Un bir pentru recesiunea viitoare

Niciodată, în istoria sa recentă, conducerea băncii centrale nu a lansat un text mai critic decât cel publicat după prima sa reuniune din acest an.

556
5 minute de lectură

Alături de riscurile și incertitudinile externe, boardul băncii centrale le-a plasat și pe cele provocate de nefinalizarea bugetului de stat pentru 2019 și mai ales de „conţinutul setului de măsuri fiscale şi bugetare intrate în vigoare de la 1 ianuarie”.

Nu este o îngrijorare retorică: în plăsmuirea setului de măsuri fiscale neconvenționale prezentat la finalul anului într-o mișcare-surpriză, guvernul stabilește o taxă asupra băncilor, calculată în funcție de dobânda la care se împrumută băncile între ele în piața financiară.

Interesant este nu doar faptul că alcătuitorii reglementărilor nu s-au consultat cu banca centrală, așa cum era logic, firesc, inteligent și necesar într-o economie civilizată și serioasă, ci și întâmplarea că limita dincolo de care se aplică birul este plasată sub nivelul dobânzii-cheie a Băncii Naționale a României, de 2,5%.

Ne întrebăm acum dacă nu cumva chiar împrumuturile acordate de BNR băncilor care pun gaj la ea titluri de stat n-ar trebui cumva atacate cu birul inițial numit „taxă pe lăcomie”? Controversata Ordonanță 114 conține deci o sfidare la adresa băncii centrale, căreia îi arată că guvernul intervine în spațiul financiar fără a ține cont de politica monetară.

Nu este singura sursă de disconfort, deoarece ordonanța care atinge haotic aproape toate domeniile economiei poate provoca o fugă a capitalurilor din România și chiar o recesiune a economiei noastre. Avertismentul este lansat în paginile Reporter Global de Adrian Codîrlașu, președintele CFA România.

Până la o recesiune însă, Horia Braun Erdeli, economistul-șef al BCR, se întreabă, retoric, dacă nu cumva banca centrală se va vedea silită să mute presiunea din piața bancară pe cursul de schimb? Oricum nervozitatea sistemului bancar a atins cote alarmante după șocul Ordonanței 114, accentuată și de opacitatea, și de lipsa de memorie a guvernanților actuali. Dincolo de faptul că taxa este arbitrar fixată pe teritoriul de manevră al băncii centrale, ea este acompaniată de un set de măsuri de reglementare a creditării, o combinație care poate detona sistemul bancar.

Oricare ar fi evaluările ulterioare ale impactului controversatei ordonanțe, o parte din băncile mici ar fi spulberate din piață, iar băncile mari ar înregistra pierderi masive. Acum, aceste bănci nu sunt proprietatea unei familii sau a unui investitor norocos, ele sunt listate la burse și au milioane de acționari. Acționari care nu pot înțelege de ce ar finanța o activitate într-o țară complicată, din care răzbate un intens damf de corupție și unde se acumulează pierderi.

E și mai greu de explicat de ce trebuie să pierzi, ca investitor, și atunci când nu e criză sau recesiune? Ce anume se întâmplă în România încât trebuie luate măsuri extreme, care inhibă creditarea, investițiile și care pot arunca în aer economia? Anul electoral nu poate explica haoticul asalt asupra economiei lansat prin controversata ordonanță. Orice funcționar public, consilier, parlamentar sau înalt demnitar care lucrează la reglementările ce guvernează o economie ar trebui să se ferească de experimente riscante, făcute dintr-un puseu inspirațional, fără studii de impact, fără analizarea și discutarea cu toți actorii implicați. De ce? Pentru că nu este singura aventură riscantă care poate prăbuși o economie.

În 2011, fostul președinte venezuelean Hugo Chavez a anunțat, în plină campanie electorală, o creștere masivă, cu peste 25%, a salariului minim din țara care se bucura de prețurile confortabile ale petrolului. Simultan, Chavez majora pensiile. Creșterile, împrăștiate gradual pentru a acoperi întreg spațiul electoral, compensau însă modest constanta scădere a puterii de cumpărare, provocată de o inflație încăpățânată. Cheltuielile sociale impuse unei economii care nu le putea finanța s-au dovedit a fi dezastruoase pentru oameni și, în final, au fost tranșate de hiperinflație și de devalorizarea brutală a bolivarului. În 2003, Chavez plafona prețurile majorității alimentelor, iar nouă ani mai târziu, stabilea cote de producție. Toată aventura prăbușirii Venezuelei, din care, iată, au plecat 2,5 milioane de oameni în căutarea disperată a unei vieți decente, ar consuma mult timp și spațiu editorial pentru a fi descrisă. Venezuela rămâne un caz clasic de stat eșuat, în care logica economică nu a contat în fața populismului.

Toate guvernele lumii ar trebui să dea un test de cunoaștere minimală a istoriei economice recente, care să le ferească de nesăbuințe în care s-au scufundat alți politicieni. Dar, probabil, cel mai grav impact al haoticei reglementări recente va fi blocarea investițiilor și pierderea încrederii în economia românească. Până la urmă, e vorba și de onoare: să nu uităm acordul de la Viena, prin care grupurile financiare care aveau afaceri în statele din regiune, lovite de criză, nu și-au retras niciun ban din țările respective, pentru a nu prăbuși monedele locale. Nu vorbim aici de profituri, că nu putea fi vorba, criza a făcut ca un sfert din creditele luate de la bănci să nu mai fie plătite.

Era vorba de banii împrumutați de la băncile-mamă pentru creditare. Acordul a fost un gest esențial pentru economia românească, a ferit-o de o prăbușire totală. Nu-și pune nimeni întrebarea: în cazul nefericit al unei alte crize, cine ne mai ajută? Până la urmă, Sun Tzu avea dreptate: generalul care învinge face multe calcule în templul lui înaintea unei bătălii. Generalul care pierde face puține calcule înainte. 

Lidia Moise
Lidia Moise este jurnalist, comentator și realizator de televiziune cu articole publicate în presa română și internațională. A fost publicist comentator la Televiziunea Română, unde a realizat emisiunile Jurnal economic și Express Economic. A fost director executiv al săptămânalului Revista 22. A fost redactor șef adjunct la România liberă, a condus departamentul economic al agenției de știri Newsin, a colaborat cu postul de știri economice Money Channel. A condus secția economică a cotidianului Evenimentul zilei. Lidia Moise este comentator al agenției Xinhua pentru economia regiunii Central și Est Europene.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele