De fiecare dată când vine în discuţie intervenţia în estul Eufratului, se vorbeşte şi despre atacurile împotriva prezenţei turceşti în Siria, scrie Kurtuluş Tayiz într-un articol publicat în cotidianul Akșam și preluat de RADOR.

Redăm articolul integral:

După acordul cu SUA privind instituirea unor zone de securitate, forţele lui Assad au atacat aerian un convoi turcesc care se îndrepta spre punctul de observaţie de la Idlib pentru a participa la operaţiunile de evacuare.

Ankara a reacţionat dur faţă de atacul în urma căruia şi-au pierdut viaţa trei civili. Numai că regimul Assad şi Rusia, care au invocat ca pretext gruparea Tahrir al-Sham, transmit mesaje că vor continua atacurile în această regiune.

Ankara doreşte să îşi sporească influenţa în nordul Siriei prin acordul privind „zona de securitate”, dar trebuie să lupte pentru a-şi menţine prezenţa la Idlib (în nord-vest). Regimul Assad şi Rusia sunt oportuniste şi încearcă să încline balanţa de la Idlib în favoarea lor.

Iar păcatul Americii este că a încercat să limiteze cât de mult posibil Ankara şi a lăsat loc prezenţei organizaţiei teroriste PKK/PYD. Ankara luptă simultan pe mai multe fronturi. Însă obiectivul său prioritar este să îşi securizeze frontierele sudice. Şi acest lucru nu pare posibil cât timp nu este stabilită o zonă de securitate care să cuprindă estul Eufratului.

Fără îndoială, cele mai recente atacuri de la Idlib urmăresc să fragilizeze mâna Ankarei în faţa Statelor Unite. Motivul pentru care în acordul la care s-a ajuns cu Statele Unite partea referitoare la lăţimea zonei de securitate a rămas neclară este să limiteze Ankara în mişcări. Aşa pot fi interpretate atacurile din ultimele zile care au vizat Turcia.

Nu numai în exterior, ci şi în interior, pe frontul anti-Erdogan, există o agitaţie crescândă. Există încercări tot mai clare, atât pe plan extern cât şi intern, de a-l presa pe Erdogan prin diverse mutări. Să nu uităm că „Estul Eufratului” a fost unul dintre punctele prioritare incluse în tratatul de la Sèvres şi că războiul de astăzi este o continuare a acelor hărţi nefinalizate. (Tratatul de la Sèvres, din 1920, a marcat începutul dezmembrării Imperiului Otoman şi a dus la formarea unor noi forme de guvernare pe teritoriul acestuia, inclusiv în Siria – n.red.). În spatele atacurilor făţişe sau mascate împotriva lui Erdogan există aceste socoteli vechi de un secol.