Un indicator pentru neliniștea guvernanților

33
13 minute de lectură

Cu puține luni înainte de sezonul de primăvară al alegerilor locale, Comisia Europeană a publicat un clasament al competitivității regionale, care descrie, alarmant, problemele nerezolvate ale regiunilor noastre. Cu excepția Bucureștiului, aflat la mijlocul clasamentului, dar departe de alte capitale europene, restul regiunilor se clasează modest. Marea surpriză este însă poziția, absolut rușinoasă, a regiunii Sud Est, care se află pe penultimul loc în Uniunea Europeană. Este surprinzătoare și de neacceptat ca regiunea care are cel de-al doilea port al Europei, Constanța, care are litoralul cu imensul său potențial turistic, centrala nucleară de la Cernavodă și, nu de neglijat, o agricultură complexă, să se claseze la coada Europei.

Foto: Agerpres / EPA

Pe 7 octombrie, Comisia Europeană a publicat Indicele competitivității regionale 2019 (ICR) și un sondaj Eurobarometru privind politica regională. „Aceste publicații vor ajuta autoritățile din statele membre responsabile cu elaborarea viitoarelor programe de coeziune pentru perioada bugetară 2021-2027 a UE să evalueze opinia publică, să identifice activele regionale și să direcționeze mai bine investițiile”, se arată în comunicatul Comisiei Europene.

Din păcate, România, ca țară, se află pe ultimul loc în ceea ce privește indicele competitivității regionale, cu o medie de doar 17,84 puncte din 100, în urmă cu mult chiar și față de țări vecine sau din Europa Centrală și de Est sau de Sud: Grecia (23,53), Bulgaria (25,8), Croația (32,29), Ungaria (39,78), Italia (42,1), Polonia (42,77), Slovacia (44,01), Lituania (44,72), Cehia (60,17), Slovenia (60,93). Pentru comparație, Germania are un indice al competitivității regionale de 80,16, Suedia, de 81,31, Marea Britanie, de 81,67, Olanda, de 87,36, Franța, de 67,03 și Spania, de 43,6. La nivel zonal, Regiunea de Sud-Est (5,35 puncte) ocupă penultimul loc în acest clasament, fiind urmată doar de Regiunea Egeea de Nord (Grecia) cu 0 puncte. La nivel național, cea mai competitivă regiune este București-Ilfov, cu 55,9 puncte (locul 151 din 268), urmată de Vest (20,9 puncte; locul 238 din 268), Nord-Vest (17,45; 246/268), Sud-Muntenia (15,62; 247/268), Centru (13,18; 249/268), Sud-Vest (10,57; 254/268), Nord-Est (9,05; 264/268) și Sud-Est (5,35; 267/268). Comparativ cu anul 2010, când a fost realizat pentru prima dată indicele competitivității regionale, Nord-Vestul (care include și orașul Cluj) a pierdut în acest clasament în fața regiunii Vest, cu centrul la Timișoara. Regiunea de Vest a trecut în față încă din 2016, și de atunci se distanțează.

Actualizat la fiecare trei ani, indicele competitivității regionale permite regiunilor să monitorizeze și să evalueze evoluția lor în timp și în comparație cu alte regiuni. Cu ajutorul său, atât factorii de decizie, cât și cetățenii pot vedea care este punctajul regiunii lor în ceea ce privește inovarea, guvernanța, transportul, infrastructura digitală, sănătatea sau capitalul uman. Prin sprijinirea regiunilor pentru a-și identifica punctele forte și punctele slabe și prin direcționarea investițiilor publice, indicele poate fi un instrument puternic pentru pregătirea noilor programe de coeziune la nivelul UE. Metodologia de calcul pleacă de la premisa că în context spațial competitivitatea economică este determinată de un sistem complex de factori, care concentrează, între altele: valorificarea creativă și inovativă a potențialului regional, realizarea de conexiuni la nivel teritorial prin stimularea apariției și consolidării legăturilor intra- și interindustriale pe lanțurile de valoare, valorificarea patrimoniului natural și cultural, utilizarea potențialului de cercetare-inovare și îmbunătățirea conectivității și accesibilității. Pe baza ICR, a cărui formulă de calcul urmărește îndeaproape indicele competitivității globale, a fost elaborată harta competitivității regionale la nivelul Uniunii Europene.

Între țările Uniunii Europene, regiunile de dezvoltare ale României se situează, așa cum se poate observa, pe ultimele locuri atât în ceea ce privește ICR, cât și în aproape toate clasamentele indicatorilor ce compun acest indice compozit. Regiunea capitalei înregistrează cele mai înalte valori în ceea ce privește competitivitatea, dar efectele pozitive asupra regiunilor vecine sunt limitate. Prin urmare, în cazul României politica de coeziune trebuie să contribuie nu doar la reducerea disparităților regionale, ci și la atingerea obiectivelor de competitivitate a României.

Indexul competitivității regionale

Rezultatele oferite de indicele de potențial competitiv la nivel județean ajută la conturarea mai clară a unor aspecte economice legate de diagnoza și de măsurarea performanței economice a unui teritoriu, se arată într-un document al guvernului, intitulat „Dimensiunea teritorială a competitivității” (HG 775/2015). Analiza repartiției acestor valori conduce către cel puțin două constatări. Prima este aceea că se poate vorbi de o axă a județelor cu valori mari ale indicelui de potențial competitiv, ce străbate aproape pe diagonală țara și se suprapune celei mai complete infrastructuri din România (drumuri europene, naționale, căi ferate, aeroporturi). Cea de-a doua constatare este aceea că avem un aspect mozaicat al repartiției acestui indice ce se suprapune părții de vest, respectiv centrului și sudului. Estul țării se caracterizează printr-o repartiție omogenă a valorilor, fapt ce se traduce în peisajul performanței economice printr-o incapacitate de valorificare judicioasă a capitalului natural și antropic (transfer scăzut de tehnologie, capital redus, limitări în aria de polarizare a orașelor moldovene).

Foto: Bogdan Cristel

La nivelul economiei locale, potrivit ierarhiei valorilor indicelui de potențial competitiv, pe primul loc se situează județul Argeș, cu o valoare a indicelui de 0,78 față de o medie pe țară de 0,31, care reflectă un volum mare al exporturilor totale (al doilea pe țară), cel mai mare raport dintre exporturi și populația ocupată (10.925 euro/angajat) și cea mai mare pondere a exporturilor de tehnologie medie-înaltă (20,3% din totalul pe țară și 24% din totalul pe județ). Pe locul al doilea, cu o valoare a indicelui de 0,68, se situează municipiul București, având cele mai mari valori ale exportului, dar și cea mai numeroasă populație ocupată. Județul Timiș ocupă locul al treilea, cu cele mai mari exporturi de înaltă tehnologie. Niciun județ din regiunea NE nu se situează între primele 20 din clasament, ca potențial competitiv. Bacăul, pe locul 4 din punctul de vedere al exporturilor de înaltă tehnologie, se regăsește abia pe locul 34 din 42, din cauza ponderii mari a exporturilor de joasă tehnologie în totalul județului (aproape 70%) și a valorii scăzute a exporturilor/populație ocupată, de numai 1.099 euro. Numai două județe din regiunea SE – Constanța și Galați – depășesc media pe țară în ceea ce privește valoarea indicelui de potențial competitiv, având ca principale ramuri construcția de nave și, respectiv, siderurgia. Situația este similară și pentru majoritatea celorlalte regiuni, fiecare având în general două sau cel mult trei județe cu valori peste media pe țară.

Foto: Bogdan Cristel

„Efectele limitate de antrenare în teritoriu, atât în plan spațial (de la județ la județ), cât și în plan sectorial (de la industrie la industrie), pot fi înțelese, pe de o parte, prin dezvoltarea insuficientă a legăturilor dintre diferite activități economice. Balanța comercială a României depinde în proporții foarte mari de dezvoltarea industriei auto în Argeș, iar Regiunea București – Ilfov contribuie mai mult prin cererea de importuri decât prin excedentul de vânzări la extern. Avantajele competitive, măsurate prin participarea la exporturi, sunt concentrate în șapte județe, localizate în principal în vestul și centrul țării (Argeș 10%, Timiș 9%, Arad 5%, Constanța 5%, Bihor 4%, Brașov 4%, Sibiu 4%), care împreună cu București (17%) realizează 60% din exporturile României. Județele Călărași, Ialomița, Mehedinți, Neamț, Olt, Tulcea și Vrancea nu au exporturi de tehnologie înaltă, iar 29 de județe din totalul de 42 nu depășesc pragul de 1% din totalul pe țară. Pe de altă parte, absența participării în rețelele internaționale de producție și comerț are efect imediat asupra sănătății economiei locale. Județe precum Bistrița-Năsăud, Brăila, Buzău, Caraș-Severin, Călărași, Dâmbovița, Hunedoara, Olt, Sălaj, Tulcea, Vâlcea se confruntă cu un risc potențial la nivel social, care rezultă din prezența unor companii cu un număr mare de salariați, dar cu performanțe economice relativ slabe”, se menționează în documentul guvernamental.

ICR nu este PIB, dar poate ajuta la creștere

Compararea ICR cu PIB pe cap de locuitor indică o relație neliniară clară și pozitivă care este tipică pentru toate edițiile ICR. Cu toate acestea, multe regiuni se află în jurul curbei principale, ceea ce implică faptul că la fiecare nivel de performanță economică există oportunități pentru mai multă competitivitate, precum și riscuri pentru mai puțină. Niveluri mai mari ale PIB-ului corespund nivelurilor mai ridicate de competitivitate, dar această relație devine din ce în ce mai slabă pe măsură ce PIB-ul crește, regiunile mai bogate fiind larg răspândite în jurul competitivității preconizate. În regiunile mai dezvoltate, fiecare euro suplimentar din PIB pe cap de locuitor aduce din ce în ce mai puțină competitivitate și gama de variație a nivelurilor de competitivitate pentru o valoare fixă a PIB este mai largă decât în cazul regiunilor mai puțin dezvoltate.

Pentru regiunile mai puțin dezvoltate, relația dintre PIB și ICR este puternică: o ușoară creștere a PIB-ului pe cap de locuitor este legată de o creștere clară a competitivității.

De exemplu, regiunea germană Karlsruhe și cea românească București-Ilfov performează în mod clar diferit în ceea ce privește IRC, în ciuda faptului că ambele regiuni au niveluri similare de PIB pe cap de locuitor (ICR Karlsruhe este cu peste 50% mai mare față de ICR București-Ilfov). După cum se poate observa, regiunea capitalei românești are performanțe mai slabe la majoritatea componentelor ICR, prin comparație cu grupul său de regiuni asemănătoare ca dezvoltare a PIB, care include și Karlsruhe. Calitatea instituțiilor, stabilitatea macroeconomică, sănătatea, educația de bază, eficiența pieței muncii, disponibilitatea tehnologiilor și sofisticarea afacerii sunt toate aspecte în care regiunea performeră a României ar putea acționa pentru a-și îmbunătăți competitivitatea.

Prin urmare, creșterea economică, măsurată de PIB-ul real pe cap de locuitor, se dovedește că nu este un scop în sine, ci rămâne doar un facilitator important al bunăstării umane prin asigurarea resurselor necesare pentru îmbunătățirea infrastructurii, sănătății, educației și integrării sociale. De aceea, este extrem de important pentru țări și regiuni să monitorizeze îndeaproape factorii care contribuie la creșterea economică, iar ICR include majoritatea factorilor potențiali pentru dezvoltarea activității economice. Un studiu recent arată că, în anii care au urmat crizei din 2008/2009, unele componente ale ICR au un efect clar și puternic în ceea ce privește explicarea creșterii economice la nivel regional în UE.

Dar, probabil, pentru guvernanții României și mai ales pentru alegătorii acestora nu este deloc plăcut și încurajator să privească la componentele IRC, capitol la care stăm cât se poate de rău și care explică, în proporție covârșitoare, ultimul loc ocupat de țara noastră în ceea ce privește nivelul IRC. În plus, pentru domnul Teodorovici va fi mai greu să dreagă din condei toate componentele IRC.

Cum se obține indicele competitivității regionale

ICR este compus din 11 piloni care descriu diferitele aspecte ale competitivității și care sunt clasificate în trei grupuri: Baza competitivității, Eficiența și Inovarea. Primul grup (baza competitivității) include cinci piloni: (1) Instituții; (2) Stabilitatea macroeconomică; (3) Infrastructuri; (4) Sănătate; și (5) Educație de bază. Aceștia reprezintă principalii factori de bază ai tuturor tipurilor de economii și constituie ansamblul de factori care permit competitivitatea regională.

Pe măsură ce o economie regională se dezvoltă, vor intra în joc factori precum existența unei forțe de muncă mai calificate ori o piață a muncii mai eficientă, iar aceste aspecte sunt grupate sub denumirea de Eficiență, care include: (6) Învățământ superior, formare și învățare continuă; (7) Eficiența pieței muncii; și (8) Dimensiunea pieței.

La cel mai avansat stadiu de dezvoltare economică, intră în acțiune factorii care fac parte din grupul denumit Inovare, care este format din trei piloni: (9) Disponibilitatea tehnologică; (10) Sofisticarea afacerilor; și (11) Inovația. Dintre acești 11 piloni, stabilitatea macroeconomică și învățământul de bază sunt măsurate la nivel național, în timp ce pilonii reprezentați de Instituții și de Disponibilitatea tehnologică cuprind doi sub-piloni fiecare, calculați atât la nivel național, cât și la nivel regional. În total, 84 de indicatori au fost testați statistic pentru includere în ICR 2019, dintre care 10 sunt noi la această ediție. 74 de indicatori au fost în cele din urmă incluși în indexul reprezentat de acest indice compus, care se intitulează Indicele competitivității regionale.

Educația, punctul zero al regiunii Sud-Est

Regiunea Sud-Est -compusă din județele Constanța, Tulcea, Brăila, Galați, Focșani și Buzău – ocupă prea puțin onorantul, penultim loc (267 din 268) într-un clasament realizat pe baza Indicelui competitivității regionale 2019 (ICR), publicat de Comisia Europeană la începutul acestei săptămâni. Punctul cu adevărat slab al regiunii Sud-Est este la capitolul inovare (-1,8 ori față de media UE28), unde chiar și ultima clasată, regiunea Egeei de Nord din Grecia o surclasează fără drept de apel (-1,26). Puncte slabe pentru regiunea românească sunt de asemenea, educația de bază, învățământul superior și formare/învățarea continuă. Practic, ceea ce ne spune analiza Comisiei Europene este faptul că, raportat a mărimea populației și a pieței, Regiunea Sud-Est suferă din lipsa forței de muncă calificate, în ciuda prezenței a două centre universitare la Galați și Constanța. Rezolvarea acestei probleme va deschide posibilitatea creșterii gradului de inovare și implicit îmbunătățirea competitivitățuii regionale, în condițiile în care este evident că din punctul de vedere al patrimoniului cultural și natural, regiunea oferă posibilități uriașe de dezvoltare (valorificarea Dunării, a Mării Negre etc.). Este evident că fără investiții importante în educație, regiunea Sud-Est va rămâne subdezvoltată. ■

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele