Catastrofalul incendiu care a încins zidurile Catedralei Notre Dame a emoționat Planeta, i-a apropiat pe francezi și, în general, lasă în urmă o lecție de coeziune socială.
Chiar în timpul incendiului, președintele Emmanuel Macron a lansat o subscripţie naţională pentru reconstruirea catedralei-simbol pentru capitala Franței. Oamenii au reacționat imediat, iar Fundația Patrimoniului a fost nevoită să lanseze un alt site destinat donațiilor online. Miliardarii Franței s-au implicat și ei: prima a fost familia Pinault, care a anunțat o donație de 100 de milioane de euro, sumă depășită apoi de oferta familiei Arnault, care controlează grupul LVMH, de 200 de milioane de euro. Familia Bettencourt-Meyers a donat și ea încă 200 de milioane și astfel, în prima zi de la dezastru, s-au strâns peste 750 de milioane de euro.
„A fost o lecție splendidă de coeziune! Au demonstrat ce înseamnă forța simbolului”, spune Ștefan Râmniceanu, un mare pictor român pentru care Parisul este a doua casă.
Reacția imediată a oamenilor, din toată lumea, care au înțeles nevoia de a susține financiar reconstruirea Notre Dame, descrie forța de atracție a catedralei, pe care, de altfel, milioane de oameni au și vizitat-o, spune criticul de artă Pavel Șușară.
„Este un efect al fascinației pe care catedrala a creat-o asupra umanității. În fond, Notre Dame este cel mai vizitat loc din lume, mai vizitat decât Bazilica Sfântul Petru din Vatican. Până la urmă, Notre Dame este un nucleu în jurul căruia stau în coeziune toate celelalte repere ale civilizației”, a adăugat Șușară.
Lecția pe care o poate da Franța lumii nu este însă centrată doar pe coeziunea unui popor în fața dezastrelor. Cel mai important mesaj este respectul pentru artă, care se creează printr-un cult față de creație și care se cultivă prin educație. Statul francez susține masiv cultura, prin finanțări generoase. Bugetul pentru cultură al Franței este unul dintre cele mai mari din lume. În ciuda austerității impuse în finanțele franceze după criza din 2008, declanșată de prăbușirea băncii de investiții Lehman Brothers, Franța a fost singura țară în care bugetul pentru cultură a crescut, deși cheltuielile generale ale statului fuseseră reduse. Este vorba de „excepția franceză”, țară care-și prețuiește enorm cultura. Un popor educat, cultivat, pentru a cărui instruire artistică statul cheltuie fonduri imense, impune respect. Desigur, nu trebuie ignorate nici câștigurile financiare, deoarece chiar bugetul Franței câștigă imens din taxa pe valoarea adăugată, un impozit pe consum. Iar Parisul este una dintre cele mai vizitate destinații turistice ale lumii. Fără o ofertă culturală masivă, mereu înnoită, poate că factura de încasări din turism ar fi fost mai puțin consistentă. Nu doar statul este implicat în susținerea culturii. Donațiile sau mecenatul sunt susținute printr-o fiscalitate inteligentă.
„Toate mecenaturile au avantaje financiare, sunt exonerate de impozit. Oamenii de afaceri sunt sensibili în fața nevoii de bani a culturii și donează întrucât își creează o imagine extraordinară, în toată lumea, iar Fiscul îi exonerează și de o parte din impozit”, a observat Ștefan Râmniceanu.
Sponsorizările sau mecenatul pentru cultură se bucură de o reducere cu 60% a impozitului plătit de o companie, plafonată, e drept, la 0,5% din cifra de afaceri. Totuși, dacă suma donată depășește limita impusă, ea poate fi eșalonată timp de cinci ani. Și persoanele fizice care donează bani în scop cultural beneficiază de un avantaj fiscal: își pot reduce impozitele cu 66%, până la o sumă care reprezintă o cincime (20%) din veniturile impozabile. Potrivit unor evaluări preliminare, reconstruirea catedralei Notre Dame ar putea costa în jur de 8 miliarde de euro și ar putea consuma răbdarea unei generații, durând 20 de ani. Președintele Macron este însă mai optimist: el crede că peste cinci ani Notre Dame va fi reconstruită. Un efort uriaș, atât financiar, cât și managerial.
Emoția rămâne însă puternică, iar oamenii de cultură sunt sceptici. „Nu cred că se va putea reface spiritul catedralei, farmecul ei. Structura s-a păstrat, asta înseamnă însă că au recuperat carcasa. Catedrala nu e doar zidăria, e o lume, un univers, acolo. Arhitectura e osatura pe care se articulează și în funcție de care se articulează totul. Catedrala Notre Dame era o sintaxă dincolo de morfologie, care nu se mai poate recupera”, crede, cu regret, Pavel Șușară.
Între timp, vânzările cărții lui Victor Hugo „Cocoșatul de la Notre Dame au atins cote amețitoare. După incendiu, cartea lui Hugo a urcat pe primul loc în clasamentul vânzărilor în lista Amazon.