UE: de data asta, liderii s-au înțeles

„S-a făcut!”. Au fost cuvintele cele mai așteptate după prelungitele negocieri de la Bruxelles dintre liderii statelor membre pentru nominalizarea șefilor de instituții europene.

154
4 minute de lectură

Cel care a lansat primul aceste cuvinte pe Twitter a fost premierul luxemburghez Xavier Bettel. Apoi, președintele Consiliului European, Donald Tusk, a publicat pe aceeași rețea socială lista și fotografiile celor nominalizați.

Și nu a fost simplu, pentru că liderii au avut de îndeplinit în același timp o serie de condiții care au complicat mult negocierile: echilibru femei-bărbați, o atenție acordată Europei de Est, un echilibru Nord-Sud. De asemenea, nominalizările trebuie să aibă șanse maxime de a fi votate de un Parlament European mai fragmentat ca oricând.

Actualul ministru german al apărării, Ursula von der Leyen, o apropiată a cancelarului Merkel, a fost nominalizarea pentru Comisia Europeană. O propunere făcută de președintele francez Emmanuel Macron, la care Angela Merkel s-a abținut. Nu pentru că n-ar fi susținut-o pe colega sa de cabinet, dar a trebuit să țină cont de coaliția de acasă, socialiștii europeni declarându-se dezamăgiți de nominalizări.

Echilibrul franco-german

Sprijinită de președintele francez Emmanuel Macron și acceptată în cele din urmă de Angela Merkel, după ce i-a devenit clar că „spitzenkandidatul” PPE Manfred Weber nu are șanse, Ursula von der Leyen este considerată o pro-europeană convinsă. Totuși, acasă, ca ministru al apărării, s-a confruntat cu critici, mai ales din cauza slabei dotări a armatei germane.

Ursula Von der Leyen s-a născut și a crescut în Ixelles, cartierul european din Bruxelles. A studiat la Londra și vorbește fluent germana, engleza și franceza. Este de profesie medic și este mamă a șapte copii.

Candidatura germanei a fost susținută de cele patru țări din Grupul de la Visegrád (V4) – Ungaria, Slovacia, Cehia și Polonia, care anterior se opuseseră vehement propunerii inițiale ce-l viza pe prim-vicepreședintele Comisiei Juncker, social-democratul olandez Frans Timmermans. Poziția olandezului a fost șubrezită și de publicarea de către premierul bulgar Boiko Borisov a înregistrării unei discuții între cei doi, în care Timmermans părea să accepte eliminarea MCV pentru Bulgaria și admiterea ei în spațiul Schengen în schimbul susținerii Sofiei.

Odată nominalizat un cetățean german la Comisia Europeană, a fost rândul Franței să mute piesele, astfel că a apărut propunerea la conducerea Băncii Centrale Europene a actualului director general al Fondului Monetar Internațional, Christine Lagarde.

Numirea sa oficială este făcută de Consiliul European, cu consultarea Parlamentului European și a Consiliului Guvernatorilor BCE. Mandatul preşedintelui BCE este de opt ani şi nu poate fi reînnoit.

Astfel, statele-pilon ale Uniunii au obținut câte un post de conducere, în timp ce PPE a reușit să păstreze preşedinţia Comisiei, chiar dacă nu prin candidatul înaintat la alegerile europene. În plus, s-a respectat mult-dorita paritate de gen.

Pentru Consiliul European, a fost nominalizat belgianul Charles Michel, fost premier al Belgiei și, ca atare, un negociator prin excelență.

Pentru postul de înalt reprezentant UE pentru politică externă a fost propus socialistul Josep Borrell, iar numirea sa oficială are nevoie de acordul preşedintelui ales al Comisiei Europene. Este o ilustrare a afirmării Spaniei ca principală putere a Europei meridionale.

Putea Estul mai mult?

În această situație, Europa Centrală și de Est ar trebui să se mulțumească – dacă se poate spune așa – cu o jumătate de mandat de președinte al parlamentului pentru socialistul bulgar Serghei Stanişev, cel care a afirmat înainte de alegeri că socialiștii europeni au înghețat relațiile cu PSD-ul. După doi ani și jumătate, postul i-ar reveni lui Manfred Weber, marele perdant al negocierilor.

În toiul negocierilor, președintele român Klaus Iohannis declara că Europa de Est trebuie să obțină un post important în noua structură de conducere europeană, dar rezultatele par sub așteptări.

Ar fi putut obține mai mult noile state membre? Posibil, dacă nu ar fi fost opoziția ireductibilă a grupului Visegrád la adresa lui Timmermans. Astfel, orice negociere a fost blocată, iar cei patru s-au mulțumit cu faptul că olandezul a pierdut nominalizarea, fără a mai fi apoi interesați să obțină o nominalizare mai importantă.

Să fie numirea Laurei Codruța Kovesi la Parchetul European compensația așteptată? Șansele ei par a fi crescut, din moment ce Franța a obținut deja un post important.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele