Comportamentul necontrolat al Turciei în estul Mediteranei arată, în toată măreţia lui, avantajul geopolitic al acestei ţări care îi dă posibilitatea de a juca un rol activ într-o regiune caracterizată de un cadru de alianţe complicat şi în unele situaţii nu tocmai uşor de înţeles, combinat cu o puternică instabilitate, se arată într-un comentariu din Naftemporiki, preluat de RADOR.

Redăm articolul integral:

La sud, criza siriană corelată cu conflictul arabo-israelian, la est, Caucazul cu conflictul dintre armeni şi azeri, la nord, criza ucraineană care nu s-a stabilizat încă, având în vedere anexarea Crimeii de către Rusia, iar la vest, desigur, adversitatea îndelungată dintre Turcia şi Grecia şi Cipru.

Această poziţie geografică îi permite Ankarei să exercite o formă de influenţă puternică, întrucât reprezintă veriga de legătură dintre patru zone diferite de influenţă, controlând accesul la Mediterana de Est prin Marea Neagră.

Pe acest fundal geopolitic cu variante multiple, întrebarea care apare este cum se vor configura în continuare echilibrele de forţă în Orientul Mijlociu şi Mediterana de Est. Cum afectează situaţia actuală Grecia şi Cipru, dar şi Turcia însăşi?

Fără îndoială, excluderea Turciei din programul de achiziţionare a avioanelor de luptă americane F-35 după insistenţa Ankarei de a cumpăra sisteme ruseşti de rachete S-400 aduce schimbări importante.

Însă, deşi acest lucru dă o lovitură gravă relaţiilor diplomatice şi militare dintre Turcia şi Washington, Statele Unite păstrează tonuri scăzute, nearătându-se dornice să procedeze la impunerea de sancţiuni pentru că doresc, de fapt, să creeze o nouă strategie în zona Mediteranei de Est. Însă modul în care SUA vor aborda provocările reprezentate de Turcia şi Siria va contribui atât la configurarea viitorului în regiune, cât şi a rolului pe care SUA îl vor juca în aceasta.

În acelaşi timp Ankara, printr-o acţiune provocatoare făţişă, încalcă drepturi suverane ale Ciprului, trimiţându-şi navele de foraj în Zona Economică Exclusivă cipriotă, ale cărei limite maritime – unde se află zăcămintele de gaz natural – au fost delimitate şi recunoscute la nivel internaţional în 2003.

Şi singurul lucru pe care UE îl face este să amâne pentru la toamnă – dacă nu va interveni ceva neprevăzut, cum s-a spus – discuţia referitoare la impunerea de sancţiuni juridice împotriva Turciei pentru acţiunile ilegale ale acesteia în Zona Economică Exclusivă cipriotă.

Aşteptarea pasivă a marilor puteri într-un moment  în care preşedintele turc Tayyip Erdogan lansează o retorică şi acţiuni tot mai agresive în toate direcţiile demostrează, în mod evident, marile interese divergente care sunt în joc în regiune.

Însă problema este veche în timp: Cum este posibil ca dreptul internaţional să fie încălcat în cazuri atât de stridente în condiţiile în care datele sunt absolut evidente?