Fosta șefă a Direcției Naționale Anticorupție, Laura Codruța Kovesi, e prima pe lista scurtă cu cei trei candidați rămași în cursă pentru postul de procuror european. Ea este urmată de Jean-Francois Bohnert, din Franța, și de Andres Ritter, din Germania.

Lista cu cei cinci candidați rămași în cursă va fi remisă Comisiei JAI (Formațiunea Justiție și Afaceri Interne) din cadrul Consiliului Uniunii Europene și Comisiei LIBE (de libertăți civile, justiție și afaceri interne) a Parlamentului European. Cuvântul final îl vor avea forurile din care fac parte aceste comisii, adică Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene.

Treizeci de candidați s-au înscris pentru funcția de procuror-șef European până pe data de 14 decembrie 2018. Comisia de selecție este formată din douăsprezece persoane, foști membri ai Curții Europene de Justiție, membri ai instanțelor naționale supreme, procurori de grad înalt și avocați.

Procedura alegerii procurorului-șef european nu poate fi influențată de instanțele sau de autoritățile naționale. Cu toate acestea, în august 2018, ministrul Justiției, Tudorel Toader, își atribuia autoritatea desemnării, din partea României, a candidatului pentru funcția de procuror-șef european, spunând că nu intenționează să o propună pe Kovesi pentru această funcție, pentru că nu are cum să o ”recompenseze” pentru ”greșelile pe care le-a făcut”.

Laura Codruța Kovesi a fost revocată din funcția de procuror-șef al Direcției Naționale Anticorupție, în februarie trecut, în urma unui raport de douăzeci de puncte făcut de ministrul Justiției Tudorel Toader, căruia Curtea Constituțională i-a dat dreptate printr-o decizie din mai 2018, după ce președintele Iohannis a refuzat propunerea de revocare a ministrului.

În decembrie 2018, Laura Codruța Kovesi a făcut o plângere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în care a reclamat faptul că i-au fost încălcate drepturile prevăzute de Convenția Europeană a Drepturilor Omului prin decizia din mai 2018 a Curții Constituționale din România. Ea a reclamat că nu a avut posibilitatea să se apere în fața Curții Constituționale, că nu i s-a oferit nici măcar calitatea de intervenientă, pentru a-și putea exprima propriul punct de vedere și că nu a putut contesta decizia CCR, care nu este prevăzută în Dreptul intern față de deciziile Curții.