Schimbările dau târcoale, dar banii rămân puțini

104
6 minute de lectură

Abrogarea recursului compensatoriu, de către un parlament aproape unanim convins că a fost o eroare, poate descrie o schimbare de direcție în politica românească. Și o recalibrare a discursului politic. Până la schițele strategiilor de campanie însă, cabinetul Ludovic Orban trebuie să descâlcească ghemul politicii economice, cu firele sale subțiri care arată direcția de unde vin banii, acoperite de cele groase care descriu, cu precizie, cheltuieli obligatorii. Și aici, în teritoriul economic și mai ales fiscal, va fi mai complicat. Mașinăria economiei este mai complicată și, uneori, neinițiații pot confunda combustibilul cu lichidul de frână.

Cam așa s-a întâmplat cu Ordonanța 114, controversatul exercițiu de taxare a companiilor pentru a acoperi cheltuielile imediate cu factura socială a statului. Efectele celebrului ucaz au fost devastatoare pentru economia românească. Adrian Codîrlașu, președintele CFA România, a făcut o radiografie complexă a implicațiilor pe care reglementările incluse în OUG 114 le-au avut asupra economiei, de la inhibarea investițiilor, care blochează șansele unei dezvoltări viitoare, până la inflație și devalorizarea leului. OUG 114 a fost un exemplu clasic de intervenție în economie și de proastă alocare a resurselor. În paralel însă corupția înflorea și, odată cu ea, se desfășurau instinctele de prădători. În toate domeniile se instala regula celui mai tare, dar cea mai periculoasă intervenție a puternicilor zilei se manifesta pe teritoriul legislativ. A domnit o libertate atât de mare, încât s-a ajuns în situația în care politicienii aleși calibrau legi în funcție de interesele de afaceri. Ca atare, multe din problemele unei guvernări eficiente pot sta ascunse prin diverse reglementări absurde. Totuși, niciuna nu depășește ca amploare și ca efecte dramatice OUG 114. Combinația de populism și ineficiență a spulberat avantajele unei economii care rula în condițiile unui reviriment global, chiar dacă, pe alocuri, mai lent. Următorul proiect al guvernanților, deja anunțat, va fi recalibrarea acestei verze legislative care a zăpăcit câteva industrii și care a erodat încrederea în economia românească. Nu va fi simplu, și asta din cauza haoticei așezări în interiorul aceluiași text legislativ a unor reglementări extrem de diverse. Probabil, fostului primar de orășel de provincie i-a fost lene să schimbe mai multe legi. Sau poate n-a știut, poate, la vremea lui, pe când nu se făceau teste PISA, ar fi făcut parte din categoria de copii mai leneși, care alterează rezultatele. Probabil, ar fi avut probleme de înțelegere a textelor, așa cum demonstrează de altfel confuzia pe care o făcea în viața personală: se prezenta ca fost bancher, deși condusese o cooperativă de credit. Sigur este însă că în urma lui a lăsat un text legislativ încâlcit, care inhibă investițiile și dezvoltarea și care amplifică inflația. Dar cel mai mare risc economic pe care l-a produs OUG 114 a fost amplificarea incertitudinii. Iată că nici acum, când o nouă guvernare își propune să analizeze atent ordonanța și să o recalibreze, nu putem ști ce va rămâne și ce se va șterge. Un lucru este clar, taxarea afacerilor, nu a profitului, a blocat investițiile și a afectat Bursa. De ce? Deoarece orice taxă pe afaceri este, până la urmă, o taxă pe valoarea acțiunilor. Oricât de mare ar fi nevoia de a corecta reglementările care frânează economia, rămâne totuși o întrebare: dacă nu mai colectăm banii de la marii producători de energie sau de la marii operatori, de unde facem rost de sumele necesare achitării facturilor sociale? Ei bine, aici s-ar putea să avem o surpriză plăcută: s-ar putea ca economia să livreze rezultate mai bune deoarece, în fine, guvernanții se gândesc la listarea la bursă a marilor companii ale statului. Nu doar listarea ca exercițiu de colectare a banilor este importantă, ci și efectele ei sunt importante. Acționarii privați pot impune conduceri profesioniste, așa încât putem în fine evita capcana de a vedea în conducerea companiilor statului tot felul de pile, relații, parașutate acolo în direct din culisele obscure ale intereselor de partid. Așa au stat lucrurile în Polonia anilor ‘90, când guvernanții au listat marile companii ale statului la Bursă. Iar acum economia Poloniei este una dintre cele mai mari din Europa, o economie care a depășit stadiul emergent, e deja dezvoltată. Deci, pentru marile companii ale statului s-ar putea să vină vremuri mai bune, cel puțin din perspectiva abilității conducerilor de a înțelege domeniile în care activează, riscurile acestora și oportunitățile. E lesne de înțeles că în multe cazuri numirile politice au parașutat persoane fără aceste abilități. Și ajungem astfel la subiectul cel mai iritant al săptămânii: numărul mare de tineri care sunt analfabeți funcțional și amplificarea fenomenului. Se pare că stăm mai prost în clasamentul mondial alcătuit de OECD prin testul PISA, decât stăteam în urmă cu trei ani. Ne miră? Nu. N-ar trebui, de fapt. Să ne amintim un avertisment recent transmis de Eurostat, institutul statistic european, care ne plasa pe ultimul loc la capitolul lecturii și cumpărării de cărți. Unii dintre noi nu mai citesc literatură, nu mai citesc nici presă și se rezumă la informațiile rapid lecturate pe ecranul mic al telefonului. Ne amăgim că asta e tendința globală. Incorect. Niciodată viitorul nu va aparține inculților într-o lume a inteligenței artificiale. Doar dacă nu cumva ne propunem prea puțin. ■

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele