Veneția s-a luptat mult timp cu inundațiile, deoarece s-a scufundat din ce în ce mai adânc, dar recenta criză ar fi putut fi evitată, dacă un proiect pentru protecția orașului-lagună nu s-ar fi împotmolit în corupție.

În 1984, cu mult înainte ca încălzirea globală și creșterea nivelului mării să fie noțiuni comune, Veneția deja se scufunda. Viitorul era atât de îngrozitor pentru orașul-lagună, încât consiliul local a votat să cheltuiască oricât ar fi nevoie pentru a studia și apoi pentru a construi un sistem de înaltă tehnologie împotriva inundațiilor, pentru a combate ascensiunea Mării Adriatice.

Este printre cele mai ambițioase lucrări de construcții civile din istoria modernă a Italiei, o fortăreață subacvatică din oțel concepută să se ridice din adâncuri în timpul mareelor înalte pentru a proteja orașul-lagună.

Dar zeci de ani după ce a fost conceput, proiectul rămâne incomplet și inutilizabil, puțin mai mult decât un refugiu pentru scoicile și crustaceele care și-au făcut o casă din această mașinărie.

Între timp, Veneția rămâne vulnerabilă, așa cum demonstrează valurile care au inundat orașul săptămâna trecută, intrând în piațete, biserici și hoteluri, depunând straturi de sare care corodează marmura.

Proiectul este cunoscut sub numele de MOSE – un acronim italian pentru Modulul Electromecanic Experimental și o referire la personajul biblic, Moise, care a despărțit Marea Roșie.

Este format din peste 70 de porți subacvatice masive, galbene, poziționate de-a lungul celor trei intrări care separă Marea Adriatică de laguna venețiană. Porțile sunt proiectate să crească în timpul mareei anormal de ridicate, „sigilând” Veneția.

În primele două decenii ale secolului XX, Veneția a fost inundată de cinci ori de o maree înaltă de peste 110 cm. La două decenii de la începutul secolului al XXI-lea, Veneția a fost lovită de peste 130 de ori de maree similare.

Marea în creștere ar umple, în esență, compartimentele din interiorul porților, care sunt proiectate să se ridice până la un unghi de 90 de grade pentru a opri fluxul apei. Pe măsură ce apa se retrage, porțile ar urma să coboare încet, vărsând apa înapoi spre mare.

Intenția din spatele barierelor retractabile era ca, atunci când era nevoie să fie ridicate, să permită Veneției să-și păstreze aspectul estetic și să permită pescarilor și altor bărci să intre și să iasă din port.

Specialiștii vorbesc acum despre MOSE ca despre o măsură provizorie, ceva ce poate cumpăra Veneției câteva decenii, până când Italia vine cu un alt plan. În opinia lui Pierpaolo Campostrini, directorul unui grup care gestionează cercetările în laguna din Veneția, chiar dacă MOSE ar funcționa timp de „20 sau 30 de ani” ar fi util, având în vedere daunele pe care Veneția le întâmpină de fiecare dată când este inundată. El a propus un plan Universității din Padova, ce presupune injectarea apei din mare în subteran, care să înconjoare Veneția, în încercarea de a ridica fundația orașului.

Silvio Berlusconi, premierul de atunci al Italiei, a inaugurat proiectul în 2003 cu promisiunea că acesta va fi finalizat până în 2011, termen care a fost amânat până în 2014, iar apoi până în 2016 și, iar, în cele din urmă, până în 2021. Dacă proiectul ar fi fost finalizat la timp, cele 78 de porți mecanice masive ar fi putut să limiteze inundațiile devastatoare din această săptămână, care au inundat 85% din oraș, cu o înălțime care a depășit șase metri, provocând pagube în valoare de sute de milioane de euro, punând în pericol comorile antice.

Unii experți spun că, având în vedere ritmul creșterii nivelului mării, sistemul poate fi învechit la doar câteva decenii după ce începe să funcționeze. Alții se întreabă, având în vedere istoricul său regretabil, dacă sistemul va fi vreodată gata. Părți ale proiectului subacvatic sunt deja corodate.

Există explicații multiple pentru inundațiile periodice și uneori catastrofale din Veneția: fragilitatea inerentă a unui oraș construit pe 118 insule; mările în creștere și vremea neregulată, asociate cu schimbările climatice; plăcile tectonice care se deplasează și provoacă scufundarea pământului; dragarea efectuată pentru a face loc cisternelor și vaselor de croazieră.

Corupția din spatele inundațiilor

În cei 16 ani de la instituirea planului Moise, bugetul pentru finalizarea proiectului a urcat la peste 7 miliarde de dolari și continuă să strângă bani într-un ritm amețitor. O parte din bani s-au îndreptat către un management necorespunzător sau antreprenori corupți care i-au jefuit pe constructori. În iulie, muncitorii au descoperit că toate cele 156 de balamale – fiecare cântărind 36 de tone – de pe barierele subacvatice care trebuiau să dureze un secol sunt ruginite aproape în întregime, după doar un deceniu sub apă. Proiectul a fost atribuit unei companii numite Gruppo Mantovani, care a câștigat contractul de 275 de milioane de dolari, fără a exista o licitație oficială. Ziarul „La Stampa” relatează că această companie a folosit oțel de calitate inferioară și este cercetată din acest motiv. Înlocuirea balamalelor va dura încă 10 ani și va costa încă 34 de milioane de dolari, potrivit Consorzio Venezia Nuova, care este responsabil de proiect.

Mai interesant este faptul că o mulțime de bani care erau meniți să finalizeze proiectul au fost furați de politicienii corupți. Câteva fonduri speciale alimentate de iubitorii de artă și patronii orașului, menite să acopere costurile, au dispărut peste noapte. În 2014, după o anchetă, primarul Veneției, Giorgio Orsoni, și-a dat demisia, iar 35 de persoane legate de proiect au fost arestate pentru luare de mită, șantaj și spălare de bani. Ancheta a urmărit aproximativ 27 de milioane de dolari, care au dispărut din conturile dedicate proiectului MOSE pentru a mitui contractorii și a umple conturile bancare străine, care se presupune că erau folosite pentru a umple buzunarele a circa 100 de persoane.

Orsoni a fost acuzat că a luat fonduri ilicite în schimbul acordării de contracte lucrative unor companii secundare. În unele cazuri, contractele nu au fost niciodată încheiate sau au fost alocate pentru studii sau alte proiecte care nu erau legate de construcții, bani care nu au fost niciodată livrați. Anchetatorii au spus că Orsoni a folosit banii pentru a derula o campanie electorală și pentru a cumpăra voturi. În cele din urmă, acuzațiile împotriva lui au fost retrase după încheierea termenului de prescripție.

Giancarlo Galan, fost președinte al regiunii Veneto, a fost, de asemenea, pus sub anchetă, fiind acuzat că a luat o mită de 230.000 de dolari în schimbul accelerării aprobărilor de contracte, fără a le trece prin verificările riguroase pe care le-a cerut Consorzio Venezia Nuova. Galan a petrecut câteva luni în închisoare după ce a fost condamnat și se află, în prezent, în arest la domiciliu.

Până și Giovanni Mazzacurati, șeful Consorzio, a fost arestat, fiind acuzat că a creat un fond fals cu bani meniți să pună capăt inundațiilor, potrivit lui Carlo Nordio, procurorul care a ajutat la descoperirea înșelătoriei. Mazzacurati a fost condamnat și a murit în timpul arestului la domiciliu din septembrie.

Un test făcut la începutul lunii noiembrie a provocat vibrații atât de puternice în oraș, încât multe persoane au apelat la serviciile de urgență pentru a raporta ceea ce credeau că este un cutremur. Ulterior, s-a aflat că testarea porții nu a fost autorizată, deoarece lucrările nu sunt suficient de aproape de finalizare, iar balamalele ruginite ar fi putut provoca un dezastru maritim major, dacă s-ar fi rupt. Nimeni nu a măsurat, încă, pe deplin, dacă acele vibrații intense au provocat daune structurale clădirilor sau au afectat în vreun fel ecosistemul fragil al lagunei.

Problema turismului

Veneția a fost, dintotdeauna, un oraș de vaste contradicții. Însăși marea care o face faimoasă o amenință aproape zilnic, dar și oamenii. Doar aproximativ 50.000 de oameni trăiesc în Veneția, deși orașul primește peste 36 de milioane de turiști pe an. Navele de croazieră uriașe aduc un număr foarte mare de turiști, în timp ce amenință canalele vulnerabile cu vasele masive. Suprapopularea a fost mult timp o problemă, însă economia orașului depinde complet de turism pentru a supraviețui.

Vinerea trecută, primarul Luigi Brugnaro a luat decizia de a închide Piața San Marco în totalitate, baricadând în mod eficient apa astfel încât să nu se mai scurgă în oraș, deoarece ploile și vânturile puternice au început să împingă mareele și mai sus. Brugnaro a spus că valul ridicat a provocat „daune apocaliptice” orașului. „Este în joc viitorul Veneției”, a afirmat acesta, adăugând că daunele vor ajunge cu ușurință la sute de milioane de euro. Marți-seară, cu doar câteva ore înainte ca inundațiile să traverseze orașul, Consiliul Regional al Veneției s-a reunit într-o întâlnire istorică la primăria de pe Marele Canal, unde cu ani mai devreme a fost luată decizia de a construi MOSE.

De această dată, au votat o măsură bugetară care să ajute Veneția să reziste schimbărilor climatice – în parte, din cauza costurilor imense ale proiectului eșuat MOSE. Câteva minute mai târziu, în ceea ce părea a fi un mesaj din partea mamei-natură, vechea sală a Primăriei a fost inundată pentru prima dată în istoria orașului. ■