(Corona)Virusul politicii în Europa

206
12 minute de lectură

Coronavirusul a scos la iveală peste tot în lume metehne și mentalități care, în ciuda a ceea ce am crede noi, de la coada Europei, nu ne sunt proprii. Și la noi, ca și în multe alte părți, a fost nevoie de măsuri coercitive pentru a (aproape) convinge populația să stea în case. Și la noi, ca și în alte părți, unii s-au arătat ofuscați că li se îngrădește libertatea de circulație. Și la noi, ca și la alții, se schimbă opinii despre teorii conspiraționiste, sunt unii care se cred imuni la boală, se popularizează medicamente-minune sau alimente care scot covidul din corp simultan cu digestia și enumerarea ar putea continua.

Sursa foto: Twitter

Sigur că sunt diferențe de cultură, de reguli după care funcționează fiecare societate, dar felul în care reacționează omul la frică, la ruperea bruscă a rutinei ultraconfortabile, căderea de pe înălțimile tehnologiei și aroganței speciei aflate la cel mai înalt grad de cuceriri e, până la urmă, în linii mari, cam același peste tot. Chiar și în Suedia, țara care face notă discordantă la capitolul măsuri, există îndoieli că strategia este adecvată, iar cadrele medicale atrag atenția autorităților să facă un pic mai mult. Și la noi, ca și la ceilalți, viața publică curge acum în alți parametri și toată lumea caută să se adapteze, să existe într-o paradigmă… virusată.

Am întrebat câțiva actuali și foști jurnaliști din țările europene cele mai afectate de pandemie cum se desfășoară viața publică și care este impactul imediat asupra politicii și stării de spirit a populației și iată ce am aflat.


În Italia politicienii lucrează, presa pândește derapaje

Mihaela Iordache

În această perioadă este stare de urgență până la sfârșitul lunii iulie. Guvernul emite decrete privind deplasările sau carantina forțată a populației, dar și decrete privind măsuri sociale sau de natură economică. Premierul Giuseppe Conte se prezintă în Camera Deputaților și apoi la senat la fiecare 14 zile. Guvernul se arată dispus colaborării cu toate forțele politice. Cât despre lupta politică propriu-zisă… Criticile au vizat o mai bună comunicare și informare a parlamentului cu privire la decretele adoptate de guvern, întârzieri în ajutorarea economică a familiilor, persoanelor aflate în dificultate. Tocmai de aceea premierul se prezintă regulat în parlament în acest moment. Având în vedere situația critică în care se află Italia, nu se evidențiază până în acest moment „o luptă politică”. Parlamentul lucrează. Se întrunesc comisiile pentru analizarea decretelor emise de guvern, apoi se votează în plen. Sunt comentarii în diverse publicații în care se arată o oarecare reținere pe termen lung în ceea ce privește posibile abuzuri și derapaje care ar putea fi favorizate de restricțiile impuse.

Sprijin aproape total al opoziției spaniole

Alex Coca

Spania are parte de o viață politică extrem de interesantă și complicată în același timp. Acum, în timp de „război”, e admirabil sprijinul aproape total al opoziției față de guvern. Evident ca se mai cârcotește, atunci când ești în opoziție crezi că ai fi făcut lucrurile mai bine. E simplu să stai și să critici. De asemenea, tot stând în opoziție trebuie să te faci văzut. Guvernul e la tv non-stop, așa că e musai să faci gălăgie. Deciziile majore sunt sprijinite cu scrâșnit de dinți ca să nu spună lumea că se opun,  dar după aprobare încep comentariile. Parlamentul de la Madrid,  Congresul Deputaților, se întrunește în regim restrâns. Doar purtătorii de cuvânt și șefii de partid sunt prezenți fizic, iar restul, online. Ultima ședință în care a fost dezbătută prelungirea stării de alarmă a durat aproape 11 ore. Undeva pe la ora 1.30 a.m. s-a dat votul. 43 prezenți și 306 online. De remarcat că și de acasă nu lipsea nimeni. Responsabilitatea e extrem de mare. Fără absențe etc., etc. Politicienii chiar se gândesc la ce reacție pot avea votanții. Au existat și temeri că măsurile care au fost luate aduc atingere libertății și pot cauza abuzuri. Au fost exprimate asemenea temeri mai ales din partea reprezentanților partidelor separatiste din Catalonia și Țara Bascilor. Dar pozițiile acestea sunt oarecum tradiționale și în vremuri liniștite. Partidele care vor independența Cataloniei se plângeau că armata spaniolă a intrat pe teritoriul Cataloniei să facă dezinfectarea centrelor de bătrâni, aeroporturi, gări etc. După vreo săptămână de stare de alarmă, au ajuns să ceară chiar ei sprijinul armatei, când au descoperit că nu au capacitatea necesară. Dacă vorbim de omul de rând, majoritatea populației susține și respectă durele măsuri impuse. Când unii mai încalcă regulile, lumea protestează și cere poliției să intervină. Sunt aproape 500 de persoane care au fost arestate, amendate și numeroși chiar au ajuns în închisoare pentru încălcarea repetată a stării de alarmă. Sondajele făcute acoperă deocamdată doar perioada de dinaintea declarării stării de alarmă. Și arătau bine pentru partidul de guvernământ, Partidul Socialist al premierului Pedro Sanchez. Cel mai mult pierd naționaliștii de la Vox, nr. 3 după ultimele alegeri, un fel de PRM românesc. Ultima lor idee, de exemplu, a fost ca persoanele care nu au acte legale pentru a sta în Spania să își plătească tratamentul dacă se infectează cu Covid. 

În general, lumea a înțeles situația. În plus, publicul din Spania are norocul să aibă parte de politicieni care știu să și vorbească, să explice, să fie umani. De altfel, momentul în care Pedro Sánchez a anunțat starea de alarmă a fost momentul de televiziune cel mai urmărit din istoria Spaniei, chiar mai urmărit decât  momentul în care Spania a câștigat titlul mondial la fotbal în Africa de Sud. 

Cred că ar fi o lecție de învățat pentru politicienii din România. Cum se explică, cum se vorbește, cum se răspunde la întrebări.

Britanicii au uitat de Brexit

Dorul Ionescu

Viața politică e transformată fundamental. Brexit – subiectul care a monopolizat discursul public de ani buni în Marea Britanie – este menționat foarte rar. De regulă, doar prin impactul pe care îl produce, direct sau indirect, asupra acțiunilor necesare în lupta cu pandemia. Antagonismul natural din parlament, dintre putere și opoziție, nu mai este atât de evident, deoarece politicienii sunt conștienți că se află într-o situație fără precedent, în care e nevoie de o colaborare a tuturor forțelor politice pentru depășirea unei perioade extrem de dificile. Așadar, lupta politică nu e foarte evidentă, în acest moment. Există unele abordări diferite – de exemplu, sunt voci care pun sub semnul întrebării acțiunile inițiale ale guvernului, lipsa unor decizii clare în eforturile de limitare a interacțiunilor dintre persoane sau ezitările de a participa la licitații UE pentru ventilatoare, deși Marea Britanie a fost invitată. Pe de altă parte, acțiunile guvernului, de sprijin pentru industriile și firmele în dificultate, pentru salariații concediați sau întreprinzătorii amenințați de faliment, se bucură de o largă aprobare, inclusiv în mediul politic. Laburiștii chiar subliniază că acestea sunt de fapt politicile pentru care ei au militat întotdeauna, care sunt acum utilizate de conservatori ca metodă de combatere a crizei. Parlamentul britanic este în vacanța de Paște între 25 martie și 21 aprilie. A funcționat până recent, dar în ultimele zile s-au introdus măsuri de distanțare socială. Parlamentarii stăteau la mai multe locuri distanță unii de alții, pentru a evita contaminările. Pe de altă parte, în societate lucrurile sunt nuanțate. Există organizații civice și editorialiști care subliniază că acestea sunt măsuri excepționale, care prezintă un risc de restrângere a libertăților individuale pe termen lung. Opoziția a  insistat și a obținut ca pachetul legislativ care conferă puteri sporite guvernului să fie reanalizat în legislativ la fiecare șase luni. Guvernul propusese ca puterile sporite să îi fie atribuite pe doi ani. Un sondaj recent Ipsos MORI arată ca 47% din cei intervievați cred că Boris Johnson acționează eficient în această criză, în timp ce 38% sunt nemulțumiți. Ratele de aprobare sunt mai înalte în rândul celor mai în vârstă, în timp ce tinerii și populația din Londra, în special, au o atitudine critică. Măsurile economice de sprijin inițiate de cancelarul Rishi Sunak se bucură de o largă aprobare – 65% din cei intervievați. Sistemul medical, NHS, se bucură, cum era și firesc, de un sprijin înalt în rândul populației britanice, care îl consideră oricum, și fără această criză, unul din elementele-cheie ale vieții în Marea Britanie.

În Franța se simte un fel de uniune națională

Julien Beneteau

Criza provocată de coronavirus, gestionarea ei, monopolizează practic viața politică în Franța. Teoretic, aici ar fi trebuit să ne aflăm într-o etapă febrilă de după alegerile municipale, în care se conturează echipe, proiecte, dar totul se rezumă la criza sanitară. Dar politicienii se gândesc și pe termen lung. De exemplu, la Nancy, primarul este din ce în ce mai preocupat de tot ce înseamnă cauza spitalelor și a comercianților. Primul tur al alegerilor municipale nu i-a fost favorabil, dar această criză, felul în care o gestionează pot fi salvatoare pentru el și să obțină un nou mandat. În Franța se simte, totuși, un fel de uniune națională, chiar dacă nimeni nu o numește așa. Desigur, unii critică, mai degrabă cu jumătate de gură, guvernul, dar fără prea mare gălăgie. De exemplu, au fost critici în privința utilizării clorochinei, în sensul dacă ar trebui validată fără studii propriu-zise, alții ar fi vrut să mai aștepte. În general însă, toată lumea este foarte atentă. Atâta vreme cât nu știm care va fi bilanțul acestei epidemii, mai ales cel cu privire la pierderile de vieți omenești, o critică virulentă poate fi riscantă: cetățenii își vor aminti de asta, iar prețul politic poate fi teribil. Cât despre activitatea oamenilor politici… Adunarea Națională însăși e un focar, mulți membri sunt sau au fost infectați. Cu toate acestea, deputații au lucrat la nivel de șefi de grupuri parlamentare, mai ales pe legi legate de gestionarea crizei. Dacă vorbim de percepția populației, lucrurile sunt mai complicate. Francezii au un fond mai vechi de indisciplină. De multe ori, fac doar ce le trece prin cap. Dar, în același timp, le este și foarte frică, sunt foarte grijulii cu propria sănătate. Prin urmare, au existat anumite critici și nemulțumiri atunci când a fost vorba de limitarea unor libertăți, dar nu au fost proteste importante când s-au instituit restricții majore. De regulă, oamenii preferă să se conformeze pentru a nu pune, de exemplu, în pericol viața părinților sau bunicilor lor. Există sondaje care spun că francezii nu sunt tocmai mulțumiți de felul în care guvernul gestionează situația. La început, populația a aprobat măsurile luate. Timpul trece însă, iar acest lucru începe să cântărească, să apese tot mai mult. Aș spune că nemulțumirile crescânde sunt, până la urmă, proporționale cu frustrarea crescândă. Este totuși încă devreme să ne pronunțăm cu privire la felul în care actuala stare de lucruri va influența derularea evenimentelor. Este clar însă că această situație ieșită din comun va marca profund societatea franceză, poate chiar mai mult decât am putea anticipa acum.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele