Viaţa reală şi temele/ temerile artificiale

24
6 minute de lectură

Viaţa a confirmat ce se ştia că se va-ntâmpla: Klaus Iohannis a câştigat detaşat alegerile prezidenţiale. Prognozele calme, calculele bazate pe rezultatele primului tur, estimările sondajelor de opinie indicau o victorie în finală cu 60-70 de procente. Au fost 66,1.

Drept urmare, temele şi temerile nefondate s-au „dezumflat” brusc.

O primă temă inventată aiuristic: vom avea un absenteism de proporţii. Contracandidata, Viorica Dăncilă a PSD, şi anturajul ei au sperat că o parte dintre alegătorii potenţiali ai lui Iohannis nu se vor prezenta în turul secund, considerând că avansul favoritului lor e atât de mare, încât nu mai e nevoie şi de ei pentru victorie, iar votanţii din primul tur ai celorlalţi aspiranţi anti-PSD, şi anume Dan Barna al USR-PLUS, Theodor Paleologu al PMP şi Kelemen Hunor al UDMR, ar fi putut renunţa să-l susţină pe preşedintele în exerciţiu, dezamăgiţi că preferaţii lor au ieşit din cursă. Pericolul absenteismului a fost fluturat şi de voci nealiniate, neutre sau chiar favorabile lui Iohannis.

Lucrurile au stat cu totul altfel: s-a votat masiv şi-n ţară, şi-n străinătate. „Diaspora” a atins un record de aproape 1 milion de voturi, apreciabil, chiar dacă e vorba în continuare despre o fracţiune mică, probabil în jur de 20-25% dintre compatrioţii care, aflându-se pe alte meridiane, îşi păstrează cetăţenia română. Întrucât celelalte circa 3-4 milioane rămân în afara procesului electoral, participarea generală de-acum a scăzut la circa 50%, deşi în ţară prezenţa la urne a fost către 60% şi peste, raportată la un electorat trăitor efectiv în interiorul graniţelor de circa 14 milioane din cele peste 18 înregistrate. Absenteism n-a fost, vasăzică. Temă artificială. Viaţa concretă a spulberat-o.

O a doua mult-„umflată”: refuzul lui Iohannis de a se confrunta faţă-n faţă cu Dăncilă. A avut dreptate, căci ar fi însemnat s-o valideze el electoral pe şefa partidului care-a avut în ultimii aproape trei ani un comportament revoltător de nedemocratic la guvernare. Sperând să obţină un profit de imagine, Dăncilă şi propaganda de susţinere au insistat, etichetând decizia preşedintelui drept laşitate şi atitudine – la el, nu la ei! – …nedemocratică! Tema s-a extins şi s-a transformat într-o amplă campanie de presă severă faţă de Iohannis, nu doar dinspre zonele mediatice de mult ostile. Partida Dăncilă a sperat că va fi astfel stimulat şi mai mult absenteismul. În ultimele zile de dinaintea turului al II-lea chiar se răspândise în rândurile electoratului anti-PSD, în mass-media, în mediul virtual temerea că Iohannis ar putea pierde, că o să câştige Dăncilă!

O „gogoriţă”, cum se spune! Contracandidata n-avea de unde să mai recolteze alţi suporteri decât dintre dezamăgiţii care optaseră în prima rundă pentru Mircea Diaconu al Pro România-ALDE, fără perspectiva unui scor măcar apropiat de al preopinentului. Iar alegătorii care cred în valorile democratice n-aveau cum să nu-l voteze pe Iohannis. Absenteism? Temere nejustificată. Viaţa reală a demonstrat-o.

O a treia temă alimentată artificial a fost aceea a unui presupus prim mandat slab al preşedintelui care candida la realegere. Promotori: din nou, adversarii politici expliciţi, dar şi comentatori publici independenţi, ultra-criticişti. În realitate, Iohannis a performat remarcabil, fără să mai depăşească, precum predecesorul imediat şi poate nu doar el, cadrul constituţional, ceea ce nu înseamnă că nu s-a implicat prompt şi energic atunci când a fost nevoie, în apărarea statului de drept. Are o ţinută demnă, de intelectual şi politician foarte respectabil. Şi ne-a reprezentat remarcabil în străinătate.

S-a dovedit în viaţa reală că nici ideea nejustificată a ineficienţei din primul mandat nu ţine. Două treimi din electorat îl apreciază pe Iohannis şi l-a votat.

Cum am mai arătat, adevăratul subiect al alegerilor prezidenţiale a fost competiţia pentru calificarea în finală, alături de Iohannis, chiar fără şanse de câştig. USR-PLUS, PMP şi Pro România-ALDE au pierdut şi înregistrează reculuri. Chestiunea n-a interesat UDMR, care-a dat ultimul candidat cu procente relevante statistic: electoratul maghiar e stabil şi nu speră decât la bune rezultate electorale în comunităţile locale, neaşteptând ca reprezentanţii săi să câştige Cotroceniul. Culmea, nici Dăncilă n-a profitat de micul succes al calificării în finală! Rămasă sub reflectoare între cele două tururi de scrutin, a continuat să-şi etaleze mediocritatea, a gafat, a fost luată în râs, iar la urmă, pierzătoare, a fost debarcată şi de la şefia partidului.

Şi aşa s-a „dezumflat” şi tema mai substanţială a unor alegeri dinainte jucate.

Atenţia se va muta rapid asupra adevăratelor mize ale perioadei: localele şi parlamentarele; plus guvernarea. Partidele se vor mobiliza pentru a obţine poziţii cât mai bune în teritoriu şi reprezentări cât mai largi în Legislativ, sperând să profite apoi de liniştea fără alegeri de care vor avea parte şi ele, partidele, şi noi, societatea-ntreagă, în perioada de trei ani şi jumătate, poate patru, dintre decembrie 2020 sau mai devreme, când vom vota pentru Parlamentul naţional, şi mai 2024, când ne vom desemna reprezentanţii în cel de la Strasbourg. Toţi ochii vor fi şi pe noul guvern liberal condus de Ludovic Orban, ale cărui succese sau insuccese vor putea influenţa serios competiţiile electorale ale anului următor.

Şi vine şi aniversarea celor 30 de ani scurşi de la revoluţia din 22 decembrie 1989. Vom uita ca prin farmec polemicile legate de recentele alegeri pentru şefia statului şi vom face cu toţii bilanţuri ale celor trei decenii scurse de la schimbarea de regim graţie căreia putem acum să discutăm liber – iată! – despre aceste lucruri… ■

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele