Agenția Moody’s a tăiat marți ratingul a șase bănci turcești, însă, surpriză,

a evaluat pozitiv calificativele de risc financiar atribuite băncilor românești. Ca

atare, Moody’s a majorat unele ratinguri atribuite Băncii Comerciale Române,

Raiffeisen Bank România și BRD Société Générale. Argumentele măririi

ratingului sunt diverse, de la rezultatele financiare bune obținute de cele trei

bănci până la susținerea grupurilor financiare mamă și reducerea impresionantă

a nivelului creditelor neperformante. În plus, analiștii de la Moody’s estimează

că economia României va crește cu 4,7% în acest an și cu 4,2% în 2019, ceea ce

ar trebui să asigure o stabilitate a sistemului financiar românesc.

Dar perspectiva privind evoluția ratingului de țară, deși stabilă, a fost

acompaniată de avertismente.

Creșterea economică nu este sustenabilă, observație lansată de altfel de toți

analiștii pieței financiare, deoarece expansiunea economiei bazată aproape

exclusiv pe consum și foarte puțin pe investiții este o afacere temporară.

Politicile fiscale haotice, mai avertizează agenția de rating, și o eventuală

victorie a corupților în bătălia cu legislația anticorupție sunt riscuri pentru

investitori.

Într-adevăr, România se împrumută acum din piețele interne și externe mult mai

scump față de 2015-2016, când politicile fiscale prudente au asigurat un confort

financiar care, iată, a fost consumat. Scumpirea banilor împrumutați nu este

altceva decât un reflex al creșterii riscului asociat plasamentelor în România, iar

dacă atunci când economia crește vioi și, paradoxal, investiția în ea este mai

riscantă, atunci de vină sunt politicile economice greșite.

Intensitatea cu care toate agențiile de rating scrutează viitorul buget al Italiei,

așteptat să apară cu o întârziere justificată oarecum de acomodarea în coaliție,

ne reamintește de o altă problemă a României. Guvernanții nu au schițat bugetul

pentru anul 2019, exercițiu care ar fi trebuit să înceapă cu șase luni înainte de

aplicare, așa cum cereau reglementările fiscale post-criză.

Dar reglementările de bun-simț fiscal și logica economică par să fi fost total

ignorate; iată de ce peisajul pare haotic pentru analiștii agențiilor de rating.

Probabil ideea că ar fi trebuit să analizăm acum schița bugetului pentru anul

viitor pare hazlie sau o abordare editorială naivă, cât timp guvernanții se ocupă

de rectificări bugetare. Totuși, acum, în sesiunea de toamnă, ar trebui să aflăm

care va fi bugetul unui an important în care deținem, în primul semestru,

președinția Consiliul European. Tot atât de neclară este și agenda europeană în

acea perioadă. Cehii, polonezii și alte state au profitat de ocazie și au impus

imaginea culturală a țării lor în toată Uniunea. S-au alocat bugete imense pentru

concerte ale filarmonicilor naționale în marile capitale europene; nu doar

Bruxelles-ul a contat, unde evident au fost valuri de expoziții, concerte și

evenimente culturale. Noi, într-o mai mare măsură ca altădată, avem nevoie să

propune o imagine a culturii noastre care să se opună celor aruncate de

susținătorii Brexitului, de pildă, când românii trebuiau alungați de Regatul Unit.

Dar neavând un proiect de buget, putem doar să presupunem că ar exista vreo

preocupare inteligentă din partea autorităților culturale.

Riscul însă va apărea deghizat în idei populiste, menite să susțină programul

electoral încărcat al anului viitor. Chiar și așa, în lipsa unor noi măsuri

populiste, analiștii de la UniCredit evaluau recent că în acest an cheltuielile de

personal vor crește cu 1,3% din PIB față de anul 2017. Rămâne foarte puțin

spațiu pentru investiții, iar îndelung ticluitul Fond suveran nu va putea satisface

toate nevoie țării. De altfel, timp de peste 600 de zile de la preluarea puterii,

actuala coaliție nu a reușit să inițieze proiecte de investiții coerente, eficiente și

raționale, în ciuda disponibilității de cofinanțare manifestată de comisarul

european Corina Crețu, care a insistat mereu asupra nevoii de proiecte.

Deocamdată, preocuparea esențială ar trebui să fie menținerea deficitului sub

limita de 3% din PIB, deoarece în caz contrar tăierea ratingului de țară va fi o

chestiune de zile. Din păcate, ratingul României este fragil așezat la limita

nivelului nerecomandat investițiilor. De ce oare o țară cu o economie în

expansiune, chiar dacă mai lentă, este chiar așa de riscantă încât un bobârnac s-o

trimită în zona nerecomandabilă pentru investiții? Moody’s ne dă o parte din

răspuns atunci când observă că România avea deja anul trecut un PIB pe cap de

locuitor de 24,508 dolari, peste nivelul altor țări cu rating egal cu al nostru, de

Baa. Analiștii săi ne reamintesc faptul că suntem afectați de lipsa de consistență

a reformelor, de precaritatea infrastructurii – în esență, de o guvernare mai puțin

eficientă decât în statele vecine.

Riscurile sunt însă și mai mari dacă vor apărea șocuri fiscale, iar calitatea

structurii cheltuielilor guvernamentale se deteriorează, bugetul este rigid din

cauza cheltuielilor mari de personal, ceea ce poate provoca un șoc major în caz

de recesiune, mai avertizează agenția de rating. Dar în cazul unei deprecieri

majore a leului, atunci va avea de suferit și datoria publică, deoarece jumătate

din ea este exprimată în valută.

Nu putem să nu remarcăm terenul de fragilă stabilitate pe care stă economia

noastră, cel puțin în percepția agențiilor de rating, care așteaptă nervoase două

evenimente: deficitul bugetar de anul acesta și bugetul anului viitor. Ambele

ascund riscuri.