Ediția tipărită | Orientul Mijlociu și Africa
31 mai 2018 | BEIRUT, IERUSALIM ȘI MOSCOVA

ÎN TIMP CE rachetele defilau prin Piața Roșie, pe 9 mai, la parada de Ziua Victoriei a Rusiei, Beniamin Netaniahu, prim-ministrul Israelului, stătea alături de președintele Vladimir Putin. Venise acolo ca să se asigure de sprijinul Rusiei pentru controlul influenței Iranului în Siria. Purta la butonieră cocarda portocalie și neagră a Sfântului Gheorghe, un simbol al celui de-Al Doilea Război Mondial, devenit sinonim cu revanșismul rus din Ucraina. Aceste gesturi par să fi dat roade: atunci când The Economist mergea la tipar, Rusia și Israelul finalizau un acord menit să încerce să mențină forțele iraniene la 24 de kilometri distanță de granița israeliană cu Siria.

Acordul subliniază echilibristica delicată a lui Putin din Orientul Mijlociu. După intervenția sa în războiul civil din Siria, la finele lui 2015, Rusia s-a poziționat ca un jucător indispensabil, capabil să vorbească cu aproape toate părțile. Ea a menținut contactul cu Turcia, SUA și țările arabe implicate în conflict. Mai ales, a menținut relații bune cu Israelul, cu care are legături culturale și economice puternice, precum și cu Iranul, partenerul său în sprijinirea regimului lui Bashar al-Assad, președintele mânjit cu sânge al Siriei.

Pe măsură însă ce războiul se potolește în Siria, Rusia ar putea să considere că are mai puțină nevoie de Iran. În trecut, s-a făcut că nu vede atunci când Israelul a bombardat convoaie din Siria care transportau arme pentru Hezbollah, o miliție libaneză sprijinită de Iran, care a luptat într-un război sângeros cu Israelul în 2006. Unii consideră că Rusia merge acum mai departe. În timp ce Iranul încearcă să își stabilească baze permanente în Siria, Israelul i-a atacat pozițiile. În noaptea paradei de la Moscova, Israelul a lansat zeci de lovituri aeriene asupra forțelor iraniene, fără să fie împiedicat de apărarea aeriană rusă din Siria. Unii iranieni suspectează că Putin i-ar fi dat lui Netaniahu coordonatele bazelor iraniene.

Rămâne de văzut dacă va putea fi pus în aplicare un acord între Israel și Rusia privind desfășurarea trupelor iraniene. „Rusia are pârghii de influență limitate”, spune Nikolai Kojanov, un fost diplomat rus în Iran, profesor la Universitatea Europeană din Sankt Petersburg. „Depinde mult de dorințele Iranului însuși.” În timp ce Putin a cerut plecarea forțelor străine după încetarea războiului, legiunea străină a Iranului, Forța Quds a Corpului de Gardă Revoluționar Islamic, pe care unele țări îl consideră un grup terorist, pare să intenționeze să rămână pe poziții.

Interesele Rusiei și ale Israelului, pe de altă parte, par să fie convergente. „Avem o bună înțelegere cu Rusia și putem să împiedicăm o altă criză politică în Siria”, spune un înalt oficial israelian. „În ceea ce ne privește, Assad va continua să conducă.” Acestea sunt vești proaste pentru grupările rebele din satele siriene de lângă graniță, pe care Israelul le-a ajutat cu alimente, echipamente medicale și trimiterea ocazională a unor arme ușoare. Comandanții rebeli spun că au văzut deja cum se retrag soldați din milițiile sprijinite de Iran. O ofensivă din partea regimului Assad pare să urmeze. Doar „reprezentanți ai armatei Republicii Arabe Siriene ar trebui să stea la granițele Siriei cu Israelul”, a declarat Serghei Lavrov, ministrul rus de Externe.

Israelul pare să nu fie satisfăcut chiar și de asta. Forțele iraniene continuă să opereze în alte părți din Siria. O dronă iraniană care a pătruns în spațiul aerian israelian în luna februarie provenea de la o bază aflată la 240 de kilometri distanță de graniță. Dacă Assad și susținătorii săi ruși nu țin Iranul sub control, sunt previzibile mai multe lovituri aeriene din Israel – și nu doar asupra unor ținte iraniene. Oficialii israelieni remarcă faptul că atacurile de la 10 mai au lovit și baterii de rachete antiavion siriene furnizate de Rusia. Echilibristica s-ar putea să devină și mai dificilă pentru Rusia în viitor. „Strategia «să vorbim cu toți» se va prăbuși mai devreme sau mai târziu”, spune Kojanov. „La un moment dat, va apărea o situație în care va trebui să facem o alegere serioasă.”

Acest articol a apărut în secțiunea Orientul Mijlociu și Africa al ediției tipărite a The Economist, sub titlul „Ursul acrobat”.