Pentru prima dată de la intrarea în vigoare a Acordului de divorț cu Regatul Unit, pe 31 ianuarie, cele 27 state membre ale Uniunii se reunesc joi la Bruxelles pentru a discuta bugetul 2021-2027. O primă bătălie, care prefigurează altele.
Forța cifrelor este de a readuce Uniunea cu picioarele pe pământ. Joi, cu ocazia summitului extraordinar de la Bruxelles consacrat negocierilor pe marginea bugetului comunitar 2021-2027, liderii celor 27 de state membre ale Uniunii vor avea această cifră în minte: 75 de miliarde de euro. Mai exact suma lipsă de la buget ca urmare a ieșirii Marii Britanii din Uniune. Chiar dacă Londra va continua onorarea angajamentelor sale trecute, după cum prevede Acordul de divorț intrat în vigoare la data de 31 ianuarie, suma de mai sus nu mai poate intra în calculul de buget.
75 de miliarde: sub 10% din bugetul în discuție de 1095 miliarde de euro, respectiv 1,074% din PIB-ul celor 27, față de 960 de miliarde de euro angajamente pentru perioada 2014-2020. Dispariția unui stat membru ca Regatul Unit riscă, per ansamblu, să precipite discuțiile bugetare otrăvite, cum ar fi cea referitoare la politica agricolă comună sau cea privind fondurile de coeziune (circa 300 miliarde de euro) de care beneficiază în special noile state membre intrate în anul 2004. «Bugetul reprezintă cheia războiului sau a unității. Dacă nu suntem de acord cu modul în care UE trebuie să cheltuiască, aceasta înseamnă că ne vom certa și pe multe alte subiecte» – confirmă fostul eurodeputat francez Alain Lamassoure, care a prezidat Comisia de Afaceri Bugetare din cadrul Parlamentului de la Strasbourg până în anul 2014.
Semnalul de alarmă a fost tras în cadrul unei scrisori deschise publicate în Financial Times de premierii Olandei, Suediei și Danemarcei și de cancelarul Austriei. Aceștia, auto-intitulați «cei patru frugali», susțin că nu are sens să se cheltuiască mai mult de 1% din PIB-ul (total) al statelor membre pentru bugetul Uniunii.
În replică, senatorul francez André Gattolin, membru al Comisiei Senatului pentru afaceri europene, observa: «Ieșim dintr-un divorț și strângem cureaua? Este foarte riscant într-un moment ca acesta, în care Europa are nevoie să recâștige teren și să investească. Bugetul reprezintă ambiția Europei. Fără forța unui buget solid, UE se va trezi că este prost echipată în fața ofensivelor tehnologice chineze și americane».
Aceste declarații contradictorii ascund și alte bătălii, încă mai neliniștitoare. Prima, care nu este o confruntare, ci mai curând o absență a unui proiect comun, privește în mod direct Franța și Germania. «Pentru Paris și Berlin este o urgență stabilirea unei platforme comune. UE post-Brexit nu mai poate avanseze acum fără motorul franco-german», crede fostul deputat Jean-Louis Bourlanges. Or cele două capitale preferă în acest moment să pună pe primul loc propriile realizări concrete.
Dar mai există o chestiune, cu mult mai delicată, care tulbură relațiile franco-germane: necesitatea unei participări europene superioare la operațiunea Barkhane din Sahel, unde Parisul a decis să trimită 600 soldați în plus (momentan acolo sunt desfășurați circa 5000, în Burkina Faso, Mali și Niger). Franța așteaptă de la partenerii săi trimiterea unor contingente antrenate pentru a se alătura operațiunii Takuba a forțelor speciale europene pentru a lovi mai bine liderii rețelelor jihadiste: «Macron a discutat despre acest lucru în Polonia cu ocazia vizitei sale de la începutul lunii februarie, dar nu s-a întâmplat nimic» – confirmă un ofițer. Și nu întâmplător: țările grupului de la Visegrad (Ungaria, Polonia, Republica Cehă, Slovacia) sunt tentate să își negocieze sprijinul. Ele vor prezenta joia aceasta un contra-proiect de «superbuget» comunitar, conceput special pentru a le ajuta. «Aceste state știu să folosească șantajul. Este ceea ce practică zi de zi Viktor Orban în propria țară», declară enervat un ministru belgian.
Nu se pune problema unei reinventări a Uniunii Europene după Brexit. Ofensiva Comisiei pe tema încălzirii climatice sau cea a digitalizării demonstrează că există voință pentru o luptă comună. «Este nevoie în primul rând de găsirea unor puncte de echilibru. Țările Europei Centrale estimează că este momentul ”acum ori niciodată” pentru ele de a se putea face auzite, și va fi nevoie să primească niște răspunsuri», anticipa Béatrice Giblin, de la revista de geopolitică Herodot.
Cu atât mai mult cu cât va urma o nouă provocare: cea a crizei latente a migranților. Până acum, Grecia a solicitat în zadar un ajutor de urgență pentru taberele de migranți de pe teritoriul său, în timp ce situația degenerează în centrele de primire din insule, după cum povestește Jean Ziegler în ultima sa carte ”Lesbos, rușinea Europei”. În martie-aprilie, Comisia Europeană trebuie să propună un nou mecanism de solidaritate pentru primirea refugiaților, fără cote. Țările care refuză să primească migranți vor fi invitate să contribuie mai mult la finanțarea Agenției Frontex, destinată protecției frontierelor externe, și să organizeze mai multe zboruri de repatriere a migranților.
Britanicii au părăsit o Uniune aflată în criză. Plecarea lor nu rezolvă nimic din aceste subiecte controversate
Traducerea: Ruxandra Lambru/rcostea
Sursa:RADOR