În mod obișnuit, acest scrutin era văzut în statele membre mai degrabă ca o rundă de reglaj pentru alegerile naționale. Privite dinspre Bruxelles, ele sunt precursoare ale negocierilor cu ușile închise dintre șefii de state și de guverne, acolo unde se stabilea cu adevărat desenul Comisiei Europene.
Lucrurile s-au schimbat. Miza crește enorm, ca urmare a avansului formațiunilor populiste. Vor căpăta acestea un număr suficient de locuri în viitorul Parlament European, astfel încât să le confere și aici o influență reală, după ce au ajuns la guvernare în mai multe state membre? Aceasta este întrebarea.
Startul procesului electoral va fi dat, pe 9 mai, la Sibiu, unde liderii statelor membre ar trebui să formuleze modelul noii Uniuni Europene.
În principiu, președintele Comisiei Europene este desemnat din cadrul partidului cu cele mai multe voturi în scrutinul europarlamentar. Iar principalele familii politice, popularii și socialiștii, și-au desemnat candidații, germanul Manfred Weber pentru PPE și olandezul Frans Timmermans, vicepreședinte al actualei Comisii, din partea familiei de centru-stânga, S&D.
Liberalii din ALDE nu și-au desemnat un candidat și nici nu o vor face. Gruparea mizează pe venirea formațiunii La République En Marche! (REM), a președintelui francez Emmanuel Macron, aflat în căutarea unei formule politice de natură a-i asigura și o platformă la Bruxelles și Strasbourg, în efortul său de a reforma Uniunea Europeană.
Președintele Macron a ieșit însă slăbit după protestele „Vestelor galbene” și, în acest moment, viitorul acestei formule politice europene rămâne neclar.
Sondajele arată totuși că Partidul Popular European va rămâne grupul cu cele mai multe locuri în adunarea legislativă europeană, cu toate că va pierde mandate față de actualul parlament – dar în mai mică măsură însă, comparativ cu socialiștii europeni, în dreptul cărora se prevede o erodare istorică.
În aceste condiții, este greu de crezut că popularii și socialiștii vor reuși să formeze împreună majoritatea parlamentară și, deci, Comisia Europeană, dată fiind ascensiunea așteptată a formațiunilor populiste antieuropene. Dată fiind slăbirea lui Macron, e greu de estimat aportul ALDE la formarea unei majorități solide proeuropene.
De partea cealaltă, ministrul italian de interne Matteo Salvini, adevăratul conducător al executivului italian, și liderul extremei drepte franceze, Marine Le Pen, și-au lansat campania comună pentru alegerile europene. Salvini și Le Pen au anunțat la Roma că vor încerca să creeze o „Europă a națiunilor” după votul din luna mai. Salvini speră în ajutorul strategului american Steve Bannon, care a lucrat și pentru Donald Trump. Le Pen este rezervată în ceea ce privește sprijinul pe care-l poate acorda consultantul ultraconservator american.
Liderul ungar Viktor Orban s-a arătat încântat de o colaborare cu strategul american, în ideea de a realiza o „străpungere” conservatoare în Parlamentul European. FIDESZ, partidul lui Orban, face parte din familia de centru-dreapta PPE. În pofida numeroaselor dezacorduri politice, a unei rezoluții critice adoptate în Parlamentul European cu sprijinul grupului PPE și a unor voci din interiorul grupului care i-au cerut excluderea, Orban rămâne în această familie politică.
Ultimele evoluții politice și sociale din Franța și semnele extinderii protestului „Vestelor galbene” în alte state membre pot juca în favoarea populiștilor. Primăvara lui 2019 se anunță complicată, din acest punct de vedere, iar aceasta s-ar putea răsfrânge și asupra mandatului românesc. Bucureștiul s-ar putea vedea în situația de a media o criză neplanificată.