Ediția tipărită | Briefing

19 iulie 2018

„OMUL este un animal care se târguiește”, a spus Adam Smith, părintele științelor economice moderne și un apărător al comerțului liber. După ce i-a amintit acest citat omologului său american, în luna mai, ambasadorul chinez la Organizația Mondială a Comerțului (WTO) a adăugat și o cerere. „Ca negociatori comerciali, hai să ne târguim, în loc să ne mușcăm unul pe altul.” Cel puțin în public, administrația Trump de-abia ce și-a dezvelit colții.

Trump a dezlănțuit un război comercial, care a lovit deja anul acesta importuri în valoare de peste 89 de miliarde de dolari în 2017, inclusiv 32 de miliarde de dolari de mărfuri din China și 48 de miliarde de dolari de oțel și aluminiu (vezi graficul). Conflictul se va intensifica. America plănuiește noi tarife pe un cuantum de 208 miliarde de dolari de importuri din China și amenință cu taxe pe automobilele și piesele auto importate, care vor lovi greu firmele europene și japoneze. Pe lângă faptul că generează dispute comerciale cu noile tarife, America perturbă și sistemul WTO de soluționare a acestora, blocând numirea de judecători la Curtea de Apel a organizației.

Atacul lui Trump asupra sistemului bazat pe reguli multilaterale amenință decenii de liberalizare a comerțului, care a redus tarifele medii dintre America, Europa și Japonia de la 22%, când a fost creat sistemul în 1947, la circa 3% în 2000, aproximativ la nivelul la care rămân și azi (vezi graficul 2). Suporterii sistemului, atât dincolo de administrația Trump, cât și în majoritatea restului lumii, se tem că președintele american intenționează să distrugă WTO și să răstoarne acest progres. Au dreptate să se îngrijoreze, dar ar putea greși să dispere. Se pune la punct un plan de salvare a WTO, ca organizația să nu fie sfâșiată în fălcile administrației Trump.

În centrul multilateralismului modern de azi se află ideea că țările semnează un set de angajamente clare. Membrii WTO promit să nu ridice tarifele deasupra nivelurilor convenite și să le aplice pe baza clauzei „națiunii celei mai favorizate” (MFN). Dacă se aplică strict, țările nu ar trebui să poată să discrimineze între prietenii și adversarii lor economici, deoarece un tarif mai scăzut acordat unui membru ar trebui să fie acordat tuturor. Apartenența ca membru a Chinei, de pildă, înseamnă că ea trebuie să aplice tarife egale pe automobilele care vin din UE și America. Și că America se conformează aceluiași tratament al automobilelor din China și UE.

(…)

Citeşte articolul integral în limba română în numărul 8/ 27 iulie – 2 august 2018 al revistei “Reporter Global”, paginile 24 – 27.

Articolul originar a apărut în secțiunea Briefing a ediției tipărite a The Economist, sub titlul „Trade blockage”.

Din The Economist, tradus de Roxana Dascălu, publicat sub licență. Articolul original, în engleză, poate fi găsit pe www.economist.com.