Să facem cât mai mult, pentru cât mai mulți

27
6 minute de lectură
Foto: Bogdan Cristel

Cu această deviză s-a înscăunat Teodor Meleșcanu al doilea om în stat, spre disperarea lui Călin Popescu Tăriceanu și triumful Vioricăi Dăncilă.

A fost un spectacol demn de perioada preelectorală pe care o traversăm, în care un partid, ALDE, s-a străduit să supraviețuiască, iar altul, PSD, să viețuiască la putere.

Istoria se repetă

Este interesantă asemănarea verdictului dat acum de Teodor Meleșcanu cu cel prezentat odinioară de  Călin Popescu Tăriceanu în momentul ruperii USL.  La nivel de discurs fi atitudinea lui Teodor Meleșcanu seamănă cu răzbunarea liderului ALDE în momentul dizolvării USL. „Noi am fost doi ani și jumătate în guvern împreună cu PSD. S-au făcut multe lucruri bune și mai puțin bune. E foarte delicat să stai pe peron și să dai cu pietre în geamurile trenului care trece. Nenorocirea este că dacă faci asta, rămâi pe peron pentru foarte mult timp”, explica Teodor Meleșcanu după ce a fost ales președinte al Senatului. Cam pe aceeași linie cu predecesorul său, Călin Popescu Tăriceanu, la ruperea USL și plecarea sa din PNL. „Cred că avem o foarte mare și serioasă problemă politică față de electorat, avem o problemă cu cei care au votat USL și cred că trebuie să găsim un răspuns pe care nu-l văd foarte simplu pentru cei care vor considera că speranțele lor au fost înșelate, că i-am trădat și că luăm această decizie de a ieși din USL.”
Puține lucruri par noi sub soare, mai ales în politică. Pentru cine a uitat, să ne amintim că după ruperea USL, în 2014, președintele Senatului de atunci și copreședintele USL, Crin Antonescu, a demisionat din funcția de șef al acestei camere. După numai câteva zile, la conducerea Senatului candida din partea PSD, dar ca senator independent, Călin Popescu Tăriceanu. E drept, nu mai era membru PNL. A obținut funcția la propunerea lui Victor Ponta, care își motiva opțiunea: „Pentru ca așa am promis și ne-am angajat când am format USL: PSD are președinția Camerei Deputaților și un reprezentant al ceea ce era atunci PNL – PC, preşedinţia Senatului”. Viorica Dăncilă e, oficial, „nașa” lui Teodor Meleșcanu la șefia Senatului, un politician cu un picior în ALDE și cu unul în PSD (unde s-a și născut politic, postdecembrist, pe vremea PDSR). Și iată că argumentele ei nu sunt departe de cele ale lui Victor Ponta de acum cinci ani: „Am ales să îl sprijinim pe domnul Meleșcanu pentru a ne reconfirma buna-credință și asumarea programului de guvernare cu care am pornit în 2016, precum și respectul față de cei care au preferat să nu fugă de responsabilități. Ieșirea de la guvernare a fost luată de un grup restrâns din ALDE, iar votul de astăzi – precum și dorința domnului Meleșcanu și a altor colegi de menținere a acestei guvernări – confirmă faptul că sunt mulți oameni responsabili în acest partid care respectă angajamentul pe care ni l-am luat, împreună, în fața oamenilor”.

Alegerea lui Meleșcanu, un test

Momentul alegerii lui Teodor Meleșcanu a fost, în fond, o măsurare a puterii în perspectiva eventualei moțiuni de cenzură și o necesară demonstrație de forță atât a PSD, cât și a opoziției. Inclusiv pentru moralul propriu. Sau mai ales pentru asta. Felul în care s-a desfășurat votul o demonstrează din plin. Și demonstrează și suspiciunile, fisurile chiar din PSD, ca și nisipurile mișcătoare pe care lunecă opoziția. Senatorii social-democrați au votat sub privirile lui Mihai Fifor, care a vrut să știe tot ce mișcă și, mai ales, cum mișcă. Au mișcat în front câțiva, în sensul că s-au arătat deranjați de faptul că sunt controlați la vot. Evident, oameni care nu sunt în cercul de apropiați ai Vioricăi Dăncilă: Carmen Dan, Ecaterina Andronescu sau Șerban Nicolae. Și totuși, până la urmă, cu unele emoții în turul întâi, interesul partidului a învins, iar Teodor Meleșcanu a fost ales președinte al Senatului. Cumva hilară a fost situația ALDE, care s-a trezit, cu bruma de senatori pe care îi mai are, împărțită între putere și opoziție. Ce-o fi fost în inima lui Călin Popescu Tăriceanu să fie nevoit să meargă pe mâna Alinei Gorghiu…

Și pentru că spuneam că în politică unele lucruri par să se repete… Teodor Meleșcanu se dorește, potrivit discursului post-vot, un președinte al Senatului echilibrat. „Doresc să mulțumesc, în primul rând, tuturor celor care m-au votat și vreau să dau asigurări celor care nu m-au votat sau chiar m-au atacat că voi fi un președinte echilibrat. Vârsta, experiența și integritatea mea le pun în slujba Parlamentului, obiectivul meu fiind recăpătarea respectului și a încrederii cetățenilor în această instituție”. Nu că la învestitura din 2014 Călin Popescu Tăriceanu ar fi avut alt scop: „Voi încerca să fiu un președinte corect, echilibrat și echidistant. Totodată, voi fi un președinte implicat, nu voi asista pasiv la ce se întâmplă în societatea românească și pe scena politică românească”.

Desigur, victoria a fost savurată de Viorica Dăncilă, care e în mijlocul unei întregi campanii de a-și securiza guvernul sau, mai degrabă, poziția de prim-ministru: „Votul de astăzi certifică faptul că PSD are în continuare majoritate în Parlament și că, așa cum am spus și aseară, avem curajul și încrederea să venim la vot cu un nou guvern”.

Încrederea de care vorbește premierul Viorica Dăncilă coincide cu informațiile pe surse cum că moțiunea de cenzură va fi, totuși, depusă. Testul Senatului poate fi sau nu relevant. Negocierile, ispitele și tot arsenalul politic în astfel de situații sunt la mare preț.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele