Augustin Lazăr: “Nu am pedepsit deținuți politici, nu am colaborat și nu am fost angajat al Securității!”

Augustin Lazăr, procurorul șef al României, reacționează la acuzațiile care i se aduc

Procurorul General al României a reacționat la campania de presă care se desfășoară împotriva lui. Pe site-ul luju.ro a apărut o informație conform căreia Augustin Lazăr, în anul 1985, ca procuror și șef al comisiei de eliberări condiționate nu ar fi aprobat liberarea înainte de termen a deținutului politic Iulius Filip, un maistru militar condamnat la închisoare “pentru propagandă împotriva orânduirii socialiste”.

La vremea respectivă, Augustin Lazăr avea 29 de ani, iar Iulius Filip ispășea o pedeapsă cu închisoarea de 8 ani care fusese redusă la cinci ani și patru luni de către instanța de judecată.

Augustin Lazăr a fost verificat în mai multe rânduri și are aviz al Consiliului Național al Studierii Arhivelor Securității în care se precizează că nu a fost angajat și nu a colaborat cu poliția politică în perioada dictaturii comuniste.

Ce susține Augustin Lazăr?

  • În calitate de procuror delegat la Comisia de Liberare condiționată a Penitenciarului Aiud nu a dispus pedepsirea vreunei persoane condamnate penal și nu a dispus sancționarea unei astfel de persoane.
  • Susține că drama unor deținuți politici este folosită pentru denigrarea sa în contextul în care și-a depus din nou candidatura pentru un nou mandat de procuror general.
  • Nu a fost colaborator sau angajat al Securității.
  • Conform legii, procurorul județean delegat era de drept șeful comisiei de liberări condiționate, fiind o obligație de serviciu.
  • Ca justificare a faptului că nu a admis cerea de liberare condiționată a domnului Iulius Filip, domnul Lazăr spune că “aprecierea comisiei de liberare se fundamenta în trecut, ca  şi în prezent, pe existența sau inexistența rapoartelor de sancționare disciplinară în dosarul condamnatului, iar exercitarea acestui drept de apreciere în privința vocației era şi este suspus examinării instanței”.
  • În dosarul deținutului politic, administrația penitenciarului a depus mai multe rapoarte negative cu privire la comportamentul deținutului. În condițiile legii comuniste de atunci era imposibil pentru reprezentanții comisiei să aprobe cererea deținutului politic fără a ajunge chiar ei în fața instanței.

Cine-l vânează pe Augustin Lazăr și de ce?

Trebuie precizat că ministrul Justiției Tudorel Toader, el însuși un fost procuror comunist, dorește schimbarea din funcție a lui Augustin Lazăr, iar liderii PSD s-au exprimat în mai multe rânduri în acest sens.

După apariția acestei informații, mai mulți politicieni din arcul guvernamental și susținători ai acestora au cerut demisia procurorului șef, dar Mădălin Hodor, cercetător CNSAS, a precizat că: “afirmația conform căreia Augustin Lazăr a fost <un torționar> este falsă. Domnia sa a condus comisia de eliberări și nu avea cum sa acționeze direct ca <torționar> asupra lui Iulius Filip. Consider ca o discuție despre rolul procurorilor și colaborarea lor cu Securitatea și regimul comunist este bine venita. Dar aceasta discuție, care este, trebuie spus, dureroasa prin prisma realității, nu poate fi făcută în contextul unor campanii mediatice care amesteca minciuna și manipularea în scopuri strict politice cu adevărul și cu problema delicata a moștenirii comuniste”, a scris cercetătorul într-o postare pe Facebook.

Procurorul general Augustin Lazăr și-a atras ostilitatea reprezentanților PSD-ALDE pentru că a luat deseori poziție publică împotriva modificărilor repetate ale Legilor Justiției, s-a pronunțat împotriva înființării Secției Speciale de Anchetare a Magistraților și s-a opus preluării Dosarului TelDrum, care-l vizează pe Liviu Dragnea, de către această secție specială de la DNA unde se află în prezent.  

Întregul punct de vedere al lui Augustin Lazăr, procurorul șef al României

“În legătură cu anumite aspecte difuzate într-o emisiune televizată, arăt că resping orice afirmații potrivit cărora, în calitate de procuror delegat la Comisia de liberare condiționată a Penitenciarului Aiud, aș fi dispus sancționarea disciplinară a vreunei persoane condamnată penal, deținută în penitenciar, prin emiterea de rapoarte de pedepsire, solicitarea de astfel de rapoarte sau în orice altă modalitate.

Sancționarea disciplinară a condamnaților, emiterea acelor rapoarte de pedepsire așa cum erau denumite, se realiza în temeiul art. 21 din Legea nr.23/1969 pentru executarea pedepselor exclusiv de către administrația penitenciarului, la acea dată unitate militară în subordinea Ministerului de Interne.

Nu pot să nu constat cu amărăciune cum drama unor foști deținuți politici este folosită de persoane interesate pentru denigrarea mea, evident în contextul în care mi-am depus candidatura pentru un nou mandat de procuror general. Prin astfel de acțiuni se urmărește influențarea desemnării pentru următorii trei ani a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. 

Nu am fost lucrător sau colaborator al Securității așa cum am mai arătat și cum Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a și stabilit. 

Potrivit art. 27 alin. (3) din Legea nr. 23/1969 privind executarea pedepselor, procurorul delegat al procuraturii județene în a cărui rază teritorială se afla penitenciarul era de drept președintele comisiei de propuneri în vederea liberării condiționate. Ca atare, participarea procurorului în aceste comisii era o obligație de serviciu, instituită prin lege şi aceasta nu  atrage calitatea de lucrător al Securității prev. de art. 2 alin. (1) lit. a) din OUG nr. 24/2008 în considerarea aparenței instituționale.

Noțiunile de lucrător al Securității și colaborator al Securității sunt clar definite în art. 2 lit. a) și b) teza I și teza finală din OUG nr. 24/2008 , ceea ce presupune: 

  • calitatea de ofițer sau subofițer al Securității sau Miliției, cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit care a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturile fundamentale; adică: trei condiții cumulative: apartenență instituțională (Securitate sau Miliție); o anumită calitate (ofițer, subofițer sau ofițer acoperit) şi anumite activităţi de suprimare/îngrădire a drepturilor fundamentale; 
  • calitatea de colaborator o poate avea orice persoană care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor.

Liberarea condiţionată este o vocaţie pe care o au, prin voinţa legiuitorului, toţi condamnaţii care, după ce au executat fracţiile de pedeapsă stabilite de lege, după criteriile arătate, îndeplinesc, de asemenea, şi condiţia de a fi disciplinaţi şi de a da dovezi temeinice de îndreptare, inclusiv atunci când nu prestează muncă, ţinându-se seama şi de antecendentele lor penale. Așadar, executarea fracției legale impunea în continuare şi îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute de lege. 

Aprecierea comisiei de liberare se fundamenta în trecut, ca  şi în prezent, pe existența sau inexistența rapoartelor de sancționare disciplinară în dosarul condamnatului, iar exercitarea acestui drept de apreciere în privința vocației era şi este suspus examinării instanței.

Aceste activităţi nu constituie acte de colaborare cu fosta Securitate, în lipsa vreuneia dintre actele şi acţiunile enumerate limitativ de art. 2 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 24/2008, ci se circumscriu unei competențe specifice fazei de executare a pedepselor”.

Comentarii

Emilian Isailă
A început să lucreze în presă în anul 1991. A studiat științe juridice și are un master în jurnalism. În ultimii 25 de ani a fost reporter și editor pentru Evenimentul zilei, Cotidianul, Adevărul și a coordonat editorial reviste, site-uri de sport și lifestyle. În ultimii ani a scris articole despre politica internă și internațională pentru Ziare.com. Participă la emisiuni TV informative și dezbateri în calitate de comentator politic. E pasionat de alergare, participând la curse de maraton.