Strategia amânării
Epopeea numirii-respingerii Liei Olguța Vasilescu și a lui Mircea Drăghici la Dezvoltare și Transporturi descrie blocajul de comunicare între guvern președinție, nimic nou în jocurile de putere locale. Totuși, în contextul exercitării mandatului la președinția Consiliului Uniunii Europene acest blocaj poate afecta chiar agenda României. Mai mulți lideri europeni au făcut apel la coeziune internă pentru ca România să-și poată îndeplini misiunea asumată de la 1 ianuarie. Politologii spun că președintele a jucat, pentru prima oară, cartea politică în întreg acest scandal, dar atrag atenția că limitele sale sunt strict trasate de Curtea Constituțională, că jocul său nu poate continua la nesfârșit și că, în final, va sfârși ca victimă a jocului făcut de PSD, partid neinteresat de negociere, câtă vreme deține toate frâiele puterii în stat.
Pîrvulescu: Între Palatul Victoria și Cotroceni este un război de poziții
Până unde poate merge, însă, acest joc și, mai ales, care sunt consecințele sale?
Pentru politologul Cristian Pîrvulescu, războiul dintre Palatul Victoria și Cotroceni este unul de poziții, în care, doar pentru moment, președintele are câștig de cauză.
„Suntem într-un război de poziții, în sensul că există un avantaj legal pe care-l speculează foarte bine Klaus Iohannis. Personal, mă întreb dacă există ceva de la CNSAS, pentru că instituția e momentan în blocaj. Președintele a respins propunerile, având argumente legale și de oportunitate. În ambele situații, argumentele legale au fost legate de lipsa cazierului și a declarației pe propria răspundere. Vom vedea în ce măsură juriștii președintelui vor găsi în continuare argumente pentru a rezista.”
Pe de altă parte, spune politologul, „PSD a făcut o obsesie, având în vedere situația excelentă pe care o are pe celelalte fronturi, din a-l obliga, din a-l umili pe președintele Iohannis cu impunerea celor doi și în special a Liei Olguța Vasilescu. Dar, până la urmă, și a lui Drăghici, care este secretarul general al partidului și o figură formală importantă, chiar dacă aproape necunoscută pentru publicul român”.
Rezistența președintelui, spune politologul, nu poate fi însă una de durată, chiar dacă „este unul din puținele domenii în care Klaus Iohannis a preluat ofensiva și are un avantaj. A câștigat aproape două luni, sunt curios, însă, cât va mai putea continua”.
Pentru că, în final, avertizează Pîrvulescu, „se va ajunge din nou la Curtea Constituțională. Iar dacă se ajunge la Curtea Constituțională, știm verdictul. Curtea Constituțională este instituție politică, asociată actualei majorități guvernamentale, pe care o sprijină, iar cei șase care votează permanent de partea puterii sunt reprezentanții PSD, ALDE – pentru că Mona Pivniceru sigur că a fost propusă de PNL, dar a devenit ALDE – și UDMR. E cât se poate de limpede rezultatul”. „Pentru observatorii occidentali însă, chestiunile acestea sunt foarte greu de înțeles”, a conchis politologul.
Andrei Țăranu: Președintele a testat limitele PSD
Pentru politologul Andrei Țăranu, președintele Iohannis a încercat „să joace politic, pentru că el practic nu are niciun motiv în acest moment să refuze cele două numiri”. Ceea ce a încercat, de fapt, președintele „a fost să găsească posibilități de tergiversare a acestor numiri, tocmai pentru că a sperat că la un moment dat se va găsi ceva. Dar posibilități în acest moment să mai amâne nu prea sunt”, spune Andrei Țăranu.
În opinia sa, din punct de vedere politic tot președintele va fi cel „care va ieși destul de șifonat din această poveste, pentru că, din punctul meu de vedere, ar fi trebuit să aibă niște argumente anterioare care să-i permită să împiedice numirile, dacă într-adevăr își dorea să o facă”. Țăranu aduce în sprijinul observației sale faptul că CCR nu-i conferă președintelui decât argumentul legalității, pentru a împiedica numirile, nu și pe cele de oportunitate. „Or, oportunitate nu are decât una, o singură dată și a trecut.”
„În momentul acesta, guvernul se va juca. Și nu atât guvernul, cât PSD. Se va juca la nesfârșit cu președintele până când acesta va ceda”, anticipează Țăranu.
Politologul este de părere că „președintele a așteptat niște dosare mai noi și a vrut să vadă în ce măsură PSD este capabil să negocieze. Cred că aici președintele a încercat să pornească o negociere și să vadă cu cine poate să negocieze: cu primul ministru? Cu domnul Dragnea? Sau poate să constate că, de fapt, PSD nu este capabil de negociere. Sau nu vrea, sau nu știe, sau nu are niciun interes să negocieze cu președintele în acest moment. Pe dosarele europene, ar fi destule lucruri care ar putea să intereseze ambele părți, guvern și președinție, deopotrivă. Să negocieze astfel încât să se echilibreze cât de cât viața politică și să se reducă tensiunea. Să se echilibreze astfel încât să nu se mai ajungă la blocaje în CSAT. Să negocieze ca să vadă cum se va face bugetul, care va trece prin CSAT. Sunt posibilități și forme prin care președintele poate pune presiune și, probabil, a vrut să vadă cât și până unde poate să o facă. Eu așa văd acest ping-pong între guvern și președinție”.
O remaniere cu efect întârziat
Preluarea președinției rotative a Consiliului Uniunii Europene a prins România pe picior greșit pe plan intern. Dincolo de temerile, exprimate public deja, atât din România, cât și de la Bruxelles, că actualul executiv ar fi nepregătit să administreze, prin miniștrii săi, dosarele agendei europene, România dovedește și un nivel scăzut al capacității de comunicare între instituții și un blocaj de negociere pentru a ajunge la un scop comun.
Cel mai bun exemplu e oferit chiar de nesfârșitul ping-pong jucat de Palatul Victoria și de Cotroceni pe tema numirii celor doi în funcțiile în care PSD i-ar vrea, iar președintele Iohannis nu.
Propunerea de remaniere a venit din partea PSD cu mai puțin de o lună înainte ca România să preia președinția Consiliului Uniunii Europene. O decizie care a născut controverse în spațiul public, deoarece exista riscul ca noii miniștri să nu aibă habar de agenda europeană, pentru care s-au făcut pregătiri timp de doi ani cu predecesorii lor. Remanierea a fost, totuși, făcută, iar situația a fost complicată de demisia surprinzătoare a celui care a coordonat eforturile de pregătire pentru preluarea președinției rotative, ministrul afacerilor europene Victor Negrescu. Remanierea, care nu a ținut cont de exigențele mandatului de la președinția Consiliului Uniunii Europen, a avut ca rezultat îndepărtarea indezirabililor Paul Stănescu și Lucian Șova, coentestatari ai liderului PSD.
Mișcarea a fost mai complicată: Lia Olguța Vasilescu a fost transferată de la Muncă la Transporturi, iar Ilan Laufer, care mai fusese ministru și la Mediul de Afaceri, a fost reactivat, în ciuda imaginii sale de vedetă mondenă. A venit răspunsul președintelui Iohannis, care a acceptat remanierea propusă de PSD cu excepția numirii în cele două posturi, de la Dezvoltare și Transporturi. În primul rând, a refuzat să-i revoce pe Paul Stănescu și pe Lucian Șova și a refuzat, deopotrivă, numirea lui Vasilescu la Transporturi și a lui Laufer la Dezvoltare. Fără să aștepte motivarea președinției, premierul Dăncilă a propus-o pe Vasilescu la Dezvoltare și pe trezorierul PSD Mircea Drăghici la Transporturi. Numai că președintele a refuzat în continuare să-i revoce pe încă titularii celor două ministere. Ulterior, la presiunea partidului, cei doi își înaintează demisia. Pentru că nici de astă-dată Klaus Iohannis nu a acceptat vacantarea posturilor și numirea ultimilor propuși, premierul a apelat la Curtea Constituțională. Care i-a dat dreptate premierului Dăncilă, constatând existența unui conflict juridic constituțional și a blocajului instituțional.
Tensiunile între cele două palate s-au accentuat, premierul Dăncilă acuzându-l pe președintele Iohannis, imediat după ce România a preluat președinția Consiliului UE, că afectează soarta a 500 de milioane de europeni și a dosarelor europene pe care cei doi miniștri le-ar avea de soluționat. „Împotrivirea” lui Iohannis are „impact european”, a mai spus premierul, care a amenințat din nou cu CCR.
Impasibil, președintele a continuat să refuze numirea celor doi, după cum și Dăncilă a insistat să-i propună pe Vasilescu și pe Drăghici, făcând abstracție de solicitările președintelui, care a spus că așteaptă alte numiri, ceva mai competente, care să dea garanția „că ministerele vor fi bine conduse”.
S-a trecut la etapa pe documente, șeful statului reproșând premierului că dosarele celor doi, trimise la Cotroceni, nu conțin decât CV-ul și copia după cartea de identitate și că lipsesc anumite documente, cum ar fi cazierul și declarația pe proprie răspundere că nu se află în incompatibilitate cu funcțiile pentru care au fost propuși. Luni, premierul a anunțat că-și menține propunerile și că a înaintat și documentele cerute, acuzându-l pe șeful statului că duce în derizoriu prerogative și raporturi constituționale.
