Marea confruntare cu justiţia/ pentru justiţie

42

Absolut extraordinare – prestaţiile din ţară şi de la Bruxelles ale magistraţilor români în aceste săptămâni şi în aceste zile în care majoritatea parlamentară şi guvernamentală de la Bucureşti a împins către cote paroxistice atacul contra sistemului nostru de justiţie!

Suprapunerea evenimentelor a sporit intensitatea emoţiilor publice. La Bruxelles-Strasbourg s-a ajuns la fazele avansate ale selecţiei procurorului-şef european, post pentru care candidează Laura Codruţa Kovesi: cei trei „finalişti”, românca, un francez şi un german, au fost audiaţi în comisiile Parlamentului Uniunii Continentale, compatrioata noastră câştigând voturile succesive CONT şi LIBE (denumirile-sigle ale comisiilor de control bugetar şi de libertăţi civile), în pofida împotrivirii pe faţă a reprezentanţilor majorităţii PSD-ALDE. Între timp a fost adoptată în ţară Ordonanţă de Urgenţă nr. 7/ 2019, prin care au fost introduse modificări inacceptabile în organizarea sistemului judiciar, pare-se că şi flagrant neconstituţionale, în orice caz de natură să ştirbească grav independenţa procurorilor.

Consecinţe imediate, la cote similare: solidarizare energică a străinilor la Bruxelles cu candidata româncă sabotată de propriii ei guvernanţi şi proteste pe toată linia acasă, în sprijinul statului de drept.

Intervenţiile din şedinţele de audiere ale europarlamentarilor pesedisto-aldişti (de la ALDE-România, nu de la ALDE-Europa, care ne susţine democraţia şi e pe punctul să excludă formaţiunea condusă de fostul liberal, actualmente deloc-liberal, Călin Popescu-Tăriceanu!) au atins culmi greu accesibile ale ridicolului, pe de o parte revoltătoare, pe de alta de un colosal comic involutar. Efectul a fost contrar celui scontat: reprezentanţii altor state, care poate că ar fi participat mai puţin interesaţi la întregul proces, au înţeles situaţia, s-au indignat şi au reacţionat în sprijinul „victimei” devenite astfel „eroină”. Dacă majoritatea coruptă de la Bucureşti o „vânează” în aşa hal, cu aşa lipsă de scrupule etice, pe procuroarea care a dirijat campania anti-corupţie până când politicienii vizaţi au reuşit s-o înlăture din fruntea Departamentul specializat de la noi, înseamnă că – da! – sigur e persoana potrivită să preia rolul la nivelul Uniunii, de unde e de urmărit fraudarea fondurilor europene mai ales în noile state membre, precum România! Briliantă campanie a coaliţiei PSD-ALDE de promovare internaţională a „marii adversare”!!!

Acasă – o nouă mobilizare naţională a contestatarilor actualei guvernări, şi pentru susţinerea doamnei Kovesi, dar şi ca reacţie promptă la adoptarea Ordonanţei 7. Tocmai când se tot răspândeau în spaţiul public aprecieri privitoare la „oboseala” care ar fi cuprins societatea civilă, la tot mai slaba mobilizare a protestatarilor din ultimii doi ani, de când, în ianuarie 2018, s-a pornit tăvălugul anti-justiţie, anti-stat de drept, anti-democraţie. Excelent „timing” au reuşit pesediştii-şi-aldiştii, „injectând” adrenalină în corpul social exact atunci când era mai multă nevoie pentru ca valul contestării lor să se ridice din nou!

Şi s-a adăugat alt nou „val”, cel al protestelor magistraţilor. Tentativele de impunere a unor mecanisme de influenţare a procurorilor şi judecătorilor au devenit atât de „gogonate” încât nu i-au mai împiedicat să reacţioneze nici interdicţia legală de implicare în confruntările politice, nici obligaţia generală „de rezervă” a magistraţilor, cărora legislaţia le impune să nu se pronunţe în spaţiul public, astfel încât asupra obiectivităţii lor să nu planeze nici un dubiu, nici o suspiciune de partizanat. Au ieşit in corpore la proteste pe scările tribunalelor, au organizat adunări generale în Judecătoriile din toată ţară, au votat şi şi-au exprimat opoziţia fermă faţă de ce se întâmplă, solicitând imperativ abrogarea infamei Ordonanţe şi anunţând încetări de activitate. Au fost imediat acuzaţi că „fac politică” şi că „încalcă legea” care stipulează că magistraţii nu au drept să facă grevă. Au replicat – perfect documentaţi! – că nu e vorba despre un conflict de muncă, despre un protest împotriva unui „angajator”, drept care nu poate fi vorba despre o „grevă”, ci despre un conflict între puterile statului, generat de cea care se comportă abuziv, deci neconstituţional, cu cea judecătorească. Liderii principalelor instituţii din sistem, unii cunoscuţi pentru ţinuta lor morală, alţii presaţi de corpul magistraţilor, au dat glas nemulţumirilor, au argumentat, au cerut răspicat respectarea regulilor statului de drept, a Legii fundamentale. Primul-ministru i-a invitat la „consultări”. Au refuzat, căci ele sunt ilogice după ce Ordonanţa în cauză a fost adoptată şi a intrat în vigoare, şi au continuat să ceară abrogarea. La respectivele „consultări” s-au prezentat şefii structurilor pe care majoritatea guvernamentală le controlează şi reprezentanţii câtorva asociaţii de magistraţi fantomatice. S-a anunţat că s-a convenit asupra unui singur retuş care nu anulează atacul la independenţa procurorilor şi judecătorilor. Grupările cu adevărat reprezentative pentru masa profesioniştilor din domeniu au rămas pe poziţii, protestele au continuat, întreruperile de activitate anunţate s-au produs, delegitimând total şi elocvent pseudo-asociaţiile cu care majoritatea PSD-ALDE tot încearcă să doi ani încoace să mimeze „consultări”, „colaborări” în comisiile parlamentare ş.a.m.d. Miercuri 27 februarie a avut loc şi şedinţa anuală de bilanţ a Ministerului public, în prezenţa şi cu susţinerea declarată a preşedintelui Klaus Iohannis. Discursurile rostite cu această ocazie de procurorul general Augustin Lazăr şi de preşedinta înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Cristina Tarcea au fost admirabile; ba chiar – al ultimeia, mai ales – şi foarte expresive literar! Parabola visului în care impostorii ajung la putere, instaurând dominaţia răului, a fost de-a dreptul emoţionantă.

Democraţia românească rezistă!…

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele