Un dezastru suprarealist

51

În aceste clipe dramatice, cred că este relevantă semnificația simbolică a Catedralei Notre-Dame, dar, simultan, este absolut impresionantă atitudinea Franței în fața acestui dezastru patrimonial. Aceste două lucruri reflectă, până la urmă, simbioza  între om și patrimoniu. Suntem cu toții triști asistând la un asemenea dezastru total suprarealist. Imaginea acelei săgeți a catedralei care se prăbușea precum gura unui balaur ce sufla flăcări de foc, în acele momente, mai ales că o și știu bine, am intrat de zeci de ori în ea, este halucinantă. Cred că întreaga inimă a Parisului a încetat să bată!

Aceste două lucruri reflectă, până la urmă, simbioza  între om și patrimoniu. Suntem cu toții triști asistând la un asemenea dezastru total suprarealist. Imaginea acelei săgeți a catedralei care se prăbușea precum gura unui balaur ce sufla flăcări de foc, în acele momente, mai ales că o și știu bine, am intrat de zeci de ori în ea, este halucinantă. Cred că întreaga inimă a Parisului a încetat să bată!

Notre-Dame reprezintă pentru Franța un simbol al istoriei și , totodată , un monument religios, un spațiu sacru atât pentru catolici, cât și pentru republicani, pentru toți francezii, pentru credincioși și pentru necredincioși. Este un loc al întâlnirii religioase, mistice, simbolice. Notre Dame are un loc cu totul aparte în patrimoniul și în cultura franceze. Catedrala replică o aventură colectivă, deoarece s-a construit de-a lungul timpului.

In this image made available on Tuesday April 16, 2019 flames and smoke rise from the blaze as the spire starts to topple on Notre Dame cathedral in Paris, Monday, April 15, 2019. An inferno that raged through Notre Dame Cathedral for more than 12 hours destroyed its spire and its roof but spared its twin medieval bell towers, and a frantic rescue effort saved the monument’s „most precious treasures,” including the Crown of Thorns purportedly worn by Jesus, officials said Tuesday. (AP Photo/Thierry Mallet)

Cred că, în aceste momente, asistăm la o solidaritate în jurul patrimoniului. Solidaritatea aceasta este mai mult decât simbolică, îmi dă senzația unității naționale. Iată, după toată perioada tensionată de protestele „gilets jaunes”, francezii au forța să-și refacă solidaritatea, în ciuda acestei fracturi sociale. Sper ca această fractură să se resoarbă, pentru că Europa are  nevoie de o Franță sănătoasă, puternică și echilibrată. Am văzut o uniune națională, o unitate a Parisului în jurul catedralei rănite de moarte, ca și cum catedrala nu mai era o catedrală, parcă era o ființă. De fapt, Notre Dame este o ființă pentru francezi. Să nu uităm că este o parte a destinului lor și nu numai al lor. Cred că sunt peste 30 000 de vizitatori pe zi, în jur de 13-14 milioane pe an. Putem spune deci că Notre Dame este monument imaginar al întregii lumi.

Acest efort de reconstrucție este emoționant deoarece, de fapt, ei reclădesc o reconstituire a trecutului acum. Francezii trebuie să treacă la treabă pentru că o societate nu poate trăi fără repere, iar patrimonial joacă un rol esențial de transmitere a acestora. Cred că aceasta este adevărată lecție a francezilor în aceste momente: starea de spirit. Ei nu vor să piardă o parte din istoria lor, pentru că Notre Dame asta este, focul acela a mușcat din istoria lor, e o parte din identitatea lor. Cred că acest exercițiu de solidaritate și seriozitate ar trebui să dea de gândit multor  oameni din țara asta, celor care ne reprezintă, aici, la Bruxelles, peste tot. Sunt foarte importante această coeziune națională și acest patriotism care trebuie să emane, mai ales în momente delicate. Cred că România, din alt punct de vedere, este într-un moment de răscruce.

Este uimitor că zilele acestea am asistat la o stare insurecțională pentru salvarea și reconstrucția acestui simbol al Franței și , într-un fel,  al umanității. În minimum de timp, s-a organizat o subscripție națională în care instituțiile importante, fundațiile, oameni de afaceri, societăți comerciale și, nu în ultimul rând, cetățeanul obișnuit – care, simbolic chiar dădea 3 sau 5, sau 10 euro, erau echivalenți marilor nuclee de bogăție ale Franței. Sunt niște cifre care ar trebui să ne facă să reflectăm; Fundația Patrimoniului a adunat 140 de milioane de euro în prima zi de subscripție, orașul Paris a oferit 50 de milioane de euro. Și marile corporații au donat sume importante: grupul Total a dat 100 de milioane, Buick 50, 200 de milioane L’Oreal, iar familia Arnault, alte 200 de milioane.

Într-un timp-record, am observat alt fenomen frumos: a apărut un voluntariat al tuturor meseriilor. Va fi o operă de artă să poți să reconstitui Notre Dame, așa încât cioplitori în piatră, restauratori își vor pune amprenta în acest exercițiu. A fost impresionantă această mobilizare rapidă a întregului Paris și a întregii Franțe. Totul se mișcă și se învârte acum în jurul acestui moment nefericit al catedralei și Notre Dame a devenit reduta pe care Franța este datoare față de trecutul sau să o apere. Este extraordinar ca atitudine. 

Sigur, e un dezastru, o catastrofă, dar acest moment depășește nefericita desfășurare a lucrurilor prin semnificația și prin substanța pe care le oferă acum angajamentul poporului francez. De altfel, poporul francez transmite un mesaj clar Europei și umanității: ne supărăm, ne certăm,  protestăm, dar acum e vorba de un bun „al nostru”. Patrimoniul trebuie prezervat, pentru că patrimoniul este sprijinul creației, astea sunt lucruri importante: prezervi, creezi și transmiți. Transmiterea este extraordinar de importantă. Sunt foarte încântat și fericit că simbolurile importante s-au prezervat și au fost duse imediat la adăpost: tunica lui Saint Louis, coroana de spini, o bucată din lemnul și pironul din crucea care l-a răstignit pe Iisus. E greu de imaginat tristețea care ar fi cuprins o mare parte din lume, dacă aceste obiecte sacre ar fi fost mistuite de foc în săptămâna mare a catolicilor. Ar fi fost o pierdere a umanității, adică niște repere unice pentru umanitate ar fi dispărut. Sunt în mod cert extrem de tulburat fiindcă, într-un fel, Notre Dame ne aparține tuturor. Unii dintre noi am mers și am văzut acea catedrală; alții poate că au trăit, cum e cazul meu, mult mai mult timp în jurul său. Mergeam la atelierul meu din Paris și aveam grijă să trec pe lângă catedrală, o făceam în fiecare zi pentru că mă simțeam un cetățean al lumii, trecând pe acolo.

Francezii demonstrează că sunt la înălțimea acestor momente: sunt un popor care își iubește țara și care încearcă să o arate lumii cu mândrie și prestanță. O lecție de solidaritate, demnitate și cultură.

Ștefan Râmniceanu
Unul din marii artiști contemporani ai României, Ștefan Râmniceanu trăiește și lucrează la Paris și București. Absolvent al Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București în 1979, Stefan Râmniceanu este o figură reprezentativă a artei contemporane românești. Demersul său artistic, singular, n-a încetat de-a lungul anilor, încă de la primele expoziții, să capteze publicul, caci este, așa cum scria filozoful si criticul Andrei Pleșu „dintre artiștii care știu să seducă, sa irite și să surprindă; are, cu alte cuvinte, talentul de a fi imprevizibil”

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele