Un nou tip de război rece

Cum poate fi gestionată rivalitatea în creștere dintre America și o Chină în ascensiune

59
8 minute de lectură

China contra America

Ediția tipărită | Lideri

16 mai 2019

LUPTA PENTRU COMERȚ nu reprezintă nici măcar jumătate. Statele Unite și China se luptă în fiecare domeniu, de la semiconductori la submarine și de la filme de mare succes de casă la explorarea Lunii. Cele două superputeri căutau, odinioară, o lume în care toți câștigă. Victoria de azi pare să implice înfrângerea celeilalte tabere – un colaps care să subordoneze permanent China față de ordinea americană; sau o Americă umilită, care se retrage de la Vestul Pacificului. Este un nou tip de război rece, care ar putea să se termine fără niciun învingător.

Așa cum explică reportajul nostru special de săptămâna aceasta, relațiile dintre superputeri s-au deteriorat. America se plânge de China, care și-ar obține avansul spre vârf prin furtul de tehnologie, și de faptul că aceasta își face loc în Marea Chinei de Sud și amenință democrații, precum Canada și Suedia, devenind un pericol la adresa păcii globale. China este prinsă între visul de a-și recâștiga locul care i se cuvine în Asia și teama că o Americă obosită, invidioasă îi va bloca ascensiunea, deoarece nu poate să accepte propriul declin.

O potențială catastrofă planează la orizont. Sub Kaiser, Germania a atras lumea în război; America și Uniunea Sovietică au flirtat cu Armagedon-ul nuclear. Chiar dacă America și China nu vor ajunge la un conflict, lumea va suporta costurile încetinirii creșterii și ale problemelor care vor mocni, din lipsă de cooperare.

Ambele tabere trebuie să se simtă în mai mare siguranță, dar și să învețe să trăiască laolaltă într-o lume cu o încredere redusă. Nimeni nu ar trebui să creadă că acest lucru este ușor sau rapid de realizat.

Tentația este de a izola China, așa cum America a izolat cu succes Uniunea Sovietică – nu doar Huawei, care furnizează echipamente de telecomunicații 5G și care a fost blocat săptămâna aceasta de o serie de ordine, ci și aproape întreaga tehnologie chineză. Totuși, în cazul Chinei, asta riscă să genereze exact dezastrul pe care decidenții politici încearcă să îl evite. Se poate ca lanțurile de aprovizionare globale să ajungă să evite China, dar numai în condițiile unui cost uriaș. În termeni nominali, comerțul sovieto-american, la finele anilor ʼ80, ajunsese la două miliarde de dolari pe an; comerțul dintre America și China este acum la 2 miliarde de dolari pe zi. În domeniul tehnologiilor cruciale, cum sunt producția de microcipuri și 5G, e greu de spus unde se termină comerțul și unde începe securitatea națională. Economiile aliaților Americii din Asia și Europa depind de comerțul cu China. Doar o amenințare neambiguă i-ar putea convinge să-și rupă legăturile cu ea.

Ar fi la fel de neînțelept ca America să nu reacționeze. Nicio lege a fizicii nu spune că informatica cuantică, inteligența artificială și alte tehnologii trebuie să fie dezvoltate de oameni de știință care sunt liberi să voteze. Chiar dacă dictaturile tind să fie mai fragile decât democrațiile, Președintele Xi Jinping a reafirmat controlul de către partid și a început să proiecteze puterea chineză în jurul lumii. Parțial din acest motiv, una dintre foarte puținele convingeri care îi unesc pe republicani și pe democrați este că America trebuie să acționeze împotriva Chinei. Dar cum?

Mai întâi, America trebuie să înceteze să își submineze propriile puncte forte și să construiască, în schimb, pe ele. Dat fiind că imigranții sunt vitali pentru inovație, piedicile administrației Trump în calea imigrației legale sunt menite eșecului. La fel sunt și frecventa denigrare a oricărei științe care nu se potrivește cu agenda sa și încercările sale de a reduce finanțarea pentru știință (din fericire, acestea au fost răsturnate de Congres).

QINGDAO, CHINA – APRIL 08: Containers are being transferred at Qingdao Port on April 8, 2018 in Qingdao, Shandong Province of China. China has been prepared to strike back if the United States unveils the list of Chinese products subject to additional tariff hikes, China’s Ministry of Commerce (MOC) said on Friday. (Photo by VCG/VCG via Getty Images)

Un alt punct forte pentru America rezidă în alianțele, în instituțiile și în normele pe care le-a creat după al Doilea Război Mondial. Echipa Trump a aruncat la gunoi normele, în loc să consolideze instituțiile, și a atacat Uniunea Europeană și Japonia în privința comerțului, în loc să lucreze cu ele, ca să oblige China să se schimbe. Puterea hard a Americii din Asia oferă noi asigurări aliaților ei, dar președintele Donald Trump tinde să ignore modul în care și puterea soft poate să cimenteze, la rândul ei, alianțele. În loc să arunce îndoiala asupra statului de drept acasă la el și să negocieze extrădarea unui executiv al Huawei din Canada, el ar trebui să arate cu degetul la starea de supraveghere pe care China a impus-o împotriva minorității uigure din provincia de Vest Xinjiang.

Pe lângă focalizarea pe aspectele ei forte, America trebuie să își întărească și sistemul de apărare. Asta implică puterea hard, deoarece China se înarmează ea însăși, inclusiv în domenii noi, precum spațiul și spațiul cibernetic. Dar asta înseamnă și realizarea unui echilibru între protecția proprietății intelectuale și susținerea fluxului de idei, oameni, capital și mărfuri. Atunci când universitățile și oamenii de știință din Silicon Valley se strâmbă la restricțiile privind securitatea națională, ei sunt naivi sau neloiali. Dar atunci când vulturii apărării cer, cu exces de zel, izolarea chinezilor și a investițiilor chinezești, ei uită că inovația americană depinde de o rețea globală.

America și aliații săi au puteri vaste pentru a evalua cine și ce cumpără. Totuși, Occidentul știe prea puțin despre investitorii chinezi și partenerii din firmele mixte și legăturile lor cu statul. O aprofundare în evaluarea industriilor sensibile ar trebui să suprime impulsul de a interzice totul.

A avea raporturi cu China înseamnă și a găsi modalități de a crea încredere. Acțiunile pe care America le dorește a fi defensive pot părea ca o agresiune în ochii chinezilor, care ar avea ca scop descurajarea Chinei. Dacă China simte că trebuie să riposteze, ar putea escalada o conflict naval în Marea Chinei de Sud. Sau ar putea urma un război, după o invazie a Taiwanului de către o Chină furioasă, hiper-naționalistă.

O apărare mai puternică are, așadar, nevoie de o agendă care să dezvolte obiceiul de a conlucra, așa cum America și URSS vorbeau despre reducerea armamentului, în timp ce se amenințau reciproc cu distrugerea. China și America trebuie să conchidă că este în interesul lor să trăiască în interiorul normelor. Nu duc lipsă deloc de proiecte la care ar putea lucra împreună, inclusiv cu Coreea de Nord, reguli pentru spațiu și războiul cibernetic și, dacă Trump se va decide, asupra schimbărilor climatice.

O astfel de agendă necesită abilitate politică și viziune. În momentul de față, ambele lipsesc. Trump rânjește la binele global, iar susținătorii săi au obosit ca America să joace rolul jandarmului lumii. Între timp, China are un președinte care vrea să potențeze visul de măreție națională ca modalitate de a justifica controlul total din partea Partidului Comunist. El stă în fruntea unui sistem care a considerat că angajamentul din partea fostului președinte american, Barack Obama, este ceva care trebuie exploatat. Viitori lideri ar putea fi mai deschiși la o colaborare luminată, dar nu există garanții în acest sens.

La trei decenii de la prăbușirea Uniunii Sovietice, momentul unipolar s-a încheiat. În China, America se confruntă cu un mare rival, care aspiră cu încredere să fie numărul unu. Legăturile de afaceri și profiturile, care au cimentat cândva această relație, au devenit acum încă un motiv de ceartă între ele. China și America trebuie neapărat să creeze reguli care să le ajute să gestioneze epoca, în evoluție rapidă, de concurență între superputeri. Deocamdată, ambele văd în reguli aspecte care trebuie încălcate.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele