Folosind estimările Biroului bugetar al Congresului pentru creșterea potențială și rata de echilibru a șomajului, se calculează atât decalajul de producție, cât și decalajul de șomaj, care până acum au avut valori apropiate. Folosind corelații istorice, această situație ciclică ar fi fost în concordanță cu un buget echilibrat și nu cu un deficit de 4%. Deviația dintre deficitul actual și cel ajustat ciclic este cea mai mare din ultimii cincizeci de ani, când războiul din Vietnam și reducerile fiscale făcute de Kennedy au sporit deficitul într-un moment în care rata șomajului era sub 4%. Totodată, impactul stimulilor fiscali vor dispare până la mijlocul anului 2019. Deși prevederile privind cheltuielile și reducerea impozitelor rămân în vigoare, acestea vor înceta să susțină creșterea economică. Alți factori vor contribui la încetinirea ritmului de expansiunii economiei SUA.

În primul rând, piața forței de muncă continuă să-și piardă suflul pe măsură ce oferta de forță de muncă devine tot mai mult un obstacol. Cu o rată a șomajului de sub 4%, oferta de forță de muncă nu va mai putea ține pasul cu crearea de noi locuri de muncă și prin urmare numărul angajărilor lunare se va diminua de la aproximativ 200.000 de angajări la 150.000 sau chiar mai puțin, în cursul anului 2019. Acest lucru, în combinație cu diminuarea impactului reducerii impozitelor, va face să avem venituri disponibile din ce în ce mai mici. Totodată, creșterea prețului petrolului din 2018, care a ajutat la mărirea capitalurilor companiilor americane și implicit a investițiilor nu se va manifesta și în 2019.

În sfârșit, mediul economic internațional va fi mult mai puțin favorabil comerțului. Expansiunea economică globală a pierdut deja din viteză în ultimele luni, chiar dacă economia Statelor Unite a continuat să crească puternic. În plus, rata de tarifare a importurilor din China de 200 de miliarde de dolari va crește de la 10% la 25%, așa cum este programat. Acest lucru dublează plățile tarifare anticipate de la 0,2% din PIB la 0,4%. În cele din urmă, condițiile financiare vor fi mai puțin favorabile, reflectând și ele o combinație de rate ale dobânzii mai mari, o volatilitate mai mare a pieței bursiere și un dolar american mai puternic. Toți acești factori vor contribui la încetinirea creșterii economice, făcând economia americană mai vulnerabilă la diferite șocuri . Unul dintre cei mai probabili candidați pentru un astfel de eveniment advers este sectorul corporativ, unde bilanțurile arată o rigiditate importantă.

Principala problemă cu bilanțurile corporațiilor americane este gradul ridicat de îndatorare. În 2018, datoria întreprinderilor nefinanciare a crescut la un nivel record de 14,8trilioane USD sau 72,5% din PIB. Datoriile nete (datoria totală minus numerar și echivalente de numerar) ale societăților nefinanciare listate s-au dublat față de vârful din 2009. Ca urmare, ratele de îndatorare au crescut în mod perceptibil, chiar și în condițiile în care dobânzile au rămas istoric la niveluri scăzute. Potrivit Băncii pentru Reglemente Internaționale, rata datoriei pentru companiile nefinanciare a crescut cu 4,5 puncte procentuale între trimestrul 4 din 2013 și trimestrul 1 din 2018 (de la 36,6% la 41,1%), ceea ce este aproape similar majorării cu 5,1 puncte procentuale, de dinaninte de Marea Recesiune. Aceste vulnerabilități vor crea probleme atunci când ritmul cererii și sprijinul din partea politicilor fiscale vor disparea și / sau ratele dobânzilor și spread-urile vor crește mai mult. Marjele de profit ale întreprinderilor nefinanciare au înregistrat deja o tendință de scădere din 2014 – întrerupte doar pentru scurt timp de reducerea impozitelor.

În acest scenariu, rata șomajului va scădea la 3,5% în 2019 și va crește din nou cu peste 4% la începutul anului 2020. Inflația de bază va urma încetinirea creșterii PIB cu până la șase trimestre, ca de obicei. Ca rezultat, atât indicele CPI de bază, cât și indicele PC de bază se vor situa în jurul valorii de 2% pe parcursul anului 2019 și vor scădea sub 2% în 2020.