La nivel mondial și din ce în ce mai stăruitor la nivel european, se pune problema înlocuirii surselor tradiționale de energie cu energia regenerabilă, cum este cea eoliană, solară sau energia hidro. Acestea sunt însă considerate de unii ca fiind riscante, prin gradul de dependență pe care îl au față de condițiile meteo, care devin tot mai instabile și greu predictibile. De aceea, statele bogate nu le exclud, dimpotrivă, le promovează, dar în același timp conservă capacități care pot echilibra sistemul, în cazul în care nu plouă suficient, vântul nu bate destul de tare sau soarele nu apare pe o perioadă mai îndelungată.
În acest context, sistemul energetic din România scârțâie din toate încheieturile, suferind de o lipsă cronică de investiții. Realizarea investițiilor la care s-au angajat companiile care au cumpărat societățile desprinse din fostul Renel nu a fost monitorizată, iar în locul investițiilor a fost preferat profitul rapid și consistent. De investiții ale statului în companiile la care este acționar sau în realizarea de noi capacități, nici nu poate fi vorba. Proiecte din domeniul energetic vehiculate de zeci de ani în toate strategiile energetice ale guvernelor nici măcar nu au demarat. Un exemplu concret este construirea reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă, ce ar putea constitui una dintre alternativele fezabile la energia pe cărbune. Retehnologizarea de la Porțile de Fier a făcut obiectul unui dosar al DNA despre care nu s-a mai auzit nimic, deși era considerat unul dintre dosare grele de corupție din România. Recent, s-a aflat că acesta a fost clasat anul trecut.
Lipsă de viziune guvernamentală
Peste lipsa de interes în privința investițiilor a picat și celebra Ordonanță 114/2018 care taxează companiile din domeniul energetic cu 2% din cifra de afaceri. Lipsit de investiții, cu infrastructură aproape de prăbușire, este sistemul energetic românesc pregătit să facă față noilor provocări? Este pregătită România să-și reconfigureze mixul energetic? La momentul actual, s-ar părea că nu. În România, mineritul nu este o activitate profitabilă, dar nici nu se pune problema să fie înlocuit cu o altă sursă de energie, din lipsa de viziune a guvernanților și a intereselor financiare pe care le-a suscitat întotdeauna acest sector. Potrivit datelor oficiale, România deține în prezent 3.300 MW de capacitate netă instalată și disponibilă (inclusiv cele rezervate pentru servicii de sistem) în centrale termoelectrice pe bază de lignit și de huilă, alte capacități fiind în curs de retehnologizare. Toate grupurile pe bază de lignit au fost puse în funcțiune în perioada 1970-1990, iar cele mai vechi se apropie de sfârșitul duratei de viață, fiind necesare fie investiții de retehnologizare pentru extinderea duratelor de viață ale echipamentelor existente, fie înlocuirea lor cu grupuri noi, prin investiții mai mari. În Strategia energetică a României se menționează clar că „din rațiuni de securitate energetică, lignitul rămâne în continuare o parte semnificativă a mixului energiei electrice și în anul 2030”. Pentru îndeplinirea acestui obiectiv este însă nevoie de investiții consistente în retehnologizare.
Competitivitatea cărbunelui în mixul de energie electrică va depinde de randamentul fiecărui grup, destul de scăzut pentru capacitățile existente, de costul lignitului livrat centralei, situat la un nivel relativ ridicat, și de prețul certificatelor de emisii de CO2. Așadar, menținerea capacităților pe bază de cărbune impune eficientizarea activității în acest sector pe întregul lanțul de producere, inclusiv implementarea de tehnologii care să asigure un nivel al emisiilor corespunzător cerințelor din legislația de mediu.
Alternativa, gazele?
Oficialii de la Ministerul Energiei explică nivelul scăzut al investiţiilor în sistemul energetic românesc prin „nebunia în care Europa s-a angrenat privind tranziţia de la energia de bază la energia curată, care este o energie bună, dar dependentă”. Secretarul de stat în Ministerul Energiei, Doru Vişan, a afirmat că un alt factor esenţial îl reprezintă instabilitatea promovării acestor investiţii. „Această tranziţie – eu zic cea mai profundă a omenirii – de la o energie de bază pe care cu toţii o stăpâneam, era stabilă, la un alt tip de energie, care place, este foarte bună, este curată, mă rog, este bună, dar este dependentă – azi bate vântul, mâine nu bate, azi plouă, mâine nu plouă, e soare, nu e soare”, a afirmat Doru Vişan.
Acesta a atras atenţia că ţările bogate îşi permit financiar să gestioneze dezechilibrele care apar în sistemele energetice bazate pe energiile regenerabile. Oficialul de la Ministerul Energiei a subliniat că și România a avut o abordare foarte favorabilă şi a susținut energia verde, și că aceasta are efecte benefice asupra funcţionării sistemului în care aportul este extraordinar, dar niciodată, şi nu numai la nivel de ţară, nici la nivel european, nu s-a dus până la capăt abordarea acestor dezechilibre. „Căutăm, sigur că sunt ţări bogate care-şi permit să gestioneze aceste dezechilibre prin menţinerea capacităţilor vechi într-o rezervă, ei îi zic rezervă de capacităţi, ei le ţin pentru siguranţa sistemului, le ţin pentru că îşi permit, alocă fonduri, şi sistemul funcţionează”, a afirmat reprezentantul Ministerului Energiei. El a avertizat că România nu poate renunţa la consumul de cărbune până în anul 2030, pentru că nu are alternativă energetică la cărbune.
„De asemenea, funcţionează destul de bine acest răspuns rapid al reţelelor şi al automatizării, deci se ajunge la nişte performanţe deosebite prin care electronul fuge dintr-o zonă în alta cu nişte timpi de răspuns extraordinari şi echilibrarea se face în timp real. Este foarte bine. Totuşi, necesitatea stocajului este obligatorie. Dacă vrem să eliminăm în totalitate cărbunele, trebuie să găsim cu adevărat alternativa. Analiza la ora actuală arată că nu putem acest lucru. România nu-şi poate permite, cel puţin până în 2030, să renunţe total la cărbune. Nu poate. Este pusă în pericol securitatea energetică. Aceasta este realitatea cu care ne confruntăm”, a susţinut Doru Vişan.
Oficialul Ministerului Energiei consideră că alternativa la cărbune este dezvoltarea mai multor unităţi pe gaze naturale. „Ce a generat această instabilitate în domeniul investiţional? Din păcate, noi trebuia să avem o abordare de genul următor: în primul rând, să definim până când păstrăm cărbunele, la ce putere îl păstrăm, corelat cu punerea de noi capacităţi pe gaz, că aceasta este alternativa, şi, sigur, cu componenta de regenerabile, cu factorul de instabilitate care există, pe baza prognozelor şi a statisticii de până acum”, a afirmat Doru Vişan. El a estimat că presiunile financiare aplicate de Comisia Europeană asupra consumului de cărbune vor creşte în viitor.
„Aşa cum ştiţi şi dumneavoastră, şi cum sunt şi previziunile, presiunea asupra cărbunelui va continua, ea s-a materializat în 2019 pentru anul 2018 la un 23 de euro, aproape de 24 de euro pe certificat, ajungând la o cifră pe care, dacă o discutam acum câţiva ani, niciunul dintre noi nu accepta acest lucru: 42% din cifra de afaceri. Aceasta este ponderea, iar noua abordare a Comisiei, că a trimis o nouă previziune, este mai dramatică, deci vorbim de o creştere, ca atare această presiune va fi”, a încheiat Doru Vişan.
Un alt motiv al lipsei de investiţii în domeniul energetic românesc a fost modul sălbatic în care a fost aplicată liberalizarea pieţei de energie, consideră secretarul de stat.