Sandrine Dixson-Declève: Trebuie să le vorbim oamenilor de problemele de sănătate provocate de schimbarea climei

65
12 minute de lectură
Sandrine Dixson-Declève

Sandrine Dixson-Declève, copreședinta Clubului de la Roma, este un lider informal care susține agenda inițiativelor globale de protecție a mediului. În 1972, clubul lansa o carte-simbol, Limitele creșterii, care avertiza, aproape profetic, asupra pericolelor schimbării climei. Agenda liderilor actuali ai Clubului de la Roma este mai pragmatică, eficientă, dar mai insistentă în contextul îngrijorării privind limitele planetei. Acum, strategia clubului nu mai este centrată exclusiv pe promovarea acțiunilor pentru salvarea planetei, ci pe o abordare complexă, în care avansul tehnologic trebuie să distrugă sărăcia și în care valorile morale sunt esențiale.

În interviul pentru Reporter Global, Sandrine Dixson-Declève admite că sustenabilitatea trebuie impusă ca politică de salvare a planetei, dar că, pentru a nu eșua, ea trebuie să fie produsul unor politici inteligente.

Există o agendă europeană foarte ambițioasă de a impune o revoluție a sustenabilității, necesară pentru a evita impactul schimbărilor climatice. Această agendă presupune costuri, nu doar financiare, ci și pierderi de locuri de muncă. Sunt țări pentru care energia produsă din cărbuni pare a fi o chestiune strategică. Cum vor fi convinse guvernele din aceste țări să adopte și,mai ales, să aplice noua politică europeană, centrată pe energie regenerabilă?

Cred că există o diversitate de căi prin care se deblochează o parte din potențialul din țările Europei Centrale și de Est. Una dintre abordări este discuția  despre cadrul de reglementare. În opinia mea, Comisia Europeană și Comunitatea Europeană trebuie să se concentreze foarte mult asupra regiunii. Și, mai ales, trebuie să abordăm unele subiecte delicate, precum raportarea la valorile europene, și am avut o astfel de abordare în cazul Poloniei, dar în mod clar există unele probleme și în România și Republica Cehă.

 Și o parte din problemă este maniera în care gestionăm tranziția. Anume cum vom crea un fond care să permită țărilor să realizeze această tranziție, să renunțe la energia obținută din procesarea cărbunilor, din ceea ce numim, generic, combustibili fosili.  Acesta va fi, probabil, punctul de start.  Este o discuție foarte animată, la care este atentă întreaga comunitate. Economiile din Europa Centrală și de Est trebuie să se adapteze foarte repede, pentru a arăta oamenilor soluțiile, trebuie să se îndepărteze de populism, care este o abordare ineficientă și falimentară pe termen lung. Pentru a obține rezultate în această tranziție, trebuie să le spunem oamenilor: hai să lucrăm împreună, iar pentru a vă asigura că acest lucru se întâmplă, vă vom oferi noi abilități profesionale, noi locuri de muncă. Și să nu uităm, cărbunele nu este chiar un combustibil nepoluant, așa încât trebuie să le explicăm oamenilor că există beneficii pentru sănătatea lor, există avantaje pentru calitatea aerului în exercițiul de a renunța la energia pe care o produce.  Trebuie, deci, să vorbim, pe lângă problemele legate de schimbarea climei și de energiile alternative, despre unele aspecte umane și despre efectul benefic pentru sănătate.

În al doilea rând, cred că este important să alcătuim o legislație care să reziste pentru o perioadă lungă de timp într-o țară. Astfel încât noile guverne să nu poată eradica politica anterioară a guvernului precedent, dacă este o politică de decarbonizare.  Cred că acum, cu strategia pe termen lung a Comisiei Europene și cu politicile  în care începem să avem obiectivele agendei pentru 2030 și ținte pentru 2050, acest lucru se va întâmpla. În caz contrar, în care statele membre nu vor aplica consecvent aceste politici de protejare a mediului, ar trebui să se aștepte la penalizări.  Avem nevoie de sancțiuni, din păcate, penalizarea fiind singura modalitate care poate opri corupția și vom bloca astfel eventualele derapaje ale guvernelor care intenționează să nu pună în aplicare noile norme ale Comunității Europene.

Însă am văzut că populismul se insinuează periculos chiar în țările bogate și poate nărui politicile sustenabile. Am văzut că în Franța simpla idee de a introduce o suprataxă pe carburanți a inflamat spiritele și a scos în stradă oamenii. A apărut acea revoltă a „Vestelor galbene”, inițiată împotriva respectivei taxe. E un semnal de alarmă care avertizează că politicile climatice sau protestele au avut un substrat mai profund?

Cred că amândouă, vreau să spun că prețul energiei nu a fost atât de scăzut în ultimii ani. Deci, cei care protestează folosesc contextul energiei, dar cu adevărat prețul energiei în ultimii 15 ani nu a urcat, deși economia globală a crescut și prețul de procesare e mai mare. Acum, unde e problema? Problema este că oamenii încep să simtă o durere mai mare de a nu-și putea permite costurile unui nivel de trai normal. Dacă te uiți la Paris, de exemplu, Parisul este cel mai scump oraș din Europa și chiar și din lume, este mai scump acum decât New York-ul. Este o reacție mai degrabă cu privire la costurile mari din Paris, la costurile de trai în Europa. De fapt, oamenii cheltuiesc mai mult pentru hrană, nu neapărat pentru energie. Cred că este o stare generală de nemulțumire și este foarte ușor pentru populiști să exploateze acest sentiment.  Sigur că este periculos, pentru că oriunde un guvern cu înclinații populiste va susține că aceste costuri mari apar din vina ecologiei sau din vina luptei împotriva schimbării climei.  Așa că eu cred că trebuie să separăm lucrurile, asta nu înseamnă că această nemulțumire nu este reală, deci ce facem pentru a o rezolva este important.

Cred că este interesant exemplul Engie, care este un furnizor de gaze și energie în Europa, ce operează atât în Franța, cât și în România.  Engie a decis, ca o reactie la protestul „Vestelor galbene” și realizând că trebuie să se uite la elementele sociale despre care gilete jaunes nu vorbesc, ceea ce este de înțeles, să ofere un schimb profitabil. Le-a spus oamenilor, boilere mult mai ieftine, de un euro, dar din ultima generație, mai eficiente, care să le înlocuiască pe cele vechi. Un euro cu care cumperi cele mai eficiente boilere.  Ce observăm aici? Că acum avem investiții private, în boilere mai curate, gest care are o implicare socială pozitivă, asta pentru mine e un plasament de câștig și cred că este o atitudine a mediului privat la care trebuie să începem să ne uităm atent. Trebuie să începem să ne uităm la acele companii și să colaborăm împreună cu acele companii și guverne, oferind astfel de servicii oamenilor, astfel încât aceștia să înceapă să realizeze că, de fapt, atenția față de mediu este o schimbare pozitivă, nu o schimbare negativă. Dar a fost nevoie ca oamenii să iasă în stradă pentru a ajunge aici.

La ce reacție vă așteptați de la statele care depind de combustibilii clasici, de la statele OPEC, de pildă, de la Rusia, care ar pierde enorm din această schimbare a politicii energetice europene. Ar putea declanșa această revoluție în lumea energiei, în strategia unor state ca Rusia, un apetit pentru intervenția în favoarea populiștilor din statele europene? Până la urmă, pe termen lung, politica energiei sustenabile schimbă echilibrele geopolitice actuale.

Este un fenomen foarte interesant, pe care îl discutăm în cadrul Clubului de la Roma, despre care conversăm cu liderii lumii, dar cred că ne putem proteja de influențe negative. Am urmărit atent scandalul provocat de Cambridge Analytica și ce s-a întâmplat cu aceasta și maniera în care au fost manipulate datele, manipularea alegerilor. Ceea ce începem să observăm datorită acestei întâmplări cred că este reacția de protejare a unor țări în fața acestor pericole de manipulare. De exemplu, în unele țări, cum ar fi Suedia, acum se îndepărtează de votul electronic, se întorc la votarea pe hârtie, astfel încât voturile să nu poată fi manipulate în procesul electoral.

Cred că trebuie să consumăm ceva timp pentru a ne gândi la modul în care începem să fim manipulați în procesele noastre democratice, prin felul în care am digitizat toate procesele noastre și am considerat că este mult mai rapid așa, este un proces mai eficient, mai degrabă decât că este un proces care acum e din ce în ce mai corupt și manipulat. Deci, nu cred că tentația de a manipula este evidentă doar în cazul Rusiei, cred că există și un element în SUA, vedem corupție în America Latină. Ne putem uita la Brexit, la modul în care Brexitul a fost un rezultat obținut prin manipulare cu minciuni. Așa încât cred că lucrul cel mai important de care avem nevoie acum, ceea ce ne va ajuta pe frontul nostru social economic, pe frontul nostru climatic, pe frontul ecosistemului nostru, este necesitatea de a reveni la o normă morală de drept și asta este ceva ce am pierdut în totalitate în multe țări. Trebuie să ne întoarcem la guvernări bune, trebuie să ne întoarcem la lideri care conduc în interesul oamenilor, nu în propriul lor interes, dar asta este o conversație mult mai amplă, însă este o teamă care ne preocupă la Clubul de la Roma. Clubul de la Roma s-a preocupat în ultimii 50 de ani de limitele creșterii economice, de altfel titlul unei cărți celebre publicate de noi în 1972, un text fondator al mișcării sustenabilității. Clubul de la Roma a îndemnat bărbații și femeile din întreaga lume să se întrebe ce înseamnă să fi om într-o varietate de sisteme diferite, în sistemul economic, financiar, în civilizația noastră, în societate. Acum, după a 50-a aniversare a Clubului de la Roma, avem idei clare despre întrebările pe care trebuie să ni le punem: încotro se îndreaptă civilizația noastră? La ce trebuie să fim atenți acum în privința felului în care vom evolua ca ființe umane? Care sunt valorile noastre esențiale, dincolo de PIB și sistemul nostru economic, asigurându-ne că îmbunătățim sistemul financiar? Cum trăim în limitele sistemului nostru planetar? Cum reacționăm imediat la pericolul schimbării climei și într-un timp scurt, cum rezolvăm această stare de urgență? Dar, de asemenea, apare o nouă renaștere, o transformare în ceva care are mai mult sens. Asta ar putea însemna că ar trebui să echilibrăm globalizarea cu localizarea. Asta ar putea să însemne că trebuie să ne gândim la oamenii vulnerabili care trăiesc în lume, dar trebuie totodată să ne clădim comunitățile locale, așa încât oamenii din acele comunități locale să se simtă puternici. Și acest exercițiu de echilibrare a celor două preocupări ne va face să ne centrăm pe valorile morale, să avem o existență bazată pe un sistem de valori și să trăim o viață mai bună. 

Avem nevoie de elite puternice, luminate pentru a atinge aceste ținte: valori morale, recalibrarea intereselor, a economiei globale, până la urmă?

Nu cred neapărat că avem nevoie de elite puternice. Acum, elitele sunt criticate pentru că s-au îndepărtat de oameni. Cred că avem nevoie de oameni care își înțeleg rolul de lideri, care înțeleg într-adevăr ce înseamnă să conduci, care știu că trebuie să conducă spre binele oamenilor, că ei guvernează economii, sisteme diferite, ei trebuie să creeze sisteme robuste și rezistente. Iar pentru a conduce așa, ei trebuie să se dezbare de aroganță, să renunțe la sentimentul puterii, la lăcomie și să revină la ce trebuie făcut pentru a fi un lider adevărat. Și în anumite cazuri, da, avem nevoie de lideri care sunt intelectuali, mai cultivați decât alții.  Cred însă că nu trebuie să separăm ideea de lider intelectual de aceea a unei persoane care conduce cu inima. Pentru că un lider are nevoie de ambele calități.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele