Predați cheile!
Ediția tipărită | Europa
11 aprilie 2019 | BERLIN
SARAH-LENA KNUST, o consultantă PR manierată, nu ar putea fi o persoană care să se manifeste radical. Dar a găsi o locuință în capitala în plin boom a Germaniei poate să pună la încercare și cele mai îndrăznețe suflete. De când s-a mutat la Berlin, anul trecut, Knust s-a chinuit de două ori să găsească o locuință pe care să și-o poată permite. Ultima vizionare de apartamente la care a participat a atras 30 de rivali. Locul pe care l-a găsit în cele din urmă îi va înghiți aproape jumătate din venit. „Știam că va fi greu, suspină ea. Dar nu credeam că va fi atât de greu.”
Astfel de povești au devenit familiare într-un oraș în care zilele când nu plăteai aproape nimic pe apartamente vaste au apus demult. Acesta este motivul pentru care mii de berlinezi, inclusiv Knust, au semnat o propunere radicală: să exproprieze proprietățile imobiliare private. Campania, lansată la un protest față de „nebunia chiriilor” de la Berlin, pe 6 aprilie, strânge semnături pentru a forța un vot în întreg orașul care să oblige companiile care dețin peste 3.000 de proprietăți să le vândă municipalității. Ea se sprijină pe o interpretare nouă a prevederii constituționale care permite ca activele private să fie „transferate în proprietatea publică”. Opiniile diferă în ceea ce privește obținerea sau nu a girului tribunalelor, dar peste jumătate din berlinezi sprijină planul, într-un oraș unde 85% dintre locuitori stau în chirie. Firmele care dețin aproape 250.000 de proprietăți, circa 15% din fondul imobiliar al Berlinului, ar fi afectate. Deutsche Wohnen (DW), cea mai mare dintre acestea, a devenit ținta simbolică a măsurii.
Marile orașe ale Germaniei rămân ieftine, după standardele europene, dar multe au înregistrat creșteri dramatice ale chiriilor în ultimul deceniu (vezi harta). Reglementările aspre, inclusiv o lege de „frână a chiriilor” din 2015, nu au reușit să îi satisfacă pe chiriași. Aproape jumătate din alegătorii din marile orașe spun că se chinuie să găsească locuințe la prețuri rezonabile. Harald Simons de la Universitatea din Leipzig spune că problema își are rădăcinile în eșecul edililor din anii 2000 de a prezice creșterea populației. Cu 15 ani în urmă, la Berlin erau 15.000 de apartamente goale, iar orașul demola clădirile de locuințe publice. Municipalitățile își făceau planuri pentru un declin demografic. Apoi însă au venit valurile de imigranți și de tineri germani atrași de piețe de muncă înfloritoare. Orașele au explodat – la Berlin s-au mutat 280.000 de oameni în ultimii șase ani – iar construcțiile au rămas în urmă. Anul trecut, Fundația Hans Böckler a descoperit că în 77 de orașe germane există un deficit de 1,9 milioane de apartamente cu prețuri rezonabile. „Trebuie să construim, să construim, să construim”, spune Simons.
Construcțiile au luat avânt, dar va trebui să treacă între opt și zece ani de la deciziile de zonare la terminarea lucrărilor. O problemă este opoziția rezidenților la proiectele de dezvoltare urbană; în 2014, berlinezii au votat împotriva unui proiect imobiliar propus pe Tempelhof Feld, un fost aeroport care este folosit acum pentru plajă și patinaj. În unele orașe, terenurile stau goale, deoarece investitorii așteaptă ca valoarea lor să crească. Lipsa forței de muncă din sectorul de construcții se adaugă la problemă, iar frânele la chirii descurajează și ele noile construcții.
Helge Peters, o purtătoare de cuvânt pentru campania de expropriere, spune că neconcordanțele dintre cerere și ofertă nu descriu întreaga poveste. În 2004, după un crah bancar, Berlinul a vândut o mare parte dintre proprietățile imobiliare publice la prețuri de nimic. Aceste proprietăți au fost cumpărate de companii listate la bursă, precum DW, care au canalizat fondurile de la investitori instituționali care voiau să fugă de piața ternă a obligațiunilor. Aceste firme îi storc pe chiriașii săraci ca să poată să plătească dividende mai mari, susține Peters, având drept rezultat „o dislocare socială țintită”. Chiriașii spun că marii proprietari întârzie lucrările de întreținere și evită plafoanele la chirii prin facturarea unor „modernizări” nedorite.
Ținând cont de toate acestea, scepticii se întreabă dacă prețul exproprierii – pe care Senatul (guvernul) orașului îl estimează între €26 miliarde și €36 miliarde, în timp ce susținătorii campaniei spun că ar putea fi de doar €7 miliarde — este justificat într-un Berlin împovărat de datorii. Planul nu va micșora chiriile și nici nu va crește oferta de locuințe, spune Philip Grosse, CFO la Deutsche Wohnen. El vrea ca politicienii să dea dovadă de curaj. Dar Senatul Berlinului, o coaliție de social-democrați (SPD), verzi și extrema stângă, este divizat. Mulți speră să se blocheze propunerea prin cumpărarea de proprietăți private și prin înăsprirea reglementărilor. Unele voci din SPD cer o înghețare pe cinci ani a chiriilor. Mulți politicieni pe plan național împărtășesc evaluarea lui Grosse care estimează că exproprierea ar transforma Berlinul într-un „no man’s land” pentru capitalul privat. Pentru mulți berlinezi, se pare că tocmai aceasta este ideea.
Acest articol a apărut în secțiunea Europa din ediția tipărită a The Economist, sub titlul „Predați cheile”
