„Virtualităţi” şi pericole

Jurnal cultural

56
15 minute de lectură

Fără – aşadar – să abandonez „foiletonul” despre Festivalul Naţional de Teatru 2019, început în numărul 84 al Reporterului global şi continuat în numerele 85 şi 86, amân reluarea, căci e mult prea apăsătoare atmosfera creată de asaltul virulentului coronavirus (tot) 2019. La aşa vremuri, Jurnalul cultural se cuvine să fie – din nou – parte a Jurnalului din zilele epidemiei

Cultura se mută on-line

După valul de anunţuri de amânări sau suspendări de spectacole, festivaluri şi alte reuniuni culturale programate după 9 martie 2020, ziua-n care s-au anunţat primele restricţii guvernamentale privitoare la evenimentele publice, s-au pornit, ici şi colo, apoi în fronturi tot mai largi, replierile.

Unde, în asemenea condiţii de „risipire” a publicului în casele fiecăruia, sub starea de urgenţă, de unde, dacă ieşim, Ordonanţa militară nr. 2 din 21 martie ne impune „evitarea formării oricărui grup de persoane”, prin grup înţelegându-se „alăturarea unui număr mai mare de 3 persoane care nu locuiesc împreună”?!

În Internet, fireşte! Către „spaţiul virtual” s-au îndreptat tot mai multe instituţii culturale, în încercarea de a restabili legătura cu „publicurile” lor „pulverizate” prin izolarea în faţa asaltului epidemiei. Cu cât succes – nu ştim, cel puţin deocamdată. Dacă unii-alţii vor face bilanţuri şi vor raporta – corect, am putea spera, oare?! – numărul de „accesări”, vom afla. Oricum, s-a conturat în doar câteva zile un mic „fenomen” al acestei migraţii artistice către „reţeaua globală”, similar până la un punct – şi doar până acolo! – cu mutarea masivă a comerţului din magazinele acum închise către comenzile on-line, cu livrări direct la domiciliu. De fapt, în cauză sunt „mărfuri” mult-deosebite decât cele de uz practic, drept care spectacolele sau „tururile virtuale” de muzee se oferă de cele mai multe ori… pe gratis! Economiştilor şi finanţiştilor serioşi, care privesc încontinuu către balanţele dintre cheltuieli şi încasări, către profituri sau – vai! – pierderi, ar fi util să li se explice că există şi-o „economie a bunurilor simbolice” (expresia şi teoria marelui sociolog francez Pierre Bourdieu), cu alte reguli de funcţionare şi de definire a „profitului” decât cea reală…

E-adevărat că anumite sectoare culturale depind mai strict de încasări, încât am văzut în aceste zile înmulţindu-se publicitatea on-line – bunăoară – a unor edituri şi librării, care-şi doresc să vândă cărţi, nu să le dea cadou! Livrarea: desigur, la domicilii, contra cost!

Şi chiar şi-o instituţie serios subvenţionată precum Teatrul Naţional din Bucureşti, cel mai mare din ţară, a făcut, prin vocea directorului său, faimosul actor Ion Caramitru, un apel la spectatori să aibă generozitatea de a nu cere restituirea sumelor deja plătite pe bilete şi de a opta pentru reprogramări, atunci când ele vor fi posibile, după epidemie. Argument: teatrul e şi-aşa strâmtorat financiar, încât returnarea unor bani cheltuiţi între timp ar crea o problemă complicată.

Alţi organizatori de spectacole, de pildă Teatrul Apropo, vând on-line bilete pentru piese vizionabile tot aşa, în Internet, pe ecranele computerelor personale, acasă, de către „publicul colectiv dispersat” (dacă-i putem spune aşa!)…

Piese, conferinţe, opere, concerte

Primele anunţate, valuri-valuri: piesele, operele, concertele, recitalurile, uşor de livrat prin Internet, căci multe instituţii au grijă să-şi filmeze producţiile pentru propriile arhive, de unde pot fi oricând extrase şi vizionate. De pildă în zile epidemice! Delăsătorii, care n-au la îndemână înregistrări făcute din timp, stau mai în umbră atunci când competiţia se făleşte…

Unele teatre au decis să difuzeze on-line piese din repertoriul la zi, altele au ales montări mai vechi, aşa-zicând „de colecţie”.

Câteva exemple:

Naţionalul bucureştean propune deocamdată ciclul Conferinţele TNB on-line: o selecţie de 40 de prelecţii susţinute din 2006 încoace, duminica dimineaţa, „la matineu”, de diverse personalităţi culturale. Fără bilete!

Omologul clujean pune, până la finele lui martie, la dispoziţia „publicului dispersat etc.” spectacole-spectacole, din ultimele stagiuni, încă jucate. Acum, prin Internet – gratuite. Piese „de rezistenţă”, de mare succes: montările-concerte ale Adei Milea şi cele de teatru-dans create de Andrea Gavriliu, printre ele fiind plasată şi capodopera lui Alexandru Dabija Florenţa sunt eu, după spumoasa joacă parodică a lui Gellu Naum şi-a lui Jules Perahim (la patru mâini!), mai rar programată în ultimele luni pe scena de lemn, dacă nu greşesc. După 31 martie – alte programări, presupun.

Teatrul de Comedie a lansat un program cu titlu care-i confirmă numele şi renumele, jucând vesel cuvintele chiar şi-n vremuri triste: Comedia în carantină! Vor fi recuperate filmări din arhivă, prefaţate de saluturi ale câte unui actor din distribuţii. Debutul – vineri 27 martie, de Ziua mondială a teatrului, cu Scrisoarea pierdută de mai an, a aceluiaşi Alexandru Dabija ca exeget scenic al lui Caragiale (cum am explicat recent). Sunt programate 7 recuperări de comedii româneşti, câte una pe săptămână, până la jumătatea lunii mai. Gratuite.

Teatrul German de Stat din Timişoara lansează tot de Ziua mondială a artei scenice un program de rulare a repertoriului, începând, simbolic, cu Jurnal de România. Timişoara, spectacol gândit şi montat de Carmen Lidia Vidu, în cadrul proiectului său naţional, cu alt câteva Jurnale de România… realizate în alte localităţi. Fără tarife.

Şi teatrele pentru copii Ţăndărică, din 17 martie, şi „Ion Creangă”, din 21, le oferă spectacole princhindeilor aşezaţi cuminţi în faţa ecranelor de computere, de tablete sau de telefoane inteligente. Pe gratis. Explicând de ce nu-i place teatrul filmat, Călin Mocanu, directorul de la Ţăndărică, justifică opţiunea actuală prin nevoia de a-i elibera pe cei mici de stress-ul crizei: „pentru că suntem în această stare de alertă, în această emoţie publică greu de controlat şi pe care copilul o citeşte, eu nu vreau să-i afectez securitatea emoţională”! (citat după comunicatul teatrului)…

O idee frumoasă e pusă în practică de actorii şi tehnicienii Teatrului pentru Copii şi Tineret „Gong” din Sibiu, care s-au oferit să le citească poveşti prin telefon persoanelor singure… de peste 65 de ani. Pro bono. Se primesc în acest sens solicitări prin telefon şi prin poşta electronică. Să ne solidarizăm furnizând şi aici coordonatele de comunicare: 0269-211.349 şi organizare@teatrulgong.ro. Tuşant, bravo „Gong”-ului!

Bineînţeles că şi vechiul „Teatru TV” al Televiziunii publice, care cu asta se-ocupă dintotdeauna, cu transmisia de piese filmate, participă la fenomen, în felul său, nu on-line sau nu exclusiv prin Internet, ci (şi) pe Canalul său terţ: a demarat la TVR 3 un ciclu de reluări ale unor piese din arhivă, deopotrivă producţii proprii şi înregistrări ale unor montări de pe scenele din Capitală şi din ţară. Seara, de la 8, şi, în reluare, a doua zi, la prinz, de la 2. Nu costă nimic!

Se pot viziona „de la distanţă” şi spectacole de „teatru liric” sau concerte de toate felurile, simfonice, dar şi rock etc. Opera Naţională din Bucureşti a demarat programul Seri de operă on-line. Filarmonica „George Enescu” şi Asociaţia „Clasic e fantastic” oferă concerte din ciclul educativ cu acelaşi nume (al Asociaţiei), filmate de-a lungul anilor în sala Ateneului Român. Şi tot aşa, şi-aşa mai departe…

Expoziţii, licitaţii de artă şi-o retrospectivă de festival poetic

De când cu paginile de Internet ale instituţiilor culturale ştim că muzeele şi galeriile pot fi vizitate şi la faţa locului, şi prin conectare „de la distanţă”. Câteva s-au mobilizat acum în mod special, altele oferă doar posibilitatea de „accesare” obişnuită, pentru „tururi virtuale”. Se poate şi licita! Şi se pot face retrospective!

Exemple:

La permanentul îndemn „Descoperă colecţiile MNAR de acasă!”, Muzeul Naţional de Artă al României, amplasat în Palatul Regal din centrul Capitalei, a adăugat un mic text de atragere „în perioada aceasta”, când – spune titlul, în simpatică juxtapunere de „lozinci” precedate de „semnul #” („hashtag”) – #osăfiebine #StamAcasa #aproapedeARTA #ARTAonline #MNAR. Şi tot prin pagina proprie de Internet e oferită o selecţie sub alt generic formulat cu umor din belşug, Măsuri contra răspândirii infectării cu COVID-19, ilustrate cu lucrări MNAR: tablouri din colecţia Muzeului care „ilustrează” câteva din recomandările anti-epidemice de azi!

Galeria bucureşteană AnnArt a difuzat un anunţ-afiş amuzant, intitulat #avemgrijă: „am închis galeria şi rămânem disponibili on-line// _ne lipsesc conversaţiile despre artă!!”, alături de o pictură a lui Vladimir Şetran, mare artist reprezentat de galerie, şi de coordonatele de contact „de la distanţă”!

Licitaţiile de lucrări vizuale programate în perioada în curs se vor desfăşura şi ele doar on-line. Aşa procedează Casa bucureşteană Artmark, care are experienţă în organizarea de sesiuni paralele, şi cu participări fizice, în faţa lucrările expuse, şi cu vizionare şi ofertare prin Internet. În împrejurările actuale, „virtuală” va fi şi proxima licitaţie a Galeriei Quadro din Cluj, de la începutul lui aprilie, expoziţiile curente fiind amânate.

Nu putea lipsi din înşiruire Muzeul Naţional al Literaturii Române din Bucureşti, care este – da! – „muzeu”, însă expune ceva ce-ar trebui citit, nu privit (!), şi care-a devenit în ultimele decenii un mare centru cultural multi-disciplinar, una dintre cele mai importante instituţii culturale ale ţării. Cu capacitatea sa de mobilizare şi ţinând cont de conjunctura epidemică şi de obligaţia de-a permite accesul doar prin „Inter-reţea”, MNLR-ul a demarat programe de încărcare („postare”) pe website-ul propriu, pe pagina sa de Facebook şi în conturile YouTube şi SoundCloud a unor înregistrări de la casele memoriale din subordine (ale scriitorilor Anton Pann, Tudor Arghezi, G. Bacovia, Liviu Rebreanu, Ion Minulescu şi Claudia Millian), a altor fotografii, texte, înregistrări audio şi video din arhivă. Va fi reluat şi proiectul Amintiri din prezent al Ofeliei Creţia, cu confesiuni de scriitori. Iar în perioada 24-30 martie se difuzează tot prin YouTube retrospectiva celor mai reuşite momente ale ultimelor trei ediţii ale Festivalului Internaţional de Poezie Bucureşti, organizat de MNLR în mai 2017, mai 2018, mai 2019 şi care nu se va mai putea desfăşura în mai 2020…

One World Romania în avanpremieră

Filme… se tot vizionează on-line sau se „descarcă” din „cyber-space”, de când Internetul, încât domeniul artei a 7-a n-are de făcut mari eforturi de adaptare la condiţiile de „autoizolare”. Valabil şi mai şi la noi, unde difuzarea prin sălile de proiecţie s-a contractat de mulţi ani până aproape de un minim minimorum, cu numere ridicole de spectatori şi de bilete vândute, deci cu încasări foarte scăzute.

Se pot – aşadar – vedea filme în sau din „reţea” ca şi pân-acum, fără anunţuri speciale. Totuşi, semnalez evenimentul imaginat de echipa Festivalului de documentare One World Romania, a cărui ediţie a 13-a trebuia să înceapă vineri 20 martie. Din cauză de epidemie, s-a amânat pentru „începutul verii”, dacă şi când va fi să fie. Însă organizatorii au pus acum la cale o „avanpremieră simbolică”, pe pagina de Facebook a OWR, chiar pe 20 martie, ziua startului neîntâmplat în realitatea reală: în cea „virtuală”, câţiva membri ai echipei au vorbit despre cum au gândit ediţia şi despre cum speră că o vor putea desfăşura efectiv. În completare şi spre exemplificare, a fost difuzat un film din selecţia festivalului.  „Avanpremieră simbolică” anunţată astfel: „vă invităm on-line la un eveniment adaptat situaţiei extraordinare pe care o trăim”…

Cultura în pericol!

De semnalat şi câteva apeluri de criză lansate de profesioniştii domeniilor culturale.

Centrul Cultural Clujean, susţinut de 53 de asociaţii şi fundaţii, instituţii muzeale şi de spectacole, au adresat un apel Ministerului Culturii cu propuneri concrete de susţinere a organizaţiilor, artiştilor și lucrătorilor culturali independenţi, afectaţi direct de anularea evenimentelor şi proiectelor programate în această perioadă. E vorba despre creatori care, nefiind angajaţi pe posturi stabile, sunt „deosebit de vulnerabili în faţa unei crize la nivel economic şi de sănătate”, căci, cel puţin deocamdată, în actualul cadru legal, nu pot beneficia de susţinerea socială pe care statul o acordă salariaţilor în condiţiile actualei epidemii. Un pericol real, o problemă foarte serioasă, pentru care e nevoie de soluţii urgente „pentru a preveni o criză umanitară şi completa distrugere a sectorului cultural din ţară” (textul integral – la adresa https://cccluj.ro/propuneriministerulculturiicovid19/).

Iar Asociaţia Editurilor din România – AER a lansat alt apel, intitulat Cartea are nevoie de sprijinul Guvernului! Închiderea librăriilor şi întreaga situaţie a ţării, cu populaţia retrasă în case, afectează dramatic domeniul, periclitând nu doar editurile, ci „un întreg sistem, compus din autori, traducători, ilustratori etc., agenţi literari, prin care cultura scrisă din România ţine pasul cu marile pieţe de carte ale lumii” (textul – la adresa http://aer.ro/ro/cartea-are-nevoie-de-sprijinul-guvernului/).

Vânzările de cărţi s-au mai prăbuşit o dată în România recentă, în 2009-2010, în perioada crizei financiar-economice de-atunci, şi piaţa editorială n-a mai putut reveni la cotele de dinainte. Se profilează acum, şi mai rău, un adevărat prăpăd. Cartea are nevoie de sprijin! Cultura are nevoie de sprijin! Sigur că guvernanţii noştri au acum, în plină epidemie, alte priorităţi, de viaţă şi de moarte, la propriu. Trăim vremuri teribile, cum nu ne-am închipuit că se poate. Şi totuşi, lăsată, în ordinea de priorităţi ale momentului, pe planul al 2-lea, al 3-lea, al 7-lea, cultura nu trebuie, nici ea, abandonată…■

[adrotate group="1"]

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele