Serialul „Cernobîl”, realizat de HBO și Sky Atlantic, a cucerit rapid audiența occidentală de la data lansării și a provocat reacții critice din partea presei ruse fidele puterii de la Kremlin.

Împărțit în cinci episoade, „Cernobîl” se bazează în mare parte pe investigațiile scriitoarei și jurnalistei belaruse Svetlana Aleksievici, câștigătoarea Premiului Nobel pentru Literatură în 2015.

La data producerii catastrofei nucleare de la centrala Cernobîl, pe 26 aprilie 1986, Svetlana Aleksievici lucra ca jurnalistă la Minsk, iar în anii care au urmat acestui moment de cotitură în istoria URSS, scriitoarea avea să intre pe făgașul unei lungi anchete.

Timp de aproape două decenii, Aleksievici a intervievat peste 500 de martori ai dezastrului de la Cernobîl, inclusiv pompieri, fizicieni, politicieni etc. Cele mai multe mărturii strânse în acești ani s-au transformat apoi în volumul de nonficțiune Dezastrul de la Cernobîl. Mărturii ale supraviețuitorilor (Ed. Corint).

Cartea, interzisă în Belarus

Interzisă în Belarus după momentul apariției, cartea i-a adus Svetlanei Aleksievici mai multe premii prestigioase, printre care Premiul Andrei Sinyavsky (1997) și National Book Critics Circle Award 2005 pentru nonficţiune, propulsând-o pe scriitoarea belarusă în primplanul literaturii occidentale.

În volumul său despre Cernobîl, Svetlana Aleksievici introduce în corpusul de mărturii și un „autointerviu”, în care rememorează propria ei natură de martoră a dramei umanitare din 1986, locuind în una dintre cele mai afectate republici din Uniunea Sovietică de norul radioactiv declanșat după explozia reactorului 4.

Redăm mai jos câteva fragmente din amintirile Svetlanei Aleksievici:

„- Eu sunt martor al Cernobîlului, al celui mai important eveniment al secolului nostru, în pofida războaielor și revoluțiilor groaznice prin care va fi ținut minte secolul acesta. Au trecut peste douăzeci de ani de la catastrofă, dar până acum pentru există întrebarea: despre ce depun eu mărturie – despre trecut sau despre viitor? Așa e ușor să aluneci în banalități! În banalitatea unor lucruri grozave. Dar eu privesc Cernobîlul ca începutul unei istorii noi, el nu este numai o cunoaștere, ci și o arheocunoaștere, pentru că omul a început să pună sub semnul întrebării vechile reprezentări despre sine și lume (…) Cernobîl este, înainte de toate, o catastrofă a timpului. Radionuclizile aruncate asupra pământului nostru o să trăiască cincizeci, o sută, două mii de ani. Din punctul de vedere al vieții oamenilor, ele sunt veșnice. Și atunci ce putem pricepe? Oare stă în puterea noastră să înțelegem sau există un sens în acest lucru groaznic, necunoscut nouă?”

***

„Despre ce este cartea aceasta? De ce am scris-o?

– Nu este o carte despre Cernobîl, ci despre lumea Cernobîlului. Despre eveniment s-au scris deja mii de pagini și s-au filmat sute de mii de metri de peliculă. Eu însă mă ocup de ceea ce aș numi o istorie uitată, de urmele neînsemnate ale existenței noastre pe pământ și în timp. Scriu și adun sentimente, gânduri, cuvinte cotidiene. Încerc să conturez modul de viață al sufletului. Viața unei zile obișnuite a unor oameni obișnuiți. Aici însă nimic nu e obișnuit: nici evenimentul, nici oamenii, nici când au început să populeze un spațiu nou. Pentru ei Cernobîl nu este o metaforă, un simbol, este casa lor”.

***

„- Tot ce știm despre grozăvenii și frică este în cea mai mare parte legat de război. Gulagul stalinist și Auschwitz sunt achiziții noi ale răului. Istoria a fost mereu o istorie a războaielor și a comandanților de oști și războiul a apărut, ca să spunem așa, ca o măsură a oribilului. De aceea oamenii amestecă noțiunile de război și catastrofă. La Cernobîl vedem parcă toate semnele unui război: mulți soldați, evacuare, locuințe părăsite. A fost tulburat mersul vieții. Informația despre Cernobîl din ziare e plină de cuvinte de proveniență militară: atom, explozie, eroi. Și asta îngreunează receptarea faptului că ne aflăm într-o istorie nouă. A început istoria catastrofelor. Dar omul nu vrea să se gândească la asta, pentru că niciodată n-o să vrea s-o facă, se ascunde în spatele lucrurilor pe care le cunoaște. În spatele trecutului. Până și monumentele eroilor de la Cernobîl seamănă cu cele ale militarilor”.

Accidentul nuclear de la Cernobîl a dat naștere unui nor de precipitaţii radioactive, care a ajuns în partea de vest a Uniunii Sovietice, Europa şi în estul Americii de Nord. Ţările afectate cel mai mult de catastrofă au fost Ucraina, Belarus şi Rusia. Circa 8,4 milioane de locuitori din cele trei state au fost expuşi la radiaţii.

Citiți și: Întoarcerea Cernobîlului. Un serial aprinde butonul de panică la Kremlin