UE suspendă regulile de prudență bugetară. România, din nou, sub presiunea populismului economic

282
6 minute de lectură

Am intrat în epoca „fără precedent” și „temporar”. De mai multe ori pe zi exclamăm sau auzim expresia „fără precedent” sau cuvântul „temporar” referitoare la domenii diverse, de la economie la societate.

La sfârșitul săptămânii trecute, președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a luat anunțat o decizie fără precedent și, bineînțeles, temporară. Este vorba despre suspendarea prevederilor Pactului de Stabilitate și Creștere. „Asta înseamnă că guvernele pot pompa în economie atât de mulți bani cât este nevoie”, a spus von der Leyen.

Este foarte clar că decizia a fost luată din considerente medicale și umanitare. Atunci când vine vorba de salvarea vieților oamenilor nicio măsură nu poate fi ignorată și nicio sumă de bani nu poate fi prea mare.

„Coloana vertebrală” a responsabilității bugetare europene s-a rupt

Doar că decizia privind suspendarea prevederilor Pactului de Stabilitate și Creștere are și un important impact asupra economiile statelor membre. De fapt, Pactul de Stabilitate și Creștere este (sau a fost) coloana vertebrală economică a Uniunii Europene. Este mecanismul prin care se armonizează economiile din zona euro și din afara ei, este regimul de disciplină fiscală și bugetară al Uniunii Europene, este pârghia prin care se obține o uniformitate pozitivă în Uniune, este presiunea pe care Comisia Europeană și statele membre o aplică asupra statelor mult prea risipitoare sau asupra guvernelor populiste.

Pactul este un fel de „pat al lui Procust” european în care trebuie să încapă oricine dorește să rămână în „clubul” numit UE. Regulile cele mai cunoscute erau cele privind încadrarea într-un deficit bugetar de 3% din PIB și într-un nivel al datoriei publice de 60% din PIB. 

De-a lungul timpului, valorile-țintă au fost depășite. Au fost nenumărate contestări și dezbateri, au fost acuzații referitoare la economiile mari ale Europei care și-au permis, în anumite perioade, să depășească principalii indicatori ai Pactului de Stabilitate.

Dar, indiferent de cât de intense au fost divergențele, până la urmă, statele, indiferent de mărimea lor, au făcut eforturi să se întoarcă în cadrul normelor impuse de Pact.

Criza din 2008 a adus deficite mari și creșterea datoriilor publice

Momentul cel mai complicat, până în aceste zile, a fost, fără îndoială, criza financiară și economică din anii 2008-2010. Atunci, însă, Comisia Europeană nu și-a permis luxul de a suspenda Pactul de Stabilitate și Creștere. În mod cert, pentru că atunci erau în joc economia și locurile de muncă, acum miza este chiar viața oamenilor.

Dar, criza din anul 2008 a avut un impact semnificativ asupra economiei europene și asupra indicatorilor bugetari. De exemplu, la sfârșitul anului 2009, cele mai mari deficite bugetare erau înregistrate în Grecia (15,4%), Irlanda (14,4%), Spania (11,1%), Letonia (10,2%), Portugalia (9,3%), Lituania (9,2%), România (8,6%), Slovacia (7,9%), Franța (7,5%) și Polonia (7,2%). De menționat că niciun stat membru nu a încheiat anul 2009 cu excedent bugetar.

Peste nouă ani, harta europeană a deficitului bugetar era cu totul diferită, respectiv doar două state, România (-3%) și Cipru (-4,4%) se mai aflau la limită sau depășeau pragul de 3% din PIB și multe dintre ele aveau excedent.

În ceea ce privește datoria publică, în anul 2009, 12 state membre depășeau nivelul de 60% din PIB, respectiv: Grecia (126,8%), Italia (116%), Belgia (96,2%), Ungaria (78,4%), Franța (78,1%), Portugalia (76,1%), Germania (73,4%), Malta (68,6%), Marea Britanie (68,2%), Austria (67,5%), Irlanda (65,5%) și Olanda (60,8%). România era la 23,9% din PIB.

Care este situația, peste un deceniu, adică, în anul 2019? Grecia este la 178% din PIB, Italia (138%), Portugalia (121%), Belgia (102%), Franța (100%), Spania (98%), Cipru (97%), Austria (71%), Ungaria (68%), Irlanda (62%), Germania (61%), iar România a ajuns la 35%. Se poate vedea că unele state au reușit să își reducă datoria publică, altele, precum Grecia, Italia, Portugalia, Belgia, Franța sau Spania, dimpotrivă, au înregistrat o creștere.

Ceea ce arată că, după un deceniu, statele Uniunii Europene au făcut progrese vizibile în ceea ce privește reducerea deficitului bugetar și respectarea regulilor europene, dar în materie de datorie publică, situația unor state este în continuare complicată, în special în ceea ce privește Grecia, Italia, Portugalia, Franța sau Spania.

După cum se poate vedea, o parte dintre aceste state se află în centrul pandemiei de coronavirus. Ceea ce înseamnă că măsurile sanitare și cele de stimulare a economiei vor duce deficitul bugetar și datoria publică a unor state europene până la valori greu de imaginat.

În România, populismul economic va fi din nou în centrul atenției

În ceea ce privește România, suspendarea prevederilor privind responsabilitatea fiscal-bugetară europeană va pune presiune asupra Executivului. România se află deja în procedură de deficit excesiv, dar, în noua situație, acest lucru nu mai înseamnă nimic.

În plus, în acest moment, oricât de responsabil și echilibrat în materie bugetară ar încerca să fie guvernul Orban, forțele politice populiste probabil că vor plusa puternic. Ne putem aștepta ca PSD și vechii săi aliați politici, ALDE și Pro România, să susțină că este normal ca angajații disponibilizați să primească salariu de la stat cel puțin pentru trei-patru luni de zile, că este normal ca firmele să nu mai plătească la buget contribuțiile sociale cel puțin pentru trei luni și, bineînțeles, că ratele bancare trebuie amânate de la plată până la sfârșitul anului (după modelul ungar). Este logic că pensiile trebuie mărite, că salariile medicilor și ale militarilor trebuie crescute (pentru că sunt în prima linie a bătăliei cu epidemia) și că reforma administrației publice trebuie uitată. Se va putea opune, politic, PNL la o astfel de avalanșă de cereri? Evident, nu. Dar, cum ar putea să o facă atunci când însăși președintele Comisiei Europene spune că guvernele să facă bine „să pompeze în economie atât de mulți bani cât este nevoie”.

Singura ancoră a guvernului Orban, disciplina bugetară la nivelul UE, s-a ridicat. De acum, ne putem aștepta la excese bugetare nelimitate, la un deficit bugetar scris cu două cifre și la o datorie publică urcând spre 60% din PIB.

Pentru că România, cu un deficit bugetar deja mare, nu are bani pentru cheltuielile legate de pandemie. România se împrumută. Evident, în numele salvării vieții cetățenilor ei. Despre responsabilitate bugetară, despre echilibre bugetare și datorii pe termen mediu și lung, Dumnezeu cu mila!      

[adrotate group="1"]

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele