Până în decembrie, drepturile și condițiile cetățenilor și întreprinderilor nu se vor schimba. Dar ceea ce se va întâmpla după 1 ianuarie 2021 depinde de cât de multe progrese pot fi realizate într-o negociere contra cronometru, plină de mine și de capacane, între Londra și Bruxelles.

Regatul Unit a părăsit Uniunea Europeană vineri, la miezul nopții. Tot ceea ce se întâmplă din acest moment, este pură speculație. Nu există precedente, nici manual de instrucțiuni, nici șabloane. Nu s-a mai făcut aşa ceva și nimeni nu ştie foarte clar cum se va face sau chiar dacă se va putea face tot. Singurul lucru clar este că astăzi începe așa-numita perioadă de tranziție, prima din istoria UE, și că ea va dura cel puțin până la sfârșitul anului.

***

– În ce constă perioada de tranziție?

Documentul negociat de Comisia Europeană și de guvernul britanic și ratificat de Westminster și de Camera Europeană este prevăzut în Acordul de ieșire. Acesta durează până la 31 decembrie 2020 și, în această perioadă, Regatul Unit va fi deja în afara UE, dar va trebui să se supună în continuare legislației europene, deciziilor Curții de Justiție și să respecte toate obligațiile sale, ca şi până acum. Britanicii nu vor avea vot, voce sau veto, nu vor avea deputați sau comisari, dar regulile valabile astăzi vor continua să se aplice. Momentan nu schimbă nimic pentru cetățeni și companii.

– De ce este necesară această tranziție?

Pentru a evita haosul. Odată cu plecarea Regatului Unit din UE și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, tratatele nu se vor mai aplica. Va deveni o țară terță și, prin urmare, trebuie să renegocieze mii și mii de lucruri. Standarde de reglementare, fito-sanitare, vamale, tarifare. Fără Acordul de ieșire și fără perioada de tranziție, la 1 februarie ar fi existat cozi eterne la frontiere, în porturi și aeroporturi. Multe avioane nu ar fi putut folosi spațiul aerian. Iar comerțul, practic, aproape că s-ar fi oprit. Când a fost activată clauza de ieșire a articolului 50, în martie 2017, a început o perioadă de doi ani pentru negocieri. Nu a fost suficientă și au fost necesare mai multe extensii doar pentru a defini ieșirea. A fost un iad logistic și diplomatic, dar relația viitoare care trebuie definită acum este cea mai complicată.

– Este suficient mai puțin de un an pentru a defini relația viitorului?

Nu, un an nu va fi suficient. Nu este niciun secret. În prima proiectare a Acordului de ieșire, au fost stabilite 21 de luni de tranziție, dar, din moment ce nu a existat niciun fel de aprobare la Londra, marja a fost redusă. Unsprezece luni sunt insuficiente, astfel încât ambele părți vor încerca mai întâi să abordeze cele mai relevante lucruri, cele care au consecințe cu adevărat perturbatoare pentru continent. Iar restul va rămâne deschis, cumva în voia soartei.

– Poate fi prelungită perioada de tranziție?

Da, dar nu. Acordul de ieșire are în vedere o posibilă prelungire și doar una, dar stabilește, de asemenea, că ultima zi pentru a o solicita este 30 iunie. Tehnic, până în acea zi britanicii pot cere încă un an sau doi, sau asta a fost ideea inițială. Totuşi, Boris Johnson a dorit să excludă această opțiune prin lege, făcând astfel să nu mai existe întârzieri sau scuze. Pentru că Regatul Unit va fi în afara UE, dar nu total. Și nu dorește, în niciun caz, să extindă această situație anormală de a fi nevoit să respecte legile și normele pe care nu mai are posibilitatea să le influențeze. Politic, consideră că este nesustenabil.

– Cum se va schimba viața cetățenilor în acest an?

Cetățenii, companiile, investitorii sau studenții vor fi ca înainte de plecare, indiferent de naționalitatea lor. Din punct de vedere juridic, nu există nicio schimbare, dar este inevitabilă cea din punct de vedere politic. Tehnic, nu va mai fi o țară comunitară, dar, deși drepturile sunt clar colectate, este aproape imposibil să nu existe fricțiuni, neînțelegeri și mici impulsuri. Nu există nicio modificare la frontiera irlandeză și, de fapt, în Acordul de ieșire există un protocol specific, astfel încât Irlanda de Nord, chiar și după 2021, să aibă un statut oarecum diferit care să permită evitarea frontierelor dure.

– Atunci, negocierile s-au încheiat?

Dimpotrivă, acum începe ce e mai îndelungat, dificil și tehnic.  Pe 3 februarie, Comisia Europeană va adopta un proiect de linii directoare de negociere. Dacă guvernele sunt de acord, Consiliul Afacerilor Generale, din care fac parte miniștrii sau secretarii de stat, îl va aproba. Și atunci pot începe discuții, previzibil la începutul lunii martie. Negocierea unui acord simplu de liber schimb durează de obicei între șapte și 10 ani. Ceea ce se deschide acum este un mister. Există multe lucruri care sunt deja comune, dar este prima încercare de a separa două economii și societăți, nu invers, deci poate fi la fel de dificil. Pe partea comunității, responsabilitatea va fi a Grupului de lucru pentru relațiile cu Regatul Unit (UKTF), condus de Michel Barnier. David Frost, principalul consilier pentru Afaceri europene al lui Johnson, va fi interlocutorul UE.

– Regatul Unit poate negocia deja cu alte țări?

Da, în perioada de tranziție pot încheia acorduri internaționale cu țări terțe și organizații internaționale, inclusiv în domenii de competență exclusivă a UE, cum ar fi comerțul, atât timp cât nu sunt aplicate până la plecarea finală.

– Vor exista tensiuni?

Inevitabil. Regatul Unit are un prim-ministru căruia îi place să împingă lucrurile la limită și care se confruntă cu o situație foarte delicată, fiind nevoit să se supună legilor europene împotriva cărora partidul său s-a revoltat zeci de ani, fără a putea participa la elaborarea lor. Dacă UE a fost o țintă recurentă, acum va fi și mai mult. Londra nu a reușit să genereze diviziuni profunde între Cei 27 din 2016, dar acum aceste diferențe de criterii și interese vor apărea de la sine. Ceea ce face complicată această negociere cu privire la viitorul și relația comercială este faptul că există multe cazuri cu sumă zero, astfel încât Uniunii îi va fi mai greu să vorbească cu o singură voce. Vor exista lupte și certuri.

– Care sunt problemele cele mai sensibile ale acestei negocieri?

În acest moment, experții instituțiilor europene indică în principal două elemente: pescuitul și așa-numitele “condiții de egalitate” (“level playing field”). Bazinele de pescuit din apele britanice sunt mai bogate decât în ​​apropierea continentului, iar navele franceze, olandeze sau belgiene se bazează foarte mult pe permisiunea de a pescui acolo. Dacă nu există niciun acord în legătură cu acest subiect, zeci de mii de familii ar duce-o greu. De aceea, la Bruxelles s-a încercat realizarea unei legături clare: viitorul pescuitului cu cel al serviciilor financiare, atât de interesante pentru Londra.

– Ce sunt aceste “condiții de egalitate” care obsedează la Bruxelles?

Termenul de “joc echitabil”, un teren de joc echitabil, se referă la existența garanțiilor pentru o concurență echitabilă în viitor. Piața unică funcționează cu o serie de reguli și standarde comune, concepute astfel încât să nu existe nicio discriminare și ca întreprinderile să poată opera în diferite țări cu un mediu cât mai asemănător posibil. Și în UE există îndoieli serioase cu privire la capacitatea de a închide într-un timp scurt cu Regatul Unit un cadru satisfăcător pentru toate părțile. Accesul pe piața comunitară va fi direct proporțional cu condițiile pe care Regatul Unit este dispus să și le asume. Un acord comercial cu Canada sau Japonia nu este comparabil. Marea Britanie este foarte mare și foarte aproape și există frica de un dumping fiscal, iar eventualele ajutoare de stat acordate companiilor britanice sau la standardele de mediu sau ajutoare sociale mai laxe vor afecta competitivitatea companiilor. Subiecte care pot deraia conversațiile în curând.

Articol de Pablo R. Suanzes

Traducerea: Rodezia Costea/rcostea

Sursa: RADOR