Și dacă gazele din Marea Neagră sunt un blestem?

Așadar, părem a fi o națiune norocoasă. Stăm pe o mare pungă de gaz sub apele teritoriale.

0
95
Foto: ANDREEA ALEXANDRU / MEDIAFAX FOTO

Declarațiile făcute recent la București de Kristof Terhes, șeful transportatorului ungar de gaze FGSZ, au înfierbântat spiritele. Acesta a insinuat că România pur și simplu nu are ce să facă cu gazul care urmează a fi extras din zăcămintele descoperite în Marea Neagră. „Nu aveți petrochimie, nu puteți folosi gazele naturale ca materie primă. Ce faceți cu gazul? Îl ardeți, faceți un foc mare?”

Și poate că declarațiile n-ar fi făcut atâta vâlvă dacă guvernul ungar nu și-ar fi manifestat refuzul de a construi o conductă nouă care să ducă gazul până în Austria, în cadrul proiectului BRUA (Bulgaria-România-Ungaria-Austria), susținut și de Comisia Europeană.

Ungaria… gaze… interese… un punct de divergență între Budapesta și Comisia Europeană (nu că ar fi singurul…), iată toate ingredientele unei dezbateri pasionante la București. Totul e să n-o luăm pe arătură.

Așadar, părem a fi o națiune norocoasă. Stăm pe o mare pungă de gaz sub apele teritoriale.

Conform ANRM, rezervele se ridică la 200 de miliarde de metri cubi. La un consum actual de 10-11 miliarde de metri cubi (din care 90% îl reprezintă producția internă), rezervele ne-ar ajunge pentru vreo 20 de ani. Și este vorba doar despre ceea ce se știe sigur în momentul de față, însă noi zăcăminte mai pot fi descoperite. Pentru că acolo unde se găsesc rezerve se vor mai găsi.

Întrebarea este: reușim să facem din această bogăție o șansă, ori ea va rămâne un blestem? Da, în cazul multor națiuni de pe glob, bogățiile naturale înseamnă mai degrabă o neșansă pentru dezvoltare.

Africa este, de departe, continentul cu cele mai mari bogății subterane și este și cel mai sărac. La fel și America de Sud. Priviți doar spre Venezuela. Priviți către Rusia, cu resursele ei colosale și sărăcia în care se zbate cea mai mare parte a populației.

Dintre națiunile bogate, puține au cu adevărat resurse energetice și alte bogății ale subsolului. Danemarca, Irlanda, Japonia, Coreea de Sud, Belgia, Australia, Suedia, Austria, Finlanda și altele au edificat societăți prospere fără a se baza pe resurse, ci mai degrabă pe inteligență.

Statele Unite au resurse, dar nu se poate spune că anume ele au jucat rolul determinant în puterea acestei națiuni. Olanda și Marea Britanie au descoperit rezerve de gaze respectiv de petrol atunci când erau deja națiuni prospere și democratice. La fel, Norvegia.

Resursele nu sunt o garanție nici pentru prosperitate și cu atât mai puțin pentru democrație. Din contră, ele pot constitui baza de consolidare a unor elite hrăpărețe, profund corupte și, la nevoie, violente.

Acestea vor ști să mențină în stare de dependență categorii largi de populație, distribuindu-le o câtime din imensul profit generat de exploatarea resurselor, și vor sufoca toate categoriile dinamice ale societății, care vor cere o gestionare transparentă a bogățiilor, în beneficiul tuturor. Iar cu banii obținuți, elitele vor fi capabile să cumpere tăcerea restului lumii. Plus arme pentru descurajarea revoltelor.

Asta se întâmplă în republicile petroliere și gazifere din Asia Centrală, asta se întâmplă în Azerbaidjan, asta se întâmplă de zeci de ani în Myanmar, una dintre țările cu cele mai mari rezerve de gaz din lume, asta se întâmplă, bineînțeles, în Rusia. Asta se întâmplă în monarhiile absolutiste din Golf sau în Iranul ayatollahilor. Iar dacă vă întrebați de ce rezistă guvernul din Venezuela, în pofida dezastrului economic, tocmai aveți răspunsul.

Și care e legătura cu afirmațiile responsabilului ungar? Ei bine, iat-o: România poate privi resursele ca pe o bună șansă de consum intern, cu riscul de a dezvolta o oligarhie politico-economică imposibil de dislocat, cel puțin pe termen mediu. Sau poate privi gazul ca pe o sursă de bani, disponibilă oricui e gata să plătească, iar fondurile astfel obținute să fie investite în infrastructură și cercetare-dezvoltare, singurele domenii care pot garanta bunăstarea și pentru generațiile viitoare.

Poate nu ne place s-o recunoaștem, dar, pe undeva, ungurul are dreptate. Decât să ardem noi gazul, mai bine să-l ardă alții, iar noi să le luăm banii și să-i investim inteligent și transparent.

Privind în jurul nostru, vom constata că acolo unde nu există democrații consolidate, resursele naturale contribuie mai degrabă la consolidarea tiraniilor. Oare este România o democrație suficient de consolidată pentru a putea face față blestemului resurselor?

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele