„Vizionarismul“ noului guvern european

37
5 minute de lectură

Ursula von der Leyen, viitoarea şefă a Comisiei Europene, practic prim-ministru al Uniunii noastre continentale, şi-a anunţat marţi 10 septembrie echipa. Urmează audierile şi votul în Parlamentul de la Strasbourg, poate şi câteva înlocuiri, dacă vor fi candidaţi care nu vor trece proba. Într-o asemenea situaţie delicată s-ar putea afla, conform speculaţiilor din culisele administraţiei europene, comisarii desemnaţi de Franţa, Polonia şi România.

Noul executiv de la Bruxelles nu e doar o structură birocratică alcătuită pe principiile politice ale oricărei guvernări, cu miniştri pe portofolii prestabilite, ci şi o specială construcţie strategică şi conceptuală. La prima vedere, nu era mult loc de-ntors: conform regulilor Uniunii, şefa Comisiei a trebuit să croiască echipa din materialele clienţilor, fiecare stat-membru anunţând câte un candidat. Iar birocraţia bruxelleză îşi are rigidităţile şi inerţiile sale, prea-„bine” – vai! – ştiute. În privinţa persoanelor, au existat – totuşi – şi marje de flexibilitate: unele capitale au acceptat să avanseze câte două nume, lăsându-i dnei von der Leyen alegerea, altele au purtat mai întâi discuţii, au căzut de acord asupra anumitor portofolii şi abia după aceea au trimis ocupanţi potriviţi, existând – pare-se – şi câteva respingeri în şoaptă, rezolvate prin înlocuiri sau… nu, ca-n cazul româncei Rovana Plumb, favorita prim-ministrului Viorica Dăncilă, cele două fiind ani buni companioane de ignoranţă şi de pasivitate parlamentară la Strasbourg.

Până la persoane, mai importantă şi mult mai interesantă a fost – spuneam – concepţia care a condus la modelarea Comisiei. Ea a presupus o considerabilă investiţie de analiză şi interpretare a situaţiei, de reflecţie asupra prezentului şi viitorului Uniunii Europene, deci şi de – iată! – „vizionarism”. Vechiul Continent şi Planeta-ntreagă traversează o perioadă complicată, cu mari dificultăţi şi grave reculuri, cu – pe de altă parte – perspective de evoluţie extrem de spectaculoase graţie dezvoltărilor tehnologice şi – în genere – ritmului din ce în ce mai rapid, uneori bulversant, în care civilizaţia noastră avansează. Partea bună, pozitivă, democratică, din fericire majoritară a elitei politice şi – obligatoriu de adăugat – intelectuale occidentale şi mondiale acordă mare atenţie reflecţiei strategice în acest sens. Între altele, stau mărturie numeroasele conclavuri internaţionale care-şi propun obiective mai degrabă reflexive şi de prospectare strategică decât pragmatice: „forumuri” mondiale largi şi reuniuni restrânse, oficiale, ale liderilor celor mai avansate puteri politice şi economice, sau „informale”, cu participarea unor savanţi de vârf, a unor oameni de afaceri şi de mare influenţă care nu vor să iasă în prim-planul scenei publice, preferând postúri mai discrete. Să ne reamintim că despre viitorul Uniunii Europene, într-o dezbatere de tip „brainstorming”, fără decizii, a fost vorba şi în summitul informal găzduit de preşedintele român Klaus Iohannis la Sibiu, pe 9 mai 2019.

Profilul dnei von der Leyen e foarte potrivit pentru un asemenea angajament. Medic de profesie, asemeni soţului său, descendent al unei familii aristocratice (un „von…”), ea are o mare experienţă politică şi – în plus – s-a „impregnat” încă din copilărie de „filozofia” pan-continentală. Tatăl său, Ernst Albrecht, fiu al cunoscutului psiholog Carl Albrecht, a fost timp de peste un deceniu înalt funcţionar la Bruxelles, în perioada fondatoare şi de consolidare a Comunităţii Economice Europene care avea să se transforme, treptat, în actuala Uniune. Până să devină politician creştin-democrat activ în ţara sa, Ernest Albrecht a contribuit încă din 1958, de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Roma, semnat în anul anterior, la modelarea structurilor continentale, fiica sa Ursula născându-se – simbolic! – în Capitala Europei. Până să preia oficial şefia Comisiei, ea va împlini, la începutul lui octombrie curent, 61 de ani. Femeie cultivată, rafinată, a fost, la rândul său, deputată creştin-democrată de land şi federală şi a deţinut portofoliul Muncii şi afacerilor sociale şi pe cel al Apărării în guvernele conduse de cancelarul Angela Merkel. Cu avantajul formaţiei şi al evoluției în mediile de reflecţie şi de decizie continentale, dna von der Leyen s-a raportat constant, date fiind împrejurările biografiei sale, la contextul de ansamblu al Europei integrate. De explicat şi cârcotaşilor care, la noi şi aiurea, s-au arătat sceptici ori de-a dreptul ostili la desemnare, acuzând „tranzacţiile” – vezi, Doamne! – incorecte dintre liderii celor mai puternice state-membre şi încălcarea formulei „Spitzenkandidat”-ului anunţat de Partidul Popular European, care a obținut cel mai bun rezultat în alegerile pentru Parlamentul de la Strasbourg. Din ingenuitate excesivă, dacă nu din rea-voinţă, respectivii au ignorat explicaţia simplă şi logică: doar dacă deţii majoritatea absolută în Legislativul continental îţi poţi impune opţiunea, altfel trebuie să negociezi, ca-n orice alianţă, nu le poţi cere partenerilor să-ţi accepte fără crâcnire „capul de listă”; iar soluţiile acceptate unanim sunt certamente mai bune decât cele faţă de care unii-alţii au rezerve, poate că justificate.

Anunţându-şi Comisia, nu atât persoanele, cât arhitectura instituţională şi distribuţia de roluri, dna von der Leyen şi-a expus practic viziunea asupra viitorului Europei: teme şi domenii prioritare, probleme de rezolvat şi soluţii anvizajate. Despre cum se prezintă concepţia strategică a viitorului executiv continental, ca şi despre compoziţia sa efectivă şi despre distribuţia concretă de roluri – la proxima! ■

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele