Soarta dolarului va orienta piețele financiare în 2019

După ce a crescut cu 7% față de un coș de valute în 2018, unde se duce acum dolarul?

6 minute de lectură

Buttonwood

Ediția tipărită | Finanțe și economie
10 ianuarie 2019


ÎN TIMPUL sărbătorilor, cei care apreciază filmele de Crăciun fără amuzamente de sezon s-ar putea să fi ales „Leul în iarnă”, cu Peter O’Toole în rolul lui Henric II și Katharine Hepburn în rolul lui Eleanor, soția sa repudiată. Henric decide că niciunul dintre fiii săi cu Eleanor nu este potrivit ca succesor și îi condamnă la moarte. Închiși într-o celulă, în timp ce tatăl lor se apropie, Richard se hotărăște să nu îi fie frică. „Ca și când modul în care cazi ar avea vreo importanță”, îl ironizează unul dintre frații săi. „Atunci când căderea este tot ce ai”, replică Richard, „contează”.

Întorși la lucru, investitorii ar putea considera că este util să aplice acest aforism la soarta dolarului. Într-o perioadă volatilă pentru piețele financiare, el a crescut cu 7% față de un coș mare de valute în 2018 și cu 4% față de un grup mai restrâns de valute ale țărilor bogate (vezi graficul). Unul dintre cele mai solide principii ale comerțului valutar este că tot ceea ce se apreciază trebuie să se deprecieze, în cele din urmă. Dolarul este supraevaluat pe repere precum Big Mac Index al The Economist. Trebuie să cadă. Când asta este tot ce-i mai rămâne de făcut, modul în care va cădea va conta foarte mult.

Versiunea legată de scăderea dolarului se bazează pe așteptările ca economia americană să încetinească în mod marcant. Anul trecut, dolarul a fost sprijinit de reducerile de taxe. Acest stimulent se va evapora. Creșterile ratelor de dobândă ale Fed vor mușca mai adânc. Un factor este prețul redus la petrol. El lovește investițiile în regiunile cu șisturi ale Americii, dar este o mană cerească pentru țările importatoare de petrol din Asia și din Europa. Piața bursieră americană este relativ scumpă. Răsfățații săi din domeniul high-tech nu mai par invulnerabili. Pe scurt, o perioadă excepțională pentru economia americană este pe sfârșit. Și dolarul ar trebui să piardă teren.

Dar nu încă. În noiembrie, Mansoor Mohi-uddin de la NatWest Markets a avansat trei precondiții pentru o schimbare decisivă a dolarului: o „pauză” a Fed, un acord care să pună capăt disputei comerciale a Americii cu China și semne ale unui reviriment în economia zonei euro. Prima condiție nu mai este acum un mare obstacol. Șeful Fed, Jerome Powell, a sugerat pe 4 ianuarie că ar putea să amâne alte creșteri ale ratelor dobânzilor. Negocierile comerciale cu China s-au reluat. Dar datele economice din Europa rămân slabe. Ratele dobânzilor din America pot să nu crească mult mai mult, poate deloc, dar ele sunt oricum mai mari decât în Japonia sau în zona euro. A deține dolari încă este o recompensă.

Cum s-ar putea schimba asta? În mare, sunt două scenarii. În primul, norii războiului comercial încep să se disperseze. Reducerile de taxe și o politică monetară mai relaxată în China încep să stimuleze cheltuielile din sectorul privat. Asta stimulează alte economii asiatice, ceea ce la rândul său accelerează activitatea din zona euro, care se sprijină mult pe cererea de pe piețele emergente. Randamentele la obligațiuni cresc, în așteptarea ca ratele dobânzilor să crească în Europa. Ele scad în America, unde dealerii încep să factorizeze tăierile de dobândă. Dolarul alunecă în jos față de euro. Un Brexit mai soft întărește lira sterlină. Capitalul este împins spre piețele emergente, în căutarea unor randamente mai bune. Piețele bursiere cresc, mai ales în afara Americii. Toată lumea răsuflă ușurată. Parcă este din nou 2017.

În al doilea scenariu, diferența dintre creșterea PIB din America și din alte părți se îngustează și ea. Dar în acest caz, face asta doar din cauza unei încetiniri a economiei americane și nu datorită veștilor mai bune din alte părți. Disputa comercială escaladează. Incertitudinea continuată înseamnă că reducerile de impozite din China sunt economisite, nu cheltuite. Mai multă slăbiciune în China face ca alte piețe emergente să se poticnească. Punctul slab din economia Zonei Euro se dovedește a nu fi temporar, ci o reflexie a cererii slabe la export. Activele cu risc se vând peste tot. Dolarul scade puternic față de yen și francul elvețian, care sunt refugiile obișnuite pentru cei panicați. Euro rămâne slab. O lipsă de valute de refugiu duce la creșterea prețului aurului.

Cât de aproape se va conforma realitatea la unul dintre aceste scenarii depinde în mare măsură de ce se va întâmpla în China. Un acord comercial cu America ar întări valutele de pe piețele emergente față de dolar și ar afecta stimulentele fiscale. Calea pe care o va lua dolarul față de valutele țărilor bogate depinde de încetinirea creșterii PIB din America, spune Kit Juckes de la banca franceză Société Générale. Dacă această încetinire este bruscă, dolarul va scădea față de yen. Dacă este treptată, va scădea față de euro.

Modul în care va scădea dolarul va fi determinat de evenimente și, la rândul său, le va determina și el. Investitorii care ezită se vândă din activele de risc sunt sfătuiți de strategii de la J.P. Morgan să-și ia unele măsuri de asigurare, cumpărând yeni, franci elvețieni și aur – activele care vor crește, probabil, dacă lucrurile se vor înrăutăți. Dacă nu există altă cale decât căderea. Contează să ai ceva ce să atenuezi.

Acest articol a apărut în secțiunea Finanțe și economie din ediția tipărită a The Economist, sub titlul „Cum cad cei puternici”.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele