Impredictibilitatea legislativă constituie unul dintre motivele gradului scăzut al intermedierii financiare din România, consideră reprezentanții Asociației Române a Băncilor (ARB). Iar lipsa unor studii de impact ar putea genera reglementări, care să afecteze în final consumatorii de produse financiar-bancare, arată un studiu KPMG.

În prezent, în România, intermedierea financiară este la un nivel de 27%, ceea ce ne plasează pe ultimul loc în Uniunea Europeană, la acest capitol. Totodată, Florin Dănescu, președintele executiv al ARB a arătat că în perioada 2014-2018 au existat 50 de inițiative legislative, cu impact negativ asupra industriei bancare. „Am numărat iniţiativele legislative pe care le-am simţit dăunătoare industriei bancare şi creditării. Între 2014 şi 2018 inclusiv, numărul acestora a fost de 50, deci asta înseamnă zece iniţiative legislative pe an. Dacă noi acordăm un credit ipotecar pe durata maximă de 30 de ani, asta ar însemna că zece iniţiative pe an pe un contract pe care îl faci astăzi şi care se termină peste 30 de ani, ar fi pus sub semnul întrebării de zece ori pe an, adică de peste 300 de ori pe toată durata împrumutului? Cum să fim extrem de optimişti în dezvoltarea volumică a creditării, când riscul acesta e atât de semnificativ, când impredictibilitatea are acest preţ direct pe care trebuie să-l simţim, să-l înţelegem?”, a punctat preşedintele executiv al ARB.

Riscul legislativ „în limite normale” este caracteristic oricărei economii de piață, consideră avocatul și profesorul de drept civil la Facultatea de Drept a Universității din București (UB), Valeriu Stoica.

„Ceea ce este de incriminat este însă riscul legislativ care depășește limitele normale”, consideră Valeriu Stoica. În categoria „riscului legislativ care depășește limitele normale”, profesorul din cadrul UB include acele inițiative legislative la care se remarcă absența studiului de impact (obligatoriu, conform legii); necorelarea cu ansamblul normativ în care respectivul proiect de lege trebuie integrat (cu consecințe asupra creșterii incoerenței legislative); nerespectarea normelor de tehnică legislativă din punctul de vedere al clarității și al logicii normative; și, în sfârșit și poate cel mai grav, depășirea cadrului constituțional de joc (practic, legiferarea cu ignorarea prevederilor Constituției României). De altfel, profesorul Valeriu Stoica se plângea de faptul că, din păcate, în Parlamentul României se constată o continuă degradare a calității procesului de adoptare a legilor, arătând că, în anii `90, actele normative emise de Parlamentul României erau mult mai bune din punctul de vedere al tehnicii legislative și al încadrării lor în contextul general normativ, decât în prezent.

10 inițiative legislative „toxice”, pe an

Comunitatea bancară se mai plânge și de faptul că atunci când sunt adoptate norme, care vizează domeniul bancar, nu există dialog între legislatori și sectorul respectiv. „De multe ori ni se solicită puncte de vedere la amendamente, imediat după ce ni s-au dat să le citim. Iar astfel de practici au devenit o obișnuință. Dar cel mai cunoscut exemplu este modul în care a fost adoptată OUG 114/2018, când s-a cerut un studiu de impact la BNR, după adoptarea OUG,” arăta Florin Dănescu în cadrul unei conferințe de presă. De altfel, acesta declara că ARB solicită „asigurarea unui dialog real și constructiv în dezbaterea proiectelor de lege, care au implicații multiple atât la nivelul consumatorilor, instituțiilor de credit, cât și la nivel macroeconomic”.

„Aceste propuneri apar într-un moment în care cadrul legislativ al activității bancare din România a suferit transformări numeroase, unele necesare pentru armonizarea legislației românești cu cea a țărilor europene, altele însă creând volatilitate în mediul de afaceri. Efectele negative se produc deja, indiferent de modul de soluționare a proiectelor de lege în Parlament. În ultimii 5 ani, impredictibilitatea cadrului legislativ bancar s-a accelerat prin creșterea recurentă, de la an la an, a numărului de inițiative legislative, legi și regulamente (aproximativ 50 de legi noi în perioada 2014-2018). Este vital să se asigure predictibilitate legislativă în sectorul financiar, pentru a crea premisele fără de care România nu poate reveni la o creștere a intermedierii financiare”, precizează comunicatul ARB.

Stoparea creditării?

Asociația Română a Băncilor a prezentat și un studiu al companiei de consultanță KPMG cu privire la posibilul impact asupra sectorului bancar și economiei în general a patru proiecte legislative aflate în prezent în dezbaterea Parlamentului, pe traseul de adoptare (au trecut deja de Senat): protecția consumatorilor contra riscului valutar în contractele de credit; protecția consumatorilor față de cesiunile speculative de creanțe; protecția consumatorilor față de executările silite abuzive sau intempestive; și  protecția consumatorilor împotriva dobânzilor excesive.

Conform studiului, la nivelul Uniunii Europene doar jumătate dintre statele membre au implementate reguli de limitare a ratelor de dobândă pentru credite (14 state membre). Cele mai multe state au ales plafoane bazate pe media dobânzilor practicate în piață (rate endogene), doar patru optând pentru rate de referință ale dobânzilor, care nu sunt legate strict de piața creditului: Belgia-în funcție de rate la certificate de depozit și EURIBOR la 3 luni; Olanda-cu dobânda legală, plus 12 puncte procentuale; Polonia-de 4 ori rata Lombard și Spania-doar pentru descoperitul de cont tacit, dobânda maximă este de 25 ori rata legală.

Studiul mai arată că cele mai multe state au plafoane diferențiate în funcție de diverse criterii: produs, valoare împrumutată, maturitate. De asemenea, majoritatea plafoanelor au în vedere limitarea DAE maximă prin raportare, în general la DAE mediu. În jumătate dintre state plafoanele sunt aplicabile tuturor creditelor acordate consumatorilor, în timp ce în cealaltă jumătate limitele se aplică doar unor categorii de creditori (e. g. instituții nebancare) sau unor produse specifice.

Creditele ipotecare sunt însă exceptate de la o astfel de limitare, în condițiile în care, în proiectul de lege, care inițial era destinat să reglementeze doar împrumuturile acordate de instituțiile financiare nebancare, limitarea dobânzii s-ar face la 2 puncte procentuale peste dobânda de referință a BNR.

„Am ajunge ca în cazul creditelor ipotecare să avem un astfel de plafon la un nivel de dobândă de 5%, în condițiile în care media pieței este în prezent de 5,6%. S-ar pune în aceste condiții problema stopării creditării, cel puțin în cazul anumitor bănci, care au dobânzi mai mari decât plafonul stabilit. S-ar ajunge chiar la retragerea anumitor bănci de pe piața românească, ceea ce ar însemna nu creșterea, ci reducerea intermedierii financiare. Oare faptul că am scăzut de la o intermediere financiară de peste 45% în 2008, la una de 27% în prezent nu constituie pentru nimeni un semnal de alarmă? Oare nu ne punem întrebarea de ce băncile nu au menținut măcar acel grad de intermediere financiară din trecut, dacă activitatea bancară este una atât de profitabilă și lipsită de riscuri, pe cât se vehiculează de către unii dintre inițiatorii proiectelor legislative ce vizează sectorul bancar?”, declara Florin Dănescu.

Efecte de sens contrar

Studiul KPMG atrăgea atenția și asupra faptului că anumite prevederi ar putea să aibă efecte de sens contrar dorinței exprimate de inițiatorii proiectelor legislative. „Toți consumatorii, pentru care alte soluții de redresare, în afară de executarea silită, nu sunt fezabile, vor fi  nevoiți să se apere în litigii inițiate de creditori, prin care se urmărește obținerea unui titlu executoriu în vederea stabilirii certitudinii, lichidității și exigibilității datoriei față de instituția de credit. Aceste litigii ar putea depăși ca durată 3 ani, conform estimărilor KPMG și doar în cazul unora dintre consumatori, litigiile ar putea conduce la modificarea sumelor datorate, de exemplu ca urmare a identificării și anulării unor clauze abuzive”, menționa studiul. Identificarea clauzelor abuzive poate conduce doar la modificarea sumei de rambursat, nu și la anularea în totalitate a obligațiilor de plată. Mai mult, astfel de litigii de obținere a titlului executoriu vor presupune costuri suplimentare pentru consumatori. Aceștia vor suporta cheltuieli suplimentare de judecată, a căror valoare crește proporțional cu durata procesului judiciar și valoarea creditului. De exemplu, conform estimărilor KPMG, în cazul unui credit de aprox. 75.000 lei, pentru care procesul judiciar presupune toate cele 3 etape, prima instanță de judecată, apel și recurs, costurile totale pot depăși 20.000 lei, iar instituția de credit poate solicita instanței recuperarea costurilor de obținere a titlului executoriu de la consumator drept cheltuieli de judecată în litigiul pentru obținerea titlului executoriu.

De asemenea, plafonarea ratei de dobândă poate avea ca efect limitarea accesului la creditare pentru o categorie de consumatori considerați a avea un risc mai ridicat, în cazul acestora costurile estimate ale instituțiilor de credit putând depăși nivelul plafonului. Anumiți consumatori ar putea să nu mai fie eligibili pentru creditare și vor fi nevoiți să identifice soluții alternative de finanțare sau să renunțe la achizițiile planificate. Pentru creditele noi, instituțiile de credit vor lua în considerare impactul potențial al propunerii legislative, limitarea dobânzilor, creșterea volumului creditelor neperformante asupra capitalului, costului finanțării și profitabilității bancare etc.) și ar putea fi nevoite să recurgă la majorarea costului de creditare sau la înăsprirea condițiilor de creditare. ■

Posibile efecte ale adoptării celor patru proiecte legislative

• La nivelul instituțiilor de credit, impactul celor 4 inițiative legislative aflate în proces de adoptare se poate transmite prin creșterea nivelului creditelor neperformante. Un volum ridicat al creditelor neperformante este de natură să erodeze profitabilitatea și capitalul bancar disponibil pentru acordarea de noi credite, cu impact direct asupra capacității sistemului bancar de a finanța economia reală.
• Reducerea ratei creditelor neperformante la un nivel de 3% ar putea genera pentru instituțiile de credit capital suplimentar de 2,3 miliarde lei, care ar putea susține un volum de credite suplimentar de 22,6 miliarde lei.
• Propunerile legislative generează incertitudini cu privire la perspectivele de profitabilitate ale instituțiilor de credit și determină creșterea cerințelor de capital, ca urmare a limitării veniturilor și a creșterii provizioanelor și a costurilor interne.
• Reducerea interesului investitorilor în sectorul bancar s-ar putea transpune în ieșiri de capital și ar putea determina reducerea concurenței la nivelul sectorului.
• O reducere cu 5% a soldului creditelor acordate populației și agenților economici (respectiv 12,19 miliarde lei la decembrie 2018) poate conduce la o reducere cu 2,64% a PIB.
• Creșterea ratei creditelor neperformante ca urmare a reducerii eficacității a două instrumente esențiale de soluționare a acestora (cadrul legal și piața secundară a creditelor) determină creșterea riscului de țară. Creșterea riscului de țară are un impact direct asupra costului finanțării suverane și al finanțărilor acordate de instituțiile financiare, precum și asupra investițiilor străine pe termen mediu și pe termen lung.
• Acumularea unor volume în creștere de credite neperformante conduce la creșterea provizioanelor și a pierderilor din creditare, precum și la creșterea costurilor operaționale ca urmare a redirecționării resurselor interne ale băncii către gestionarea acestor credite. Rata creditelor neperformante reprezintă unul din principalii indicatori de risc bancar, conducând la creșterea costului finanțării pentru instituțiile de credit.
• Limitarea accesului la credite pentru achiziția de locuințe ca urmare a înăspririi condițiilor de creditare ar putea pune o presiune suplimentară asupra pieței imobiliare, cu efecte negative asupra valorii bunurilor imobiliare locative.
• Reducerea capacității instituțiilor de credit de a finanța populația și agenții economici afectează direct consumul, ceea ce poate genera efecte în lanț asupra întregii economii, respectiv reducerea veniturilor agenților economici cu impact asupra stabilității acestora pe termen mediu și pe termen lung, încetinirea creșterii economice și reducerea încasărilor la bugetul de stat.

Sursa: Studiu KPMG