Să nu fie prea târziu și prea puțin

51
6 minute de lectură

Luni, Ministerul Finanțelor a eșuat în tentativa de a se împrumuta din piața financiară locală. A căutat 600 de milioane de lei, dar cererea era de 6,7 ori mai mică. Cinci bănci au licitat cu 89 de milioane de lei. Oficial și corect, Ministerul Finanțelor „a respins” ofertele necompetitive. Realitatea este însă mult mai dură: pe de o parte, câștigul de 4,15% nu a tentat băncile, pe de altă parte, în lume, banii fug de piețele emergente, așa cum e și a noastră.

Acest episod, în care statul caută bani și fie îl va costa mai scump, fie nu va găsi bănci interesate, trebuie să ne tragă un serios semnal de alarmă. Așa cum știm, statul a intrat în această criză absolut dramatică, încă plină de incertitudini, cu pușculița goală.

Nu insist, inutil, asupra politicilor populiste, lipsite de logică economică și periculoase pentru România, derulate de un grup condus de doi domni cu interesante abilități de înavuțire personală, care-și închipuiau că ne fraieresc cu pomeni țintite. Așa cum au avertizat mulți economiști serioși, inclusiv cei implicați în deciziile Consiliului Fiscal, bugetul țării nu rezista în fața unei eventuale crize. Cu o înțelegere limitată și autosuficientă asupra economiei, foștii corifei ai bugetului s-au mulțumit să „aranjeze” cifrele bugetului de așa manieră încât să pară că nu depășesc limita de 3% și, în plină euforie electorală, au promis majorarea pensiilor cu 40%. Atenție, toți susținătorii exercițiului au vorbit cam tehnic, promițând „majorarea pensiilor cu 40%”, nimeni n-a promis, mai simplu, creșterea bunăstării pensionarilor. De ce? Din decență? Aș, pentru că, probabil, chiar și absolvenții facultăților de limbi străine înțelegeau că e o promisiune care nu poate fi respectată, asta cu bunăstarea. Scenariile lor vizau fie soluția aruncării problemei în mâinile opoziției, care să eșueze în a face rost de bani, pentru ca apoi să țipe că sunt incompetenți, fie, în cazul păstrării frâielor puterii, cucerirea băncii centrale și punerea în mișcare a tiparniței. Cu alte cuvinte, un buget lipsit de resurse nu putea oricum susține o majorare cu 40% a pensiilor în următorii ani, ca atare, singurele soluții ar fi fost creșterea contribuției, inflamarea inflației și devalorizarea leului.

Cu excepția creșterii contribuției, situată la un nivel aberant de mare, s-ar putea să trăim celelalte două necazuri economice ceva mai devreme. Această criză provocată de noul coronavirus va paraliza activitatea în multe sectoare ale economiei, va falimenta mii de afaceri mici și mijlocii și va arunca în șomaj sute de mii de oameni.

Acum se pune problema unui răspuns inteligent și eficient din partea statului. Dintr-o anumită perspectivă, a observat fostul ministru de finanțe Anca Dragu, România a transformat criza în avantaj: Comisia Europeană va închide ochii în chestiunea penalizării deficitului excesiv. Pe traseul acestei lupte cu Covid-19, toate statele europene vor avea deficite masive.

Acum însă trebuie să observăm că măsurile care pot stimula economia sunt minimaliste și multe dintre ele pot fi inutile, deoarece pentru a ajunge la bani trebuie depășite blocaje birocratice. Vecinii noștri bulgari s-au mișcat mai rapid (e drept, au bugete echilibrate și se îndreaptă spre zona euro) și au finanțat susținerea locurilor de muncă.

Această criză, încă greu de evaluat, are însă o particularitate evidentă: este o inhibare a cererii de mărfuri și produse, care va falimenta afacerile care produc sau prestează mărfurile și serviciile, devenite inutile. Turismul, schimburile comerciale globale sunt, iată, suspendate în mare parte. Guvernele pun pe masa crizei planuri de stimulare a economiei, dar și de susținere a puterii de cumpărare a oamenilor și de menținere în viață a afacerilor afectate. Trump a promis câte 1.000 de dolari celor care-și pierd joburile. Măsură criticată însă de Paul Donovan, economistul-șef al UBS: „Un cec de 1.000 de dolari poate cumpăra o mulțime de roluri de hârtie de toaletă. În eventualitatea blocării economiei, nu salvează locurile de muncă de la baruri sau de la cinema. Pierderea joburilor din sectorul serviciilor este evitată prin susținerea afacerilor respective”.

Până la închiderea ediției, nu avem un tablou clar și complet al măsurilor pe care le va lua guvernul nostru pentru a susține economia. Sugestii a avut destule, însă trebuie să evalueze ce-și permite și pentru cât timp. Deocamdată însă, situația este sub control, culmea, datorită unei decizii impuse de experții Fondului Monetar Internațional tuturor statelor din regiune pe care le-a asistat cu bani în criza declanșată în 2008.Atunci, FMI a cerut ca Ministerul Finanțelor să-și construiască o punguță cu bani, în valută, pe care să o țină în vistieria băncii centrale. Ultimul împrumut al statului, de trei miliarde de euro, a rotunjit această punguță care poate acoperi fără probleme nevoile statului pentru câteva luni. Însă guvernul este obligat să gândească pe termen lung, deoarece această criză a coronavirusului a contaminat economia globală și seamănă din ce în ce mai mult cu cea din anii ’30 ai secolului trecut. Și atunci, ca și acum, globalizarea nu funcționa, protecționismul era politica la modă. În patru ani, până în 1934, schimburile comerciale au scăzut cu 66% și a fost nevoie de un sfert de veac pentru ca statele afectate de recesiunea din epocă să depășească PIB-ul de dinainte de criză.

Despre această criză se va mai vorbi, dar guvernul trebuie să fie atent să nu se transforme într-o criză de încredere. Să nu ia măsuri prea târziu, prea lent. ■

[adrotate group="1"]

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele