Lidia Moise

Incertitudine, dezechilibre și tensiuni în piețele financiare. Aceasta ar fi o descriere telegrafică a problemelor anului, care se încheie peste câteva săptămâni. Arbitrul pieței pare mai preocupat de rezolvarea problemelor service-urilor auto, decât de îngrijorătoarea situație a industriei asigurărilor. Stabilitatea pieței financiare nonbancare este din nou o noțiune abstractă.

Tot acest peisaj dezolant este completat de întărirea poziției României într-un clasament european al intensității corupției: suntem campioni europeni. Întrebați, nouă din zece (88%) oameni de afaceri români au răspuns că fenomenul corupției reprezintă o problemă a țării noastre. Un scor care depășește sfidător media europeană, care descrie îngrijorarea a 65% dintre oamenii de afaceri ai continentului privind intensitatea fenomenului corupției. În spatele cifrelor abstracte, dar îngrijorătoare, se ascund scene din filmele care descriu Chicago din anii ‘30 ai secolului trecut: un important afacerist face o vizită la o companie de asigurări străină, cere milioane și oferă protecție și înțelegere. Chezășia că nu glumește este chiar un consilier al unui șef din ASF, care-l însoțește.

Poate domeniul unde se observă efectele unei intensități puternice a influențelor prietenilor sau foștilor parteneri de afaceri pare a fi industria asigurărilor. 

O iarnă a vrajbei între asiguratori și atelierele de reparații auto

Ambele tabere par blocate în bătălii, în care o parte contestă facturile de reparații auto, urmate de șuvoaie de petiții transmise de avocații acestora, în numele clienților păgubiți, către Autoritate. Cu mândrie, ASF a publicat un raport amănunțit al petițiilor. Tot ASF a publicat și un raport al stabilității financiare, unde a constatat, aproape neutru, dezastrul: toate companiile, care vând asigurări auto, au pierderi. Acum, care este mandatul real al arbitrului pieței, care trebuie să fie reacția ei? Să forțeze mâna asiguratorilor, să compenseze o pierdere cronică în afacerea de asigurări auto, sau să caute să înțeleagă unde se află cauzele provocatoare, până la urmă, de instabilitate financiară?

Desigur, nu doar ASF trebuie să analizeze problemele domeniului, multe dintre ele provocate de reglementări relaxate, care încurajează și apoi susțin corupția. Politicienii sunt și ei responsabili, dar ultimele exemple, în care un parlamentar, proprietar de service auto, împinge pe traseul aprobărilor o lege prin care-și favorizează afacerea, descriu realitatea și explică și scorul categoric negativ al percepției privind corupția din țara noastră.

Evaluări corecte

Mărul discordiei sunt evaluările. Ei bine, aici legislația trebuie să aducă mari clarificări. În paralel, se pare că se lucrează în aceste zile la modificări legislative, care să corecteze aberațiile relațiilor dintre asiguratori și firmele de reparații auto. Sunt analizate modificări, care vor introduce un sistem obiectiv și corect pentru evaluarea daunelor suferite și a valorii recuperării acestora, pe baza prețurilor reale ale pieței. Acest sistem specializat va fi unic și va pune capăt posibilităților de speculație și abuz practicate de o serie de ateliere de reparații, pentru a restabili echilibrul între responsabilitățile asumate de către asiguratori și compensațiile plătite. Acest lucru va consolida stabilitatea industriei asigurărilor și va proteja interesele asiguratului. Cu atât mai mult cu cât algoritmii și modelele noului sistem de calcul al costurilor de reparații ale daunelor vor fi monitorizate de ASF și vor fi actualizate constant pe baza datelor de la Institutul Național de Statistică și de la producătorii și importatorii oficiali de automobile din România. Este nevoie de un cadru legal corect, care să protejeze clienții, care au suferit daune, dar să asigure supraviețuirea sistemului asigurărilor și, mai ales, să mențină prețurile polițelor auto la un nivel rezonabil, care să nu dezechilibreze finanțele personale ale asiguraților. Ce-i rău în standardizarea costurilor reparațiilor, ar fi mai transparent și mai corect, fără costuri ascunse, fără ciubucuri pentru grăbirea operațiunilor, fără stres inutil. Apoi ce-i rău în stabilirea unor tarife rezonabile pentru mașina de înlocuire, sau pentru stabilirea clară a intervalului în care poate fi oferită și a situațiilor în care se impune serviciul, așa cum e în Germania?

Cui folosește haosul în tarife? Probabil, și lui Călin Rangu

Crearea unor standarde corecte, europene, de tarifare a serviciilor de reparații ar putea pune sub semnul întrebării existența unor divizii de supracontrol, cum ar fi cea condusă de Călin Rangu, specializată în „Supravegherea Intermediarilor și Supravegherea Regulilor de Conduită”. Când regulile sunt clare, atunci nu ai nevoie să inventezi divizii responsabile cu supravegherea manierelor în afaceri. În plus, România are o instituție care se ocupă strict de protecția consumatorului, e drept, care a apărut mai târziu în peisajul administrativ.

Călin Rangu, șeful departamentului de brokeraj la ASF și, înainte de această funcție, al departamentului de relații cu clienții, se interesează mult mai mult de numărul și mărimea reclamațiilor lansate împotriva asigurătorilor, decât de comportamentul brokerilor pe piață. E drept, pentru că, la o privire mai atentă, comportamentul cordial față de brokeri poate fi explicat și prin aceea că Rangu este șeful Institutului Financiar Român, unde sunt școliți chiar brokerii. Evident, maestrul, cum îi spun unii foști elevi, nu-i poate supraveghea cu un ochi prea sever. Probabil, aici ASF trebuie să studieze dacă nu cumva Rangu este într-un conflict de interese: când și pentru cine e pedagog și când și pentru cine este supraveghetor sever? Să nu uităm că aceste cursuri și atestatele costă, nu vorbim de Academia de Studii Economice, ci de un institut privat. Nu e nimic rău în existența unui institut privat care pregătește și școlește brokeri de asigurări, însă atunci când unul dintre șefii institutului ajunge să-i verifice, avem o problemă de conflict de interese evidentă.

Totuși din combinația aceasta bizară (pentru un angajat al unei instituții de supraveghere a piețelor financiare), Călin Rangu a încasat anul trecut aproape o jumătate de milion de lei (462.660 de lei), o sumă echivalentă cu 99.500 de euro. E drept, suma cea mai consistentă, 427.500 de lei, este remunerarea pentru munca la ASF.

Călin Rangu e legat de ceva timp de Florin Pandele, unul dintre cei mai influenți afaceriști din domeniul reparațiilor auto. Desigur, șuvoiul de petiții și reclamații pe care-l poate dirija către ASF un mare atelier de reparații auto poate justifica existența direcției. Mai mult, cu cât sunt mai multe petiții, cu atât ceilalți contribuabili, cei plătiți cu salarii modeste, dar muncite, pot înțelege de ce există un salariu de o jumătate de milion de lei. În această etapă, nu ne vom opri la zvonurile despre rolul considerabil al experților de nivel inferior de la ASF, care protejează interesele acestei adevărate grupări de presiune a afacerilor de reparații auto.

Service-urile auto resping standardele

Pentru asigurați și asiguratori aceste corecții și clarificări necesare aduse legislației sunt binevenite. Surprinzător însă, intențiile legiuitorilor sunt intens criticate în ultimele săptămâni. Emoția provocată de idea aplicării unor algoritmi clari, de evaluare precisă și corectă a costurilor, descrie tensiunea celor care, aparent, riscă să piardă un avantaj incorect de care beneficiază într-o piață financiară pe care o abuzează. Abuzurile sunt, din păcate, evidente în cazul oricărei analize atente și profesioniste, Avem, pe de o parte, o industrie care sângerează, afișează pierderi globale, și, pe de altă parte, o afacere care prosperă, aceea a atelierelor de reparații auto, mai nou implicate și în gestionarea parcurilor de mașini. 

Contraargumentele în favoarea afacerii de reparații auto sunt interesante: afișarea unor tarife standardizate, ideal al oricărui client individual, este prezentată ca un atac împotriva „pieței libere”, deoarece anulează „garantarea libertății atelierelor de reparații auto pentru stabilirea prețurilor serviciilor de reparare ale automobilelor asigurate, care au suferit daune”.

Pandele și nostalgia polițelor scumpe

Unul dintre liderii pieței de reparații auto, Florin Pandele, care deține AutoCarService, duce o bătălie istorică împotriva asiguratorilor, în special împotriva celor care domină piața asigurărilor auto. Iată ce declara, în urmă cu cinci ani, într-un interviu luat de site-ul XPrimm: „Această bătălie privind vânzările de polițe ieftine, care nu pot acoperi daunele, a deteriorat constant relația client/păgubit – asigurator – service, iar motivul acestei erodări îl constituie faptul că societățile de asigurare doresc ca reparațiile să se facă la prețurile cele mai mici, așa cum și acestea, la rândul lor, vând polițele”. El reproșa deci, constant, prețurile mici ale polițelor de asigurare, care, desigur, nu permit acceptarea cu larghețe a unor facturi exagerate pentru plata reparațiilor și a închirierii mașinilor. Cu alte cuvinte, domnul Pandele insista pentru majorarea prețurilor polițelor de asigurare auto, dar această obsesie are justificarea sa.

Autocargrup, profit de 33 de ori peste media pieței

Afacerile de reparații auto par însă prospere, în timp ce companiile de asigurare afișează pierderi. Astfel,  numai una dintre companiile controlate de domnul Pandele, AutoCarsevice a avut în 2018 o cifră de afaceri de 2,511 milioane de euro (11,711milioane de lei) de cinci ori mai mult față de media pieței românești, situată la 516.700 de euro. Profitul brut, însă, de peste 810.000 de euro (3,79 milioane de lei) este de 33 de ori peste media pieței, care afișa 23.995,80 euro (111.914 de lei). Cum de poți avea afaceri de cinci ori mai ample decât media pieței și să obții profituri de 33 de ori mai mari? Miracol, eficiență absolută? Probabil că nu, pur și simplu efectul diversificării afacerii, prin includerea ofertei de mașini de înlocuire de lux, sau „curajul” de a impune tarife uriașe. Un curaj izvorât însă din relațiile pe care le are în lumea politică, dar și în interiorul arbitrului pieței.

Flotila de milioane

Nu în ultimul rând, flotila de lux a companiei impresionează și, totodată, uluiește. Doar în acest an, Autocarservice a investit aproape jumătate de milion de euro în mașini de lux. Firma a cumpărat un Audi e-tron, primul SUV electric de serie dezvoltat de compania germană, un Audi Q7, un Audi Q5, dar și un Bentley Bentayga, model de superlux, peste măsură de scump. Aceste mașini de lux se adaugă altor automobile scumpe cumpărate anul trecut: un Audi Q8, și altul A6, ale căror costuri au depășit suta de mii de euro. 

Misterul reușitei: vânătoarea de clienți…

Care sunt totuși secretele unei afaceri atât de profitabile? În primul rând, recrutarea clienților, în principal, dintre cei care și-au înregistrat daunele la Asigurarea de răspundere civilă sau Casco la unii dintre asigurătorii mari, consideră competitorii. Desigur, sunt și case de brokeraj prietene, care recomandă serviciile de reparații ale firmelor sale, dar să nu uităm că grupul și-a construit propria casă de brokeraj. Este oare corectă această situație, în care un atelier de reparații are propria firmă de brokeraj? Nu cumva sunt discriminate celelalte ateliere, în defavoarea companiei soră, din grup? Ce zice legea despre ingenioasa combinație: atelier de reparații, firmă de mediere și casă de brokeraj? Competitorii din piața atelierelor de reparații mai au o bănuială și anume, influențarea angajaților departamentelor de înregistrare a daunelor de la companiile mari de asigurări, dar asta este problema acestor companii, nu a reglementatorilor.

„În numele clienților”…

O problemă a legii este însă posibilitatea atelierelor de reparații de a prelua drepturile clienților în relația cu autoritățile, când clienții își cedează drepturile.

Astfel, după ce păgubiții sunt trimiși către anumite ateliere de reparații, înainte de fi înregistrate daunele în fața asiguratorilor – ei își cedează cu ușurință drepturile către acestea, contra reparația mașinii avariate, astfel încât statisticile ASF înregistrează, cu mândrie și credulitate, că petițiile sunt semnate de păgubiți, în realitate șuvoiul de plângeri este dirijat de companiile de reparații.

Controlul tarifelor

Anumite service-uri auto țin că inspecțiile să fie efectuate în atelierul lor, unde controlează întreaga situație, susțin reprezentanții industriei asigurărilor. Drept urmare, în majoritatea cazurilor, acestea adaugă daune, care nu au apărut în urma accidentului asigurat, inclusiv calcularea revopsirii în întregime a mașinilor. Obiectivul este profitul și astfel apar plăți inutile pentru piese și manoperă. Asigurătorii susțin că la finalul acestui exercițiu sunt păgubiți de goana atelierelor mari de reparații după profituri speculative.

Este construit astfel un perfect cerc de protecție, în care fiecare rotiță asigură confortul eliberării unor facturi cât vrea de mari atelierul de reparații. Nimic din traseul onorării unei polițe de asigurări în caz de accident nu este cuantificabil, ușor de lămurit, sau rezonabil. Totul este arbitrar, provocator și, mai ales, sfidător.

Umflarea facturilor…

Companiile de asigurare susțin că sunt prejudiciate sistematic, deoarece atelierele au emis facturi cu prețuri umflate între 200 și 700 de lei pe ora de lucru. Pentru a se asigura un câștig mai mare, orele de reparații pentru o anumită piesă par a fi de 3-4 ori peste normele stabilite de cataloagele producătorilor.

Cu alte cuvinte, beneficiile pe care unele companii de reparații le pretind asigurătorilor sunt de până la 3 ori mai mari decât media pentru România și, în multe cazuri, de până la 2 ori decât prețurile reparațiilor companiilor din Uniunea Europeană.

Doriți un Audi electric? Poate un Bentley?

Dacă asigurătorul refuză să autorizeze o astfel de reparație, atunci companiile de calibrul AutoCarService nu pierd de fapt nimic, întrucât pentru zilele în care mașina staționează în atelier, adesea pentru o singură zgârietură, firma oferă o mașină de înlocuire ca mașină de închiriat, la prețuri cuprinse între 200 și 300 de euro pe zi. Evident, sunt tarife care depășesc masiv costurile rent à car, unde prețurile Avisсе variază între 30 și 100 de euro pe zi. Dar poate clienții primesc un Bentley, sau un electrizant Audi e-tron !?

Desigur, dacă urmărim evoluția afacerilor companiei de reparații auto, constatăm creșteri susținute chiar în vremuri de criză. Se pare însă că industria asigurărilor s-a revoltat în masă în ultimele luni, față în față cu facturi din ce în ce mai mari. Nu e de mirare, toate afacerile de asigurări auto afișează pierderi, dar toate. Într-o evidentă antiteză cu afacerile prospere ale atelierelor. Până la urmă, ASF ar trebui să pună ordine în sistem, fie și pentru că industria asigurărilor susține mii de locuri de muncă, inclusiv salariile imense ale angajaților ASF, în timp ce unul dintre cele mai prospere ateliere de reparații, cel al domnului Pandele, are doar 16 angajați. ASF au astfel și o altă temă de reflecție: ce aleg să fac eu, arbitrul pieței, să susțin o afacere privată de milioane, dar cu puțini angajați, cu prețul destabilizării unei industrii?

Presiunea petițiilor

Reglementatorii trebuie să clarifice și dilema privind cine stabilește valoarea pagubei. Avocații afacerilor de reparații auto susțin, contrar legii, că numai atelierele de reparații auto au dreptul să stabilească costul reparației, în timp ce legea prevede clar că acestea pot stabili doar posibilitatea tehnică de reparație. Pentru a-și consolida poziția, avocații atelierelor mari de reparații depun la  autoritatea de reglementare plângeri cu pretenții pentru sume care depășesc valoarea normală a reparării prejudiciului. Interesantă este presiunea: sunt transmise câte 100 și 200 de reclamații împotriva unei companii de asigurări.

Daunele cresc anual cu 30-50%

Modelul de succes al afacerii din Voluntari, care câștigă milioane de lei pe an, este vârful aisbergului de reparații auto, care, potrivit Asociației Asigurătorilor, ridică anual valoarea daunelor cu 30 până la 50% la RCA și Casco. Acest lucru stoarce milioane de lei de la asigurători și, desigur, efectul final este presiunea continuă pentru creșterea costurilor asigurării RCA și Casco.

Daunele pentru 8% din polițe consumă toți banii

Desigur, avem cel mai mare număr de accidente din Europa. De vină sunt și drumurile, lipsa autostrăzilor, dar și lipsa de disciplină în trafic și mașinile vechi. Totuși, numărul total de păgubiți, cei ale căror mașini au fost avariate în accidente, este cuprins undeva între 7 și 8% din totalul asigurărilor făcute. Logica cifrelor nu semnalizează vreo alarmă în această situație, când mai puțin de 10% din polițe nu pot consuma integral sumele acumulate de la restul de 90% din polițele de asigurare. Asigurătorii insistă asupra faptului că tocmai comportamentul neloial și, pe alocuri, ilegal al acestor ateliere de reparații auto dezechilibrează industria. Așadar, prin creșterea costului asigurării, toți plătim din buzunar îmbogățirea unor patroni isteți.

De ce este însă interesantă afacerea din Voluntari a domnului Pandele? Să fie oare exotica sa flotilă de limuzine, un indicator al succesului sau al abilității de a și-l construi?

Pandele cere milioane și asigură protecție și liniște

Potrivit unor surse din industria asigurărilor, Florin Pandele a vizitat personal sediul central al unuia dintre asigurătorii străini din România, cu pretenția să îi fie plătite imediat aproximativ 4 milioane de lei pentru a opri presiunea și pentru a accepta să negocieze în viitor. Lucrul interesant este că domnul Pandele a fost însoțit de un consilier suspus al conducerii ASF, care a sfătuit, bine intenționat și amabil, că este mai bine să fie onorată cererea de plată, ca să poată el să protejeze interesele asigurătorilor și în viitor.

Metoda este însă profund alarmantă și incorectă. Ce-ar fi dacă toți asigurătorii s-ar trezi cu câte un patron de service auto, însoțit de vreun șef din ASF, care să ceară bani și să ofere protecție? Ne mirăm că 88% din oamenii care fac afaceri în România spun că mediul de afaceri este profund corupt? Deocamdată, unele dintre companiile de asigurări supuse presiunilor de amenințare au început deja procedurile legale în instanță, altele au informat DNA, și toate strâng dovezi pentru a informa instituțiile europene.

Iată de ce, pentru a evita scenarii de tip mafiot, cu amenințări, promisiuni de protecție asigurată, în paralel cu o criză a industriei asigurărilor și, mai ales, pentru a evita scumpirea poliței de asigurări auto, ASF trebuie să aleagă între stabilitatea sistemului financiar și asigurarea prosperității afacerilor de reparații auto.

Modificările legislative preconizate dau speranța că acestui fenomen dăunător i se va pune capăt și că robinetul pentru abuzuri va fi categoric închis.

Problemele și pierderile industriei asigurărilor arată că există o nevoie urgentă de a fi pus în aplicare un sistem obiectiv și corect pentru estimarea daunelor suferite și a valorii recuperării acestora pe baza prețurilor reale ale pieței, în numele stabilității întregului sector financiar și pentru o protecție adecvată a intereselor consumatorilor.

Cum vor evolua evenimentele și pe cine va apăra ASF în viitor, urmează să vedem și să urmărim îndeaproape.

Casetă

AutoCarGrup cere falimentul City..

Florin Pandele controlează, spun surse din presă, trei companii de reparații auto. Oficial însă, el este acționarul a AutocarServiceAuto, Auto Car Grup Investments SA și, surpriză, a unei case de brokeraj pentru asigurări auto, Auto Car Insurance.

AutoCarService a cerut, la finalul lunii august, în instanță, falimentul City Insurance, care, potrivit firmei de reparații auto, are datorii restante de 1, 1 milioane lei, către grupul AutoCar.

City : nu plătim facturi cu manoperă de 700 lei/oră

În replică, unul dintre acționarii City Insurance, Dan Odobescu, arată că de multe ori solicitările de despăgubiri ale service-urilor sunt exagerate: „au cerut și 700 de lei pe o oră de manoperă”.

Instanțele vor decide cine are dreptate, însă fondul problemei industriei asigurărilor apare clar aici. În concluzie însă, valoarea manoperei, sau costul pe oră de muncă, trebuie standardizat, deoarece altminteri industria asigurărilor se simte păcălită, contestă calculele și astfel se blochează ambele părți, cele care într-o lume corectă, ar trebui să fie partenere. ■