THE NEW YORK TIMES | Escrocheria populistă a Europei de Est

270
5 minute de lectură
Foto: Getty Images/ Guliver

Urmăriți-ne și pe Facebook

Este exasperant cât de fățiș procedează premierul Viktor Orban, învinovățind UE pentru toate mârșăviile imaginabile ori pentru interferența în afacerile Ungariei, în vreme ce mulge miliarde de la Bruxelles pentru a-și îmbogăți camarila și a-și susține regimul iliberal. Și nu e singurul, după cum investigația ziarului nostru privind generoasele subvenții agricole o demonstrează până la detalii șocante – guvernele mai multor state est-europene foste comuniste au profitat cu cinism de mărinimia UE prin intermediul unor acorduri opace, alimentând o nouă clasă de latifundiari.

Poate chiar și mai exasperant este că UE știe toate acestea, dar preferă să nu vadă sau audă nimic despre corupție, de teamă să nu deranjeze legăturile fragile ce țin uniunea la un loc. Una dintre regulile esențiale ale blocului este să li se cânte în strună conducătorilor naționali pe cât posibil pentru a se evita fix acele acuzații de violare a suveranității naționale pe care liderii populiști din întreaga Europă și adepții Brexit-ului din Regatul Unit le fac cu atâta plăcere.

Dar Politica Agricolă Comună, pilon al UE încă de la fondarea ei, e cea mai costisitoare strategie din buget, reprezentând 40% din cheltuieli, adică aproximativ 65 de miliarde de euro. Mecanismele și orientarea ei au fost cu regularitate contestate și modificate, însă ideea fundamentală de protejare a modului de viață rural a rămas în centrul ei.

Fără o supraveghere eficientă însă, fondurile alocate celor mai noi membri ai blocului – toate obținute de la contribuabilii europeni – au devenit adesea fonduri murdare generoase pentru personaje cu relații politice, ajutându-le să acumuleze avere și să-și consolideze puterea. Exemplele citate de The Times sunt dezgustătoare – în Cehia premierul, Andrej Babis, este un miliardar ale cărui companii au încasat anul trecut cel puțin 42 de milioane de euro în subvenții agricole. În Bulgaria, Academia de Știință a descoperit că 100 de entități încasează trei sferturi din principalul tip de subvenție agricolă a UE. În Slovacia, procurorul general a admis existența unei „Mafii agricole”, iar un jurnalist care investiga infiltrarea industriei agricole de către mafioți italieni a fost asasinat anul trecut.

Și, desigur, Ungaria, unde dl Orban a aranjat ca aliați politici ai săi și rude să cumpere pământuri de la stat și să încaseze pe ele subvenții grase de la UE. Apoi, la mitingurile politice, el atacă UE pentru că ar încerca să sisteze subvențiile agricole și să folosească banii pentru a aduce imigranți.

Sunt multe motive pentru care capitalismul de cumetrie a găsit un sol fertil în fostele țări comuniste, unul deloc neînsemnat printre ele fiind atitudinea trufașă față de fraudarea statului, atât de prevalentă în sistemele secretoase și centralizate ale blocului sovietic. Conducători precum dl Orban au exploatat totodată sentimentul larg răspândit în societățile Europei Centrale și de Est cum că ar fi privite de sus și ignorate de democrațiile mai bogate de la vest, dar și că ar fi împinse către atitudini sociale progresiste care în Est încă par străine și decadente. Acest lucru le facilitează politicienilor populiști prezentarea politicilor UE drept niște succesoare ale dictatelor comuniste, în vreme ce pomenile europene le consideră dreptul lor, o abordare similară cu cea a conservatorilor americani care perorează contra „socialismului”, însă privesc creditele pentru etanol sau alocația pentru epuizarea petrolului ca pe drepturile lor.

Însă abordarea UE de a se preface că nu vede problema delapidării a miliarde de euro din banii contribuabililor este o concesie inutilă, arogantă și auto-distructivă făcută noilor membri. Este o mită dată conducătorilor corupți pentru a-i menține în tabăra europeană, chiar dacă ei sfidează cu nepăsare politicile blocului privind imigrația, statul de drept și corupția.

Povestea din The Times a lui Jozsef Angyan, care a lucrat cu dl Orban din convingerea eronată că ei doi împărtășesc țelul sprijinirii micilor fermieri este instructivă. Dl Angyan i-a ajutat inițial pe reporterii The Times în ancheta lor, dar apoi a încetat să le mai răspundă la telefon. „Cum aș putea să continui când nimeni nu e în spatele meu?” a spus el unei cunoștințe.

Însă, în loc să-i apere pe reformatori precum dl Angyan, oficialii UE resping cu regularitate tentativele de a se face sistemul de subvenții mai verificabil și mai transparent. Oficialii au ascuns deliberat informații căutate de reporterii The Times, susținând fie că nu există, fie că sunt prea dificil de obținut, și le-au monitorizat cu neliniște investigația.

Răspunsul oficialilor UE, odată ce investigația The Times fusese publicată, a fost că treaba lor nu este să facă munca guvernelor naționale și că ei au „acționat fix în limitele puterilor noastre”. Poate că așa e, date fiind și actualele reguli, dar acest lucru n-ar trebui să-i împiedice pe comisari și europarlamentari să pună întrebări despre cum sunt repartizate fondurile publice și să încerce să adopte reguli care să abordeze cele mai grave abuzuri. Poate că nu e treaba UE să conducă statele membre, dar ea n-ar trebui să se ocupe nici cu susținerea unor conducători care subminează deliberat obiectivul subvențiilor sale. ■

Sursa: RADOR

Urmăriți-ne și pe Facebook

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele