România, în fața celui mai dramatic moment de după cel de-al Doilea Război Mondial

845
17 minute de lectură

PORNIT din China, noul și contagiosul coronavirus a sosit în cele din urmă și în România, precum se anticipa încă din ianuarie, după descoperirea sa. Atmosfera e una de îngrijorare și apăsare. Restaurantele, cafenelele și cluburile s-au închis, hotelurile sunt goale, iar în Centrul Vechi din București nu a mai fost văzut vreun turist de aproape o lună.

Foto: Bogdan Cristel

Închiderile forțate vor afecta în curând și mallurile, pe măsură ce măsurile de distanțare socială devin din ce în ce mai dure, însă se vor opri din lucru și sute de fabrici rămase fără comenzi. Se estimează că un milion de români ar putea rămâne fără serviciu, fără o intervenție puternică a statului. Economia României este în frânare puternică, centurile de siguranță fiind întinse la maximum.

În acest timp, în SUA, Centrul pentru Controlul Bolilor (CDC) a recomandat limitarea grupurilor de oameni la maximum 10 persoane, ceea ce este probabil să se întâmple și în România în zilele următoare. Noua restricție a forțat închiderea majorității magazinelor și este în curs reorganizarea lucrului în clădirile industriale și de birouri.

Restricțiile se datorează faptului că virusul duce la simptome grave la aproximativ 15-20% din pacienți, necesitând internarea acestora, iar experții estimează că sistemele de sănătate își vor atinge limitele foarte rapid. Guvernele speră că prin distanțarea socială vor reuși să încetinească ritmul îmbolnăvirilor pe cât posibil, așteptându-se la o îmbunătățire a situației în lunile călduroase și însorite de vară.

Până atunci, situația este una ca de război, doar că inamicul este unul invizibil și aproape necunoscut, iar războiul e dus de doctori, nu de militari, cu aparate precum ventilatoare în loc de tancuri.

Toate țările par că se pregătesc de ce e mai rău însă mai speră să limiteze dezastrul. Cancelarul trezoreriei britanice, Rishi Sunak, prezentând pe 17 martie propunerea sa de buget pentru anul fiscal care începe luna următoare, a subliniat că Serviciul Național de Sănătate (NHS) va avea un buget „nelimitat” pentru lupta cu Covid-19. „Oricât ar costa, orice are nevoie, vom susține NHS”, a spus el în parlament.

Guvernul român trebuie să facă la fel. Cu orice preț, indiferent cât ar costa, trebuie evitat un dezastru umanitar în România. Dacă situația medicală va degenera, consecințele vor fi istorice, țara putând pierde zeci, poate sute de mii de cetățeni, ceva care nu s-a mai întâmplat de la foametea din 1946 – 1947. Multe generații, crescute pe timp de pace, cu excepția Revoluției, ar rămâne marcate pe viață de pierderea celor dragi în condiții care ar fi putut fi prevenite printr-o organizare mai bună.

Răspunderea guvernului este absolut uriașă. Consecințele sunt multiple – umanitare, economice, dar și politice – nici măcar nu este clar ce fel de sistem politic ar rezulta după o eventuală catastrofă, însă, în mod sigur, nu va fi unul prietenos cu cei care au agravat-o din incompetență sau lipsă de interes, iar schimbările politice ar putea fi absolut șocante, greu de imaginat azi sau poate imaginate în filmul Mad Max din anii ’80.  

Spre deosebire de țările cu sisteme sanitare mai capabile, care își permit să îngrijească un număr mai mare de persoane infectate, România are cel mai prost sistem de sănătate din Europa, cu cel mai mic buget alocat ca procent din PIB sau pe cap de locuitor și cu puține echipamente moderne în serviciu, precum unitățile de terapie intensivă, echipate cu faimoasele ventilatoare. Aceste ventilatoare s-au dovedit esențiale pentru bolnavii de Covid-19, pentru că îi ajută să respire în timp ce organismul lor se luptă cu infecția, recuperarea fiind lentă. Fără ele, mor toți acești bolnavi din cauza insuficienței respiratorii sau suferă probleme ireversibile ale creierului, atât de fragilă e situația. Din cauza asta, ventilatoarele sunt acum la mare căutare pe plan mondial și e improbabil că România se va mai putea dota cu ele. Există însă ceva speranțe pentru creșterea producției mondiale de astfel de aparate, după ce premierul britanic și cel francez au cerut industriilor lor, și în special producătorilor auto, să se implice și să facă ei aceste ventilatoare de care va depinde supraviețuirea unui mare număr de oameni.

Văzând situația din China, în ianuarie guvernul român s-a gândit și el, prevăzător, sau poate avertizat de ceea ce se întâmplă acolo, să cumpere ventilatoare, însă în mijlocul bătăliilor politice pentru alegeri anticipate problema achiziției a fost pasată către birocrați. Aceștia, neînțelegând urgența situației, au apelat la proceduri complicate de licitație în locul achizițiilor directe și au pierdut timp prețios în obținerea aparatelor salvatoare. Prin urmare, dată fiind criza mondială de astfel de aparate, e foarte improbabil că România mai are de unde găsi acum câteva mii de ventilatoare sau măcar câteva sute.

La două luni de la izbucnirea epidemiei, spitalele conduse de manageri iresponsabili, acoliți ai primarilor și baronilor locali, în general plantați în acele poziții pentru a sifona banii din achiziții, nu au azi asigurate nici măcar necesitățile de bază – dezinfectanți, măști, combinezoane. Aceasta deși spitalele, cum s-a văzut în Wuhan și în Italia, pot deveni amplificatori masivi ai răspândirii virusului. Dacă un cetățean infectat transmite noul virus în medie la doi-trei alți cetățeni, într-un mediu de spital un medic sau un pacient infectat poate infecta sute de oameni în câteva zile, care se vor transforma apoi în mii de cazuri, numărul de persoane infectate cu noul coronavirus dublându-se la fiecare 4-6 zile.

Urgență maximă

Cheltuielile medicale vor fi imense. Pentru limitarea numărului de decese și îngrijirea zecilor de mii de pacienți care vor lua cu asalt sistemul, vor trebui amenajate pavilioane și spitale temporare.

Va fi necesară angajarea și plata a zeci de mii de oameni, personal medical calificat, dar și personal de suport, care să se ocupe atât de miile de oameni infectați cu coronavirus, cât și de cei care suferă de alte afecțiuni. Vor trebui construite pavilioane temporare, redeschise spitale din provincie care fuseseră închise în anii din urmă și găsite și alte clădiri pretabile pentru îngrijiri medicale.  

În Marea Britanie, guvernul a apelat la pensionari să se întoarcă la muncă. Acesta ar fi un exemplu bun de urmat și pentru guvernul român, fiind greu să califici personal suplimentar medical într-un timp scurt. Dat fiind riscul crescut pe care îl prezintă virusul pentru persoanele în vârstă, aceștia vor trebui direcționați cu precădere spre clinicile care se vor ocupa de îngrijirea bolnavilor care suferă de alte afecțiuni, eliberând alte resurse umane pentru lupta cu virusul.

Promoțiile noi de asistenți medicali vor trebui rapid introduse în sistem, precum și studenții la medicină, iar cei din anii terminali vor trebui să absolve cu câteva luni înainte, în mod excepțional, devenind stagiari și primind responsabilități crescute. Ministerul Apărării și sistemul său medical vor avea un rol critic de jucat, medicina de război fiind probabil cea mai apropiată ca model de ceea ce urmează să se întâmple, cu spitale de campanie desfășurate și noi pavilioane temporare montate de armată în curțile spitalelor care îngrijesc bolnavii de coronavirus, pentru îngrijirea cazurilor mai ușoare și transferul rapid al cazurilor care se agravează către unitățile de terapie intensivă din spital.

Izolare și distanțare socială

Dată fiind slăbiciunea sistemului sanitar și lipsurile majore din spitale, România nu își permite să riște să aibă un număr mare de persoane infectate. Aceasta înseamnă că măsurile de distanțare socială vor trebui să fie mult mai dure decât în unele dintre țările occidentale. Urmează, precum în Polonia sau în San Francisco, ordine de izolare, aplicate la nivelul unor orașe sau județe – prin care oamenilor li se va cere să rămână în case două-trei săptămâni.

Este bine ca măsurile cele mai dure să fie adoptate cât mai rapid, fiecare zi de întârziere aducând riscuri majore de amplificare a epidemiei.

Economia mondială, în stare de șoc

Ce înseamnă aceste măsuri draconice, dar absolut necesare, pentru economie? Ne confruntăm cu o situație fără precedent, atât cu cererea, cât și cu oferta prăbușite brusc. Bursele mondiale au pierdut trilioane de dolari, iar așteptările sunt sumbre.

Cetățenii blocați în case nu plănuiesc în zilele acestea cumpărarea unui nou Logan, achiziția de locuințe mai mari, cumpărarea de noi haine și pantofi și nici nu studiază pe internet poze din diverse stațiuni, precum în alți ani, unde să își petreacă vacanța de Paște. În lume, se anticipează o recesiune dură. China aproape și-a oprit economia de mai mult de două luni, deși dă semne de stabilizare. În SUA, unii analiști prevăd o scădere cu 10% a PIB-ului în al doilea trimestru, iar administrația Trump pregătește un pachet de un trilion de dolari, inclusiv ajutoare în bani pentru cetățeni, pentru traversarea crizei. Șeful Trezoreriei americane, Steven Mnuchin, a avertizat Congresul că șomajul va ajunge la 20% dacă nu aprobă măsurile urgente propuse de administrație. Rezerva Federală a redus dobânda-cheie aproape de zero și a început să deschidă baierele pungii sale pentru stimularea creditării prin pomparea de bani în bănci pentru a finanța firmele și cetățenii afectați de criză.

Europa, unde economia deja încetinea spre recesiune, se pregătește de măsuri similare de stimulare care vor face ca acelea din 2008 să pară mărunțișuri. Problema europenilor e armonizarea punctelor de vedere între țările disperate precum Italia, care au nevoie de un pachet masiv de măsuri, și cele nordice, mai puțin afectate și care favorizează încă mișcări treptate. Speranța inițială, că această criză va dura două-trei luni, se cam disipează, președintele Donald Trump, care până recent bagateliza Covid-19, ca fiind „doar o gripă”, estimând acum că va dura până la opt luni.

România – buget sub presiune

România intră în această criză cu un set de avantaje și dezavantaje. La capitolul avantaje se remarcă leul, faptul că avem o monedă proprie. Precum Marea Britanie, Polonia, Cehia și alte țări non-euro, România are opțiuni monetare și fiscale pe care le poate controla singură, fără să trebuiască să convingă toate guvernele reticente din zona euro și BCE să îi susțină împrumuturile și băncile fragile.

Guvernul condus de Ludovic Orban are însă și probleme uriașe de rezolvat rapid. În primul rând, este nevoie de refacerea de la zero a bugetului pe 2020. Veniturile prognozate nu vor mai exista, iar cheltuielile vor fi mult mai mari în unele zone. Nimeni nu poate anticipa efectele până la sfârșitul anului, însă nu ar fi o surpriză ca deficitul de anul acesta să fie în jur de 10% din PIB, precum cel din timpul crizei din 2009, sau chiar mai mult. Pentru a limita gaura, guvernul trebuie să facă urgent o rectificare bugetară prin care să ia înapoi fondurile care nu sunt esențiale de la majoritatea ministerelor, acestea urmând să treacă pe bugete de avarie, fără mașini, laptopuri, telefoane, tablete, mobilă, renovări, panseluțe etc. Tot ce nu e urgent se va amâna pentru după 2021.

Relativ prospere, primăriile din marile orașe vor trebui să își aducă propriile resurse la lupta cu criza, nu să se prefacă și să își conserve banii pentru alte lucruri, neesențiale. De data aceasta, chiar vor trebui să dea bani în mod real pentru spitalele din subordine. Până acum, primăriile s-au dovedit reticente în a coopera în lupta cu virusul – afișând dezinteres total și nefăcând nici măcar pași mici, dar importanți, precum montarea de dispersoare de dezinfectanți în locuri publice, școli, spitale, instituții, cum s-a întâmplat în alte țări afectate. Deși virusul bătea la ușă, edilii și-au văzut de treabă cu schimbările de borduri și asfaltări de parcuri, irosind resurse importante în loc să se pregătească pentru pandemii, cu puține excepții. Guvernul, prin prefecții săi, va trebui să asigure un control temporar al primăriilor și șefilor de consilii județene, cu represalii dure, precum suspendarea din funcție pentru cei care nu își fac datoria în lupta cu Covid-19.

Susținerea economiei

Foto: Bogdan Cristel

Sistemul privat este pe cale să intre în colaps, iar guvernul român a anunțat că pregătește un prim plan de măsuri. Însă nu există un exemplu modern pentru cum să rezolvi o criză epidemiologică, cu o prăbușire simultană a ofertei și a cererii. Guvernele occidentale și băncile centrale anticipează în primul rând o criză de lichiditate. Rezerva Federală, Banca Centrală Europeană și Banca Angliei vor lua măsuri masive de relaxare de politică monetară și vor stabili linii de credit pentru a direcționa băncile să ofere credite firmelor și persoanelor. Banca Națională a României ar putea reduce și ea dobânzile și injecta zeci, sute de miliarde de lei în sistemul financiar. Problema este, cum am văzut și în timpul crizei care a afectat România în perioada 2009-2012, că indiferent de rata dobânzii de referință, băncile românești nu sunt interesate și nici echipate să dea credite, și au lanțuri de decizie stufoase și decizii lente – un defect speculat masiv de industria IFN în ultimii ani. Eforturile monetare ale BNR vor fi probabil ineficiente pentru sprijinirea privaților, băncile orientându-se spre creditarea guvernului, care va avea deficite și nevoi masive de bani.

Creditele bancare către cetățeni și firme fiind improbabile, guvernul va trebui să intervină, practic luând el creditul și dându-l mai departe prin programe cât mai generoase pentru firme și cetățeni.

Scopul programului de sprijin pentru firme, care va trebui să fie uriaș, pe o scară nemaivăzută în România, va fi susținerea firmelor și în special al IMM-urilor, mult mai fragile financiar decât multinaționalele, pentru ca acestea să își păstreze capacitatea de a reporni producția atunci când criza se va termina. Ele trebuie finanțate temporar ca să rămână active, să își păstreze salariații și să încerce să își reorienteze activitățile pentru a supraviețui. Taxele tuturor IMM-urilor din România trebuie amânate, inclusiv cele pe profit, contribuții etc. Trebuie prevenite decapitalizarea și concedierile masive.

Pe de altă parte, în următorul trimestru vom avea milioane de cetățeni blocați în case,  mulți dintre ei în imposibilitatea de a-și câștiga pâinea, iar acest lucru va deprima cererea și ar putea duce și la probleme umanitare. Lucrătorii din firmele afectate trebuie susținuți cu plăți generoase, pentru a se simți în siguranță în această perioadă și a continua să consume. Guvernul va trebui să găsească soluții ca ei să încaseze cel puțin 80% din venituri, fie cu ajutorul unor scheme de sprijin pentru firmele care doresc să contribuie și ele la păstrarea angajaților, fie cu ajutoare financiare directe. În ambele variante, efortul financiar va fi uriaș, însă ar putea să merite. Revenirea la normal va fi mult mai rapidă dacă firmele și-au păstrat capacitățile și angajații și mai ales dacă există și cerere pentru produsele lor – dacă angajații nu au sărăcit complet între timp. În plus, precum în Marea Britanie și în Italia, guvernul român trebuie să compenseze și independenții (PFA) pe perioada crizei, în primul rând amânând plata taxelor și în al doilea rând asigurându-se că aceștia câștigă o suma de 80% din venitul lunii corespunzătoare din anul trecut prin completarea veniturilor cu bani de la buget.

Scenariile experților variază, însă există un consens că va urma un al doilea trimestru  groaznic, cu milioane de cetățeni blocați în case, cu o prăbușire a economiilor și cu bugete dezechilibrate. O revenire este așteptată în timpul verii, când se crede că soarele şi căldura ar putea contribui la reducerea drastică a epidemiei, ceea ce va permite o reluare a activității economice normale. Cu noroc, în toamnă ar putea să existe un nou tratament pentru Covid-19 sau chiar un vaccin, iar dacă anul agricol e unul bun, criza aceasta va rămâne cunoscută ca o suferință dură, dar scurtă. 

Următoarele trei luni vor fi dramatice pentru guvernul condus de Ludovic Orban, care se află în fața celei mai cumplite crize cu care s-a confruntat România după 1944. Viața a milioane de români (pentru unii dintre ei, la propriu) se află în mâinile guvernului liberal, de măsurile lui depinzând soarta României pentru mult timp de acum înainte. ■

[adrotate group="1"]

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele