Zegrean: Avocatul Poporului nu are voie să doarmă! 

201
10 minute de lectură

Forța instituției Avocatului Poporului stă în prestigiul persoanei care ocupă postul, spune Augustin Zegrean, fostul președinte al Curții Constituționale a României. Zegrean, care a fost unul dintre arhitecții instituției Avocatului Poporului, spune că acesta putea să-și delege atribuțiile, ca de altfel orice alt demnitar al statului. Avocatul Poporului, deși își datorează numirea susținerii politice, trebuie să-și exercite mandatul cu gândul doar la problemele poporului, indiferent de presiunile politicienilor, față de care poate manifesta ingratitudine. 

Cum comentați propunerile făcute în spațiul public cu privire la reformarea instituției Avocatului Poporului? Cât de realiste credeți că sunt aceste propuneri, care spun să nu mai fie numit de parlament, ci de magistrați, din rândul lor, iar orice Ordonanță de urgență a guvernului să se dea numai cu contrasemnătura sa? 

Numirea Avocatului Poporului este prevăzută în Constituție. Și ca să poată să-l schimbe, trebuie să modifice Constituția. În al doilea rând, Avocatul Poporului are cele mai multe plângeri tocmai legat de activitatea justiției. Și, atunci, cum faci? Îl faci magistrat? Să soluționeze plângerile făcute împotriva magistraților, împotriva lor? Ar fi mai rău decât e acum. Iar chestia asta, cu Ordonanța de urgență să fie semnată înainte de Avocatul Poporului, mi se pare o măsură excesivă, mult prea excesivă, pentru că nu are nicio treabă el cu guvernul. El nu face parte din Executiv. El este o instituție separată. În alte țări, este o instituție foarte respectată. De exemplu, în Suedia, unde a fost înființată instituția cu vreo 300 de ani în urmă, acolo este numit de rege. Când s-a scris actuala Constituție a României, am fost în comisia care a redactat Constituția și m-am ocupat special de instituția Avocatului Poporului, pentru că mi s-a părut că este o instituție utilă, foarte necesară pentru România. Pe vremea comuniștilor românii făceau jalbe la partid. Acum unde să le mai facă? Am zis, hai să facem Avocatul Poporului. Nu cu scopul de a înlocui partidul comunist, ci cu scopul de a face și în România ce face Avocatul Poporului în lumea asta. De exemplu, în Spania, Avocatul Poporului – care acolo se numește Apărătorul Poporului – poate să promoveze un recurs care este un recurs peste toate recursurile. Când s-au epuizat toate căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești, Avocatul Poporului, la solicitarea persoanelor interesate, dacă consideră necesar, poate să promoveze el un recurs care, dacă se admite, se anulează tot ce s-a făcut până acolo. Din păcate, și spaniolii, ca și noi, de altfel, sunt reclamagii. Ei au înființat instituția în 1978 și în primul an au avut înregistrate 25.000 de plângeri. Am discutat și cu Avocatul Poporului din Spania, de exemplu, și spunea că-l sună poporul și noaptea la 2.00 și, într-o împrejurare, l-a întrebat pe unul care l-a sunat: „Dar de ce nu-l suni dumneata pe avocatul dumitale?” și i-a răspuns: „Pentru că avocatul meu doarme acum.” Deci Avocatul Poporului nu are voie să doarmă. La noi, doarme de când s-a înființat instituția. Avocatul Poporului doarme. 

Sau pleacă în concediu. Este Avocatului Poporului o instituție unipersonală?

Nu este o instituție unipersonală, așa cum s-a exprimat actualul Avocat al Poporului. Este o instituție care are angajați. Este o instituție mărișoară, care are angajați – pe lângă cei care lucrează efectiv în București, în cadrul instituției, și pe lângă Curțile de Apel din țară, unde are câte un birou. Deci mai sunt vreo 16 oameni de-ai lor prin țară, care sunt puși să adune plângerile oamenilor. 

A fost bine că s-a înființat instituția, pentru că după comunism erau atât de multe reclamații care s-au făcut și oamenii aveau atât de multe plângeri de făcut, dar, din păcate a funcționat slab de la început. Nu s-a impus instituția. Foarte puțină lume știe că există. Acum mai află de la presă, că-l critică presa pe actualul Avocat al Poporului, pe cel dinaintea lui. Am mai aflat despre el, dar nu prea se știe ce poate să facă el. Are suficiente puteri și la noi. De exemplu, de câtva timp, Avocatul Poporului poate să promoveze recurs în interesul legii. Este un lucru formidabil ăsta. Când el constată că, într-o anumită problemă, o anumită lege se aplică diferit, la diverse instanțe de judecată, că nu este practică unitară, poate să se adreseze Înaltei Curți. Nu știu dacă a făcut-o vreodată. Cred că nici Avocatul Poporului nu știe că poate să o facă. Dar este o putere mare care i s-a dat astfel Avocatului Poporului. 

Vă mai spun ceva: cu Avocatul Poporului din Suedia m-am întâlnit chiar când lucram la Constituție și am stat cu el vreo trei zile. Și a spus că este suficient să se afle în vreo regiune a Suediei că el este acolo pentru ca toată administrația să tremure de frică. L-am întrebat în ce constă forța instituției și mi-a spus: „În prestigiul persoanei care ocupă postul.” Deci, asta vă rog să scrieți cu litere subliniate. Este real ce vă spun. 

Așadar, nu cine-l numește este problema Avocatului Poporului. Ar fi o soluție nu să-l numească altcineva, ci să-l numească Parlamentul, dar să nu-l poată revoca. Pentru că aici e problema. Am avut un domn Avocat al Poporului, profesorul Iancu, care a fost înlocuit din funcție exact când a început să-și facă treaba. A fost revocat. Deci acolo ar trebui să se lucreze: să nu poată fi revocat decât dacă comite infracțiuni sau dacă nu-și face treaba cum se cuvine, nu dacă încearcă să-și facă treaba. 

Și atunci poate fi revocat? 

Păi, să poată fi revocat, dar să scrie în lege în ce condiții poate fi revocat: nu pentru că se schimbă puterea în parlament, să se schimbe și Avocatul Poporului. Nu ar trebui să aibă același mandat ca parlamentul care l-a numit. El trebuie să fie acolo ca să-și facă treaba. Nu contează cine te numește, contează ca, după ce ai fost numit, să-ți faci treaba. Și judecătorii constituționali sunt numiți de parlament, trei de președinte – asta e regula cam în toată Europa la Curțile Constituționale. Dar judecătorii spun că singura obligație, datorie față de cel care te-a numit este ingratitudinea. Deci nu ai voie să te expui după ce ai fost numit. Instituțiile sunt făcute pentru oameni cu integritate, de calitate, pentru oameni care vor să-și facă datoria, ceea ce scrie în legea lor că trebuie să facă. Dacă o să se uite mereu la ce o să zică cel care l-a numit…

La noi Avocatul Poporului este la mâna puterii. Pe de altă parte, este foarte greu de revocat, iar opoziția nu are nicio pârghie pentru a o face, tocmai pentru că nu deține majoritatea în parlament. 

Nu este în regulă. Ar trebui găsită o soluție prin care Avocatul Poporului să nu poată fi revocat când vrea unul sau altul și să se scrie clar în lege în ce situații poate fi revocat. Sau ar mai fi o soluție pe care eu aș susține-o: Avocatul Poporului să fie ales. Tot facem alegeri pentru președinte, de exemplu. De ce nu s-ar alege Avocatul Poporului în aceeași zi cu președintele sau odată cu parlamentul? 

Opoziția s-a plâns că e mai greu de revocat și decât președintele țării. 

Da, e greu. Acum comparăm mere cu pere. Sigur, e greu de revocat dacă puterea nu vrea să-l revoce. Clar. Cu un vot dacă au în plus, îl mențin acolo. Dar și aici e tot o problemă de respectare a legalității, a democrației, a Constituției, de loialitate. Vorbim să-și îndeplinească atribuțiile cu loialitate. 

Care credeți că ar fi fost soluția la situația creată de lipsa lui Victor Ciorbea din țară, în ziua în care opoziția ar fi vrut să-l pună să sesizeze CCR împotriva Ordonanței de urgență? 

Eu nu cred că nu putea să-și delege atribuțiile, pentru că are patru adjuncți. Care e rolul lor atunci? Sigur, o să spună că adjuncții sunt specializați pe domenii diferite de activitate. Dar dacă se întâmplă să moară Avocatul Poporului? Nu-i ține nimeni locul până se numește altul? 

El a invocat faptul că este o instituție unipersonală. 

Nu este, nu este o instituție unipersonală. Aici e greșeala. Denumirea te duce cu gândul la asta, dar el nu este singur acolo. Păi, și la prefect se spune că este o instituție unipersonală. Când lipsește el nu mai face nimeni nimic? Sau prim-ministrul nu-și delegă atribuțiile? Și președintele țării își delegă atribuțiile. Sigur că putea să-și delege atribuțiile. 

Sigur putea să-și delege și atribuțiile de sesizare a CCR? 

Sigur că da! Este absurd să spui că nu putea să-și delege această atribuție. Cum de pe celelalte a putut să și le delege? Toate atribuțiile le poate delega. Eu am fost întotdeauna fascinat de instituția asta. Îmi pare rău că nu poate să facă ceea ce ar trebui să facă. Mai ales în situația de la noi, când sunt atâtea plângeri și nemulțumiri și atâtea nereguli. Ar putea să facă multe. Are posibilitatea să declare recurs în interesul legii, are posibilitatea de a se adresa Curții Constituționale, de a se adresa parlamentului, guvernului, să facă propuneri de modificări legislative unde constată că lucrurile nu funcționează. Din păcate, el prezintă un raport anual parlamentului care, vă spun eu că am fost de două ori în parlament, nu se citește niciodată. Nu se citește. Sau, dacă se prezintă, nu se prezintă niciodată în anul următor celui la care se referă. Fac o ședință comună, se trec toți în raport, dar nimeni nu ascultă, nimeni nu citește. E trist. Din păcate, instituția a fost compromisă. De acum și de mai demult. 

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele