Trump-Juncker: spre noua lume transatlantică?

Președintele american a declarat, împreună cu președintele Executivului UE, că America și Europa au convenit să înceapă discuțiile privind reducerea tarifelor și a altor bariere în comerțul reciproc.

45
5 minute de lectură

„Am avut o zi foarte importantă. Începem să negociem chiar acum, dar deja știm unde o să ajungem.” Oare cu această declarație, făcută săptămâna trecută de față cu președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, să fi deschis Donald Trump o nouă eră în relația transatlantică? Sau totul va ține doar până la primul tweet nervos al omului de la Casa Albă?

În orice caz, președintele american a declarat, împreună cu președintele Executivului UE, că America și Europa au convenit să înceapă discuțiile privind reducerea tarifelor și a altor bariere în comerțul reciproc.

Cele două părți au convenit de asemenea să renunțe la impunerea unor noi tarife, după ce președintele Donald Trump a semnat taxarea importurilor de oțel și aluminiu și a amenințat că va extinde noile taxe vamale la autoturismele și piesele de schimb din Uniunea Europeană. SUA și UE au mai anunțat că vor lucra împreună pentru a reforma Organizația Mondială a Comerțului în ideea de a răspunde practicilor incorecte în materie de comerț internațional.

Un oftat de ușurare

Iar Donald Trump a adăugat că va încerca să „rezolve” și problema tarifelor la importurile de oțel și aluminiu.

În timpul sesiunii foto de la Biroul Oval, Juncker nu a rămas dator și a spus că SUA și UE sunt „aliați, nu dușmani” – o replică la recentele afirmații ale lui Trump în care spunea că Uniunea Europeană ar fi un „dușman”.

Iar Uniunea Europeană s-a angajat, la rândul ei, să crească importurile de soia din Statele Unite, precum și pe cele de gaze naturale.

Înțelegerea a stârnit un oftat de ușurare, atât printre investitori, cât și printre politicieni. Mulți spun că s-a realizat un pas important în dezamorsarea unui posibil război comercial la scară largă între SUA și UE, cu consecințe grave: milioane de locuri de muncă pierdute pe ambele maluri ale Atlanticului și sute de miliarde de dolari dispărute din produsul intern brut.

Există însă și numeroase îndoieli…

Mai întâi de toate, europenii au dreptul să se întrebe ce a cedat, de fapt, Donald Trump, în afară de reducerea amenințării. El nu a eliminat taxele pe oțel și aluminiu impuse la sfârșitul lunii iunie, și totuși Uniunea Europeană a fost de acord să meargă mai departe.

Apoi, promisiunile UE par dificil de menținut.

Gazul american, de exemplu, este mai scump decât cel rusesc și nu există infrastructura necesară delichefierii gazului american transportat cu navele peste Atlantic. O asemenea infrastructură costă mult. Este adevărat că un acord gazifer pe scară largă cu Statele Unite ar reduce dependența Uniunii Europene față de gazul rusesc, dar totul se va reduce, până la urmă, la un calcul legat de costuri și competitivitate.

În ceea ce privește importurile de soia, subiectul depinde mai ales de piețele agricole globale și prea puțin de un acord politic. Nimeni nu-i va putea opri pe fermierii europeni să aleagă oferta cea mai avantajoasă, în funcție de nevoile de moment. Donald Trump le-a vândut fermierilor din Vestul Mijlociu un acord frumos ambalat. El le-a transmis fermierilor că „deschide Europa pentru ei”, dar subiectul rămâne discutabil.

Donald Trump declara că Europa va importa mari cantități de soia din Statele Unite – și asta cât mai repede.

Însă europenii spun că acordul nu conține nimic despre agricultură, după cum avea să declare la scurt timp purtătoarea de cuvânt a Comisiei Europene, Mina Andreeva. Ea a precizat că există o mențiune legată fermieri și una privind de soia – dar nici gând ca acestea să aibă aplicabilitate imediată. Detaliile vor face parte din negocierile ce vor urma.

„Jean-Claude Juncker a fost foarte clar: nu negociem produsele agricole”, a mai atenționat purtătorul de cuvânt. Motivul: „Europa are propriile norme sanitare, alimentare și de mediu.”

Mai mult chiar, Jean-Claude Juncker a ținut să precizeze că importul de soia modificată nu face parte din înțelegere.

Or, potrivit datelor vehiculate în presa europeană, 94% din soia cultivată în Statele Unite este modificată genetic.

Divergențe franco-germane

Franța, îndeosebi, se arată extrem de îngrijorată cu privire la aceste aspecte. Parisul atenționează Comisia Europeană că dorește negocieri precise în domeniul agricol.

Însuși președintele Emmanuel Macron avertiza că Uniunea Europeană nu trebuie să renunțe sub nicio formă la standardele sanitare și de mediu. Negocierile trebuie purtate într-o formulă echilibrată, nu sub amenințare, a mai atras atenția președintele francez.

Dincolo de Rin este mai multă relaxare cu privire la această înțelegere comercială. Pentru germani, câștigul cel mai important este cel legat de amânarea taxelor pentru mașini și piese de schimb, spre marea satisfacție a uriașului sector auto din această țară. Și este un al doilea punct marcat de Trump, care reușește să mențină diviziunile în cadrul UE. Ministrul de Externe al Germaniei, Heiko Maas, s-a declarat mulțumit de rezultatul discuțiilor de la Casa Albă.

Dar tocmai aici poate fi principala problemă. Donald Trump le-a „vândut” americanilor un acord care pare deosebit de avantajos pentru ei, ceea ce rămâne discutabil. Până atunci, par să se fi născut divergențe majore între Franța și Germania, pilonii Uniunii Europene.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele