Despre secretele rubricilor din The Economist și alte alegeri

269
Economist Intelligence Unit

În ultimul an, în paginile revistei noastre publicam o selecție de articole din The Economist și exercițiul lecturii revistei și apoi al alegerii este fascinant pentru orice jurnalist. The Economist nu este o lectură ușoară, deși articolele sunt splendid scrise. Blocajul apare din dimensiunea revistei: sunt 90 de pagini de articole, analize, eseuri și știri comentate. În lumea marii finanțe și a corporațiilor gigant se spune despre The Economist că este o lectură obligatorie. Explicația este simplă: jurnaliștii și editorii săi îți descriu cele mai importante evenimente ale săptămânii, le analizează și îți pot crea, în timp, o percepție sensibilă privind evoluția economiei lumii, dar și a tendințelor în artă, cultură, literatură sau știință. Căci, nu-i așa, cultura este esențială pentru un cititor care vrea să facă o carieră în lumea mare, unde conversațiile relaxate evită uneori politica sau chestiunile facile. Dar The Economist este mai mult decât o experiență agreabilă de lectură. Este, cu fiecare ediție, o colecție de idei și teme de meditație. The Economist păstrează tradiția de a nu semna articolele, probabil un omagiu adus creatorului său, James Wilson, care, la început, îl scria în integralitate, deci articolele nu aveau nevoie de semnătură. Probabil, pe la 1843, The Economistul lui Wilson nu avea 90 de pagini, câte numără acum. Dar editorii de azi îi omagiază discret pe jurnaliștii de ieri. Una dintre secțiunile distincte ale The Economist poartă titlul Bagehot. Este o rubrică dedicată chestiunilor politice din Marea Britanie și poartă numele lui Walter Bagehot, care a fost un mare jurnalist și economist britanic, editor al The Economist. Nu-și semna nici el articolele, dar cărțile lui, Constituția englezească, Fizică și politică sau Strada Lombard, l-au impus ca personalitate publică pe la mijlocul secolului al XIX-lea.  Bagehot nu este decât unul din titlurile misterioase ale diferitelor rubrici ale revistei. Schumpeter, o rubrică în umbra căreia stă ascuns Joseph Alois Schumpeter, strălucitul economist austriac care a născocit, a descris și a definit conceptul de distrugere creatoare… prin competiție. Când trebuie să alegi acele articole pentru cititorii din România, peisajul se îngustează, dar, din fericire, The Economist e ofertant.

Probabil una din rubricile cele mai frecventabile este Charlemagne, care se ocupă de chestiuni europene. Desigur, Charlemagne, de fapt, Carol cel Mare, este considerat părintele Europei, așa încât titlul sugerează clar subiectul. De pildă, în urmă cu două săptămâni, Reporter Global publica articolul Începe cursa pentru funcții de vârf în UE, apărut în rubrica Charlemagne. Nu a fost singurul articol din The Economist care descria bătălia pentru funcțiile europene, dar ne-am putea întreba retoric: ce relevanță are pentru publicul din România povestea cuceririi funcțiilor de vârf din Europa? Răspunsul l-au dat alegerile europarlamentare de la noi, care au arătat interesul mare al românilor, de acasă sau risipiți prin lume, față de evoluțiile din UE. Fragilizarea marilor grupări politice a întărit poziția grupărilor politice românești din cadrul alianțelor din Parlamentul European. Deci, publicul român trebuie să înțeleagă și care sunt perspectivele, direcțiile și tendințele din politica europeană.

Interesante pentru publicul român sunt și articolele publicate în rubrica Leaders, de multe ori o sinteză a unor articole mai descriptive care sunt publicate în alte rubrici ale revistei. Articolele din Leaders sunt un exercițiu analitic de sintetizare a esenței unor probleme globale. Ultimul ales și publicat în Reporter Global dă chiar titlul coverului revistei: Arme de perturbare în masă, se numește America, desfășoară un nou arsenal economic pentru a-și afirma puterea și descrie arhitectura complicate a teatrului de luptă din epoca războiului comercial. Evident, ne interesează poziționarea Statelor Unite, deoarece războiul comercial are o anvergură globală și bătăliile sale pot afecta economia și viața europenilor și, implicit, a noastră.

Desigur, articolele din rubricile de afaceri sau financiare sunt esențiale pentru înțelegerea prezentului și viitorului nostru financiar. Bunăstarea, afacerile, veniturile și viitorul nostru, alegerile noastre depind masiv de măsura în care înțelegem lumea în care trăim. Până la urmă, jurnaliștii de la The Economist își respectă cititorii și își onorează profesia, iată unul dintre secretele succesului publicației.

Reporter Global a publicat, de pildă, un articol, Populismul și polarizarea amenință America Latină, care descria cum, după ce dictaturile au făcut loc democrației, problemele au răbufnit din nou. Era un articol publicat în ediția Reporter Global din 15 mai, înainte de alegerile europene, pe când partidele din coaliția aflată la guvernare încercau să-și seducă electoratul cu mesaje suveraniste, antieuropene și transmiteau mesaje de protecționism economic. Articolul din The Economist descria tocmai efectele unor guvernări corupte și autoritare asupra economiilor din America Latină și tocmai aceste urmări trebuiau înțelese pentru a fi evitate. În esență, The Economist înseamnă mult mai mult decât jurnalism de calitate: este un proiect cultural, enciclopedic aproape, care descrie inteligent lumea în care trăim și pe care nu o putem înțelege dacă o cunoaștem doar din știri sau din filme.

Lidia Moise
Lidia Moise este jurnalist, comentator și realizator de televiziune cu articole publicate în presa română și internațională. A fost publicist comentator la Televiziunea Română, unde a realizat emisiunile Jurnal economic și Express Economic. A fost director executiv al săptămânalului Revista 22. A fost redactor șef adjunct la România liberă, a condus departamentul economic al agenției de știri Newsin, a colaborat cu postul de știri economice Money Channel. A condus secția economică a cotidianului Evenimentul zilei. Lidia Moise este comentator al agenției Xinhua pentru economia regiunii Central și Est Europene.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele