toată lumea va fi – de fapt – senină la sfârşitul de săptămână în care Sfântul Părinte va fi cu noi.

Se pregăteşte şi presa. Voi primi şi solicitări „de ultim moment”, dar mi se face şi invitaţia de a comenta vizita Papei la Palatul Cotroceni, chiar de acolo, la Realitatea TV. Odată cu acordul, îmi transmit şi datele de identificare, căci accesul – fireşte – va fi strict controlat.

Vineri 31 mai 2019, deci. Poliţie peste tot în centrul Bucureştiului, însă reuşesc să avansez pe Calea Victoriei, apoi pe Bulavardul Elisabeta, tăind în diagonală, pe Sfântul Elefterie, către Academia Militară, până-n coasta parcului din jurul Palatului Cotroceni. Găsesc şi loc de parcare pe Strada Nicolae Paulescu, lângă campusul Universităţii! Cobor pe Strada Bagdasar Dumitru şi avansez pe Bulevardul dr. Marinescu până la poarta de intrare. Cartea de identitate, verificări, controlul borsetei şi al agendei, care trec prin aparatul care le „radiografiază”.

Dincolo de grilaj şi de liziera care-nconjoară incinta-parc-pădure a Palatului – Platoul Marinescu, piaţetă pentru primiri oficiale. S-au făcut amenajări speciale pentru venirea Papei. În stânga – un mic podium de protocol, cu trepte roşii, ca şi covoarele lungi pe care se vor face deplasările rituale (laice!), cu o pânză roşie deasupra, precauţie contra intemperiilor. În dreapta – o tribună pentru public, cu câteva sute de locuri. Tot în dreapta, în faţă, imediat după poarta de intrare – zona jurnaliştilor, unde, când ajung la faţa locului, sunt deja la lucru câteva zeci de reporteri, cameramani, producători, cu echipamentele de rigoare, în comunicare permanentă cu echipele din redacţii – un fel de „centru de presă” în aer liber, zumzăind alert, combinaţie de tensiune a intrărilor „în direct” şi de relaş în rest, când se stă de vorbă, se schimbă informaţii şi se mai şi glumeşte, se beau cafele, unii calmi, rutinaţi, chiar blazaţi, alţii preocupaţi, pătrunşi de importanţa momentului, poate şi puţintel crispaţi, ţinuţi din scurt de şefi, de la distanţă, prin microfoanele pe care le poartă în urechi. Pentru o reporteriţă mai scundă decât partenerul de transmisiuni a fost adus un mic podium din câteva scânduri suprapuse, invizibile în cadru, încât cei doi par de aceeaşi înălţime.

Şi un ecran mare, sus, în stânga, către Bulevard, către care publicul din tribună va putea privi ca la cinema secvenţe de la Aeroportul Otopeni, traversarea oraşului, apropierea coloanelor de maşini şi alte cadre de „culise”, căci imaginile furnizate de Televiziunea Română, transmiţător oficial unic, rulează non-stop, nu doar când se fac transmisiuni mai îngrijit regizate.

Ultimele pregătiri. Sunt îndepărtate foliile de plastic de pe covoarele roşii. Din fericire, n-a plouat încă. Două femei de serviciu şterg încă o dată mocheta din faţa podiumului. Începe să apară publicul în tribună. Mai întâi – un pâlc de fetiţe cuminţi, în bluze albe, cu fundiţe albe, apoi un grup de tineri, reprezentanţi ai unei Ligi studenţeşti, apoi alţii şi alţii. Se vor face repetiţii cu scandări: „Pa-pa Fran-cisc!” şi – pre italieneşte – „Pa-pa Fran-ces-co!”.

De-a stânga şi de-a dreapta podiumului vin şi se aliniază consilierii preşedintelui României şi delegaţia de stat a Vaticanului, cu înalţi prelaţi de-acolo şi cu preoţi catolici şi de-aici. În marş de trupe aliniate intră şi-şi ocupă locurile garda de onoare şi fanfara. La concurenţă – trilurile pe multe voci din coroanele dese ale copacilor bătrâni de la Cotroceni, obişnuiţi cu ciclurile mari ale istoriei.

Soseşte maşina preşedintelui Klaus Iohannis, care coboară împreună cu doamna Carmen şi vor aştepta câteva minute bune pe platou, până va ajunge şi Papa, adus de Dacia cu care avea să se deplaseze în România, model special, când nu va folosi „papamobilul” fabricat tot la Mioveni – toate cu plăcuţe inscripţionate cu „S C V 1” (iniţialele de la „Status Civitatis Vaticanae”). Vedem pe ecran cum maşina se-apropie, se-apropie şi o vedem deodată intrând pe platou, „scoborâtă” din imagini în realitatea tridimensională, avansând pe platou, oprindu-se.

Coboară Sanctitatea Sa, în rasa simplă, albă, cu tichia tot albă pe cap. Saluturi oficiale, emoţii, zâmbete, fluturări de mâini către lumea din jur. Din spatele tribunei, grupuri-grupuri de oameni de ordine, de serviciu, de aprovizionare privesc curioşi, emoţionaţi şi ei. Se intonează imnurile. Turul de onoare şi salutul Papei către gardă, la îndemnul şoptit „părinteşte” de preşedinte Sanctităţii Sale. Chiar atunci cerul acoperit lasă să se-ntrevadă soarele! – „semn divin”, cum s-a spus cândva şi despre curcubeul ivit pe boltă atunci când, în toamna lui 2002, preşedintele american George Bush jr. şi-a rostit discursul către bucureşteni… Delegaţiile oficiale sunt prezentate celor doi şefi de state, Papa având şi acest rang administrativ, în numele Vaticanului. Alte mici operațiuni protocolare, „bifate” eficient, fără incidente. Soarele benevolent se va retrage deândată ce Sfântul Părinte şi preşedintele vor porni, în maşini, urcând Dealul Cotrocenilor, spre Palat, pentru întrevederea în „tête-à-tête” şi pentru celelalte momente oficiale. Vom urmări pe ecran discursul preşedintelui, apoi pe cel al Papei, rostite de la un pupitru din Sala Unirii, în faţa unui auditoriu de câteva sute de politicieni, personalităţi publice, reprezentanţi ai societăţii civile.

La plecare, maşina Papei coboară Dealul şi ar trebui să iasă direct în Bulevard, dar, la solicitarea sa, se opreşte şi Sanctitatea Sa păşeşte din nou pe platou, se-apropie de tribuna cu public, salută, strânge mâini, îi mângâie pe copii pe creştete, i se scandează numele, zâmbeşte şi el, zâmbesc şi oamenii, îi va zâmbi toată lumea în cele trei zile româneşti şi e întâmpinat pretutindeni la fel, căci are calitatea de a te face să-l simţi om bun, apropiat, lipsit de „morgă”, cu atât mai ataşant cu cât îi ştii rolul, importanţa, altitudinea simbolică. Vine şi spre noi, spre „centrul de presă”, face semne prieteneşti, apoi se-ndreaptă spre maşină, urcă, pleacă.

Şi celelalte puncte de program, în Bucureşti şi-n ţară, şi slujbele religioase, şi discursurile speciale ale Papei către români, momentele de emoţii speciale, abaterile de la traseele prestabilite, gesturile, expresiile feţelor, cuvintele mişcătoare, ale lui, ale oamenilor. Cu tot cu semnificaţiile spirituale, religioase, dar şi politice, „geostrategice” ş.a.m.d. despre care s-a vorbit şi se va mai vorbi. Aici – doar un reportaj cu Papa Francisc în parcul-pădure de la poalele Dealului Cotrocenilor…

Ion Bogdan Lefter
Ion Bogdan Lefter este scriitor, critic literar, analist cultural şi politic, profesor la Universitatea din Bucureşti, fondator şi conducător al revistelor „Contrapunct”, „Observator cultural” şi „aLtitudini”, fost director al Editurii Litera, fost director în România (Bucharest bureau chief) al postului american de radio Europa Liberă, secţia română.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele