Cum rezistă Europa Centrală și de Est în fața încetinirii economiei europene?

Europa Centrală și de Est a reușit să facă față cu brio încetinirii economice cu care se confruntă Europa occidentală, a observat Christ Turner, șeful diviziei de Strategie globală al ING Bank. Îns, provocarea este, se întreabă Turner, cât va putea continua această situație?

Creșterea economică înregistrată în 2019, în mare parte din regiunea Europei Centrale, arată o funcționare peste potențial. Însă expunerea la sectorul manufacturier german sugerează că România și Republica Cehă sunt cele mai afectate de situația din Germania, cu o întârziere de trei-patru luni, estimează Chris Turner.

Totodată, Europa Centrală și de Est a încetat să fie doar o rotiță a mecanismului german de producție. Economiile s-au diversificat și au tranzitat treptat de la industrie la servicii. Iar, cu atât mai important, creșterea peste potențial și salariile tot mai mari din ultimii ani au făcut din consumatorii acestei regiuni o forță imposibil de ignorat.

Creșterea investițiilor a fost și ea o sursă majoră pentru regiune, în timp ce cofinanțarea europeană va continua să exercite un rol important. În plus, cu excepția României, majoritatea economiilor au spațiu fiscal, majoritatea guvernelor fiind pregătite să folosească această resursă.

Toți acești factori combinați ar putea duce, în 2020, la creșteri chiar mai mari decât în ultimul deceniu, în Europa Centrală și de Est, apreciază Turner.

Zona euro, în pragul recesiunii

Pe de altă parte, Turner remarcă o inversare de situație. Economia zonei euro arată semne îngrijorătoare de încetinire. Și, în timp ce expunerea la economia globală s-a dovedit o forță în timpuri de cerere locală redusă, se adeverește acum a fi o slăbiciune. Încetinirea comerțului mondial a afectat economiile zonei euro mult mai mult decât alte economii, deoarece zona euro este mult mai deschisă comparativ cu alte piețe, explică sursa citată.

Câțiva factori au contribuit la încetinire, însă disputa comercială pare a fi principalul motiv pentru contracția schimbului comercial global.

Situația din Europa Centrală și de Est este mult diferită. Creșterea o depășește constant pe cea din zona euro, iar încetinirea statelor din Vest nu afectează regiunea atât de profund cum o făcea altădată. În cadrul Uniunii Europene, statele Europei Centrale și de Est au o performanță excelentă și multe dintre ele cresc peste potențial — diferență uriașă față de ce se întâmplă în Germania și la nivelul întregii Uniuni.

Istoric, producția din zona centrală și estică este coordonată cu ce se întâmplă în economia germană. Cu toate acestea, în timp ce performanța economiei germane și a zonei euro în general a început să se deterioreze din al doilea trimestru al anului 2018, economiile centrale și estice, în special a Poloniei și a Ungariei, dau dovadă de rezistență. Efectul economiei vestice este mult mai puțin simțit sau întârziat, comparativ cu alte perioade de criză.

Turner este de părere că motivele structurale pentru această decuplare au apărut pe fondul naturii în schimbare a economiilor din regiunea central-estică, cum ar fi motoarele de creștere sau dependențele în planul comerțului internațional.

Un alt element ce s-ar putea afla în spatele acestui fenomen ar putea fi natura șocului recent. În mod normal, Germania este un bun barometru al încetinirii cererii globale. Însă actuala slăbiciune germană este mai degrabă locală și doar parțial determinată de cererea globală (Brexit, incertitudini comerciale).

Cu toate acestea, zona central-estică nu este în totalitate imună. Indiferent cât de puternice ar părea economiile din regiune, sectorul manufacturier este adânc integrat în lanțul valorilor europene. Ca o consecință, performanța slabă a industriei auto germane ar putea influența pe termen mediu performanța economică din regiune, prin canalele economice normale. Potrivit unui studiu realizat de Banca Națională a Ungariei, contracția economiei germane se transferă spre est, în mod normal, într-un interval de la șase la nouă luni.

Economiile central-estice sunt în general mai dependente de cererea locală, comparativ cu intervalul 2008 – 2016. Acest lucru se întâmplă fiindcă piața muncii este mult mai restrânsă, iar guvernele nu au constrângeri financiare, orice slăbiciune, până-n prezent, fiind limitată la sectorul manufacturier.

Creștere echilibrată și sustenabilă

În ceea ce privește produsul intern brut din statele Europei Centrale și de Est, exporturile au fost principala sursă de creștere în intervalul 2009 – 2013 (parțial ajutate de modele mai slabe), în timp ce în prezent acest element a scăzut mult în importanță. În planul cererii locale (consum și investiții) și al surselor externe de creștere (exporturi nete), mecanismul de creștere al regiunii este mult mai echilibrat și sustenabil comparativ cu perioada menționată. Și, dacă tot suntem la capitolul exporturilor nete, am putea lua în calcul și faptul că Germania este mult mai expusă la cereri din afara Uniunii Europene (în special Asia) și, atât timp cât consumul european se menține, Europa Centrală și de Est ar putea fi mai puțin afectată, estimează Turner.

Europa Centrală și de Est a reușit să-și mențină competitivitatea, în pofida creșterilor salariale majore. Acest lucru, combinat cu lanțurile globale de valoare (țări care fabrică produse unice intermediare și destinate consumatorilor privați), sugerează că o piață a muncii internațională poate fi o forță mai degrabă, decât o slăbiciune pe termen lung, pentru regiunea central-estică, asigurând un tampon pe fondul încetinirii globale.

Am fi naivi să credem că regiunea este imună la încetinirea abruptă a Germaniei, însă credem că puternica cerere locală și natura diversificată a economiilor acestei zone pot oferi o protecție semnificativă. Iar povestea fundamentală a unei forțe de muncă productive și competitive, încurajată de investițiile străine, rămâne intactă. Activitatea puternică, o piață a forței de muncă limitată și creșterea salariilor în regiune, în ultimii ani, au pus bazele unei creșteri estimate a consumului cu 2 – 4% pentru anul 2020. Iar tot anul, acest lucru va fi motorul unei creșteri a produsului intern brut cu o rată ce va depăși sau, cel puțin, va fi egală cu media pe zece ani. Și, având în vedere că Germania se îndreaptă către o recesiune, acest lucru nu e rău deloc. ■